Alături de Africa

La şcoala fetei mele e o acţiune de strâns bani pentrucopiii din Africa, să aibă ce mânca. Fiecare participant trebuie să strângă 25$ şi să postească 30 de ore, nu e voie deloc mâncare, numai apă şi sucuri. Sigur că fătuca s-a înscris. În prima zi au cursuri normale, a doua zi stauşi se uită la filme. Cum a decurs până acum:

Prima zi: sculat în zori să mănânce ceva, de la ora 7 nu are voie decât suc.
- Nu mi-e foame, nu-mi trebuie.
- Te rog mănâncă ceva.
Cu chiu cu vai mănâncă un ou.
La şcoală: totul bine la primele două cursuri, la al treilea i se face foame,bea un suc, pe celălalt îl vinde, îi lipseau câţiva dolari să fie 25.
L-a vândut cu 4$ unui viteaz care nici măcar suc nu şi-a dus cu el, se vând şi la cantina şcolii, dar nu marca asta, noi am dat 65 de cenţi pe suc, bună afacere.

- Prietenii mei nu ştiu cum să obţină sponsorizare, nu au făcut 25$, eu am 25$ şi 6 cenţi.
- Cum ai făcut?
- M-am dus la cantină, am întrebat pe câte unul cât dă azi pe mâncare.
- 4$.
- Nu poţi să-ţi iei azi ceva de 3$ şi 75 de cenţi şi să dai 25 de cenţi pentru cei care nu au nimic să mănînce? Pentru tine 25 de cenţi nu înseamnă nimic, părinţii lor poate câştigă 1$pe zi, unii nici atât. Care nu a vrut să-mi dea, am stat lângă el şi m-am uitat cum mănâncă, mai avea bani, aşa că mi-a dat.
Toţi mi-au dat mai mult de 25 de cenţi, ceilalţi au mers şi au cerut scurt bani, nu au primit nimic.

Totul bine şi frumos până în pauza de prânz, deja vedea negru de foame.
- O ştii pe Oga, ea are cea mai bună mîncare, cea mai bună pâine, unsă cu brânză, curcan, salată, multe altele, în fiecare zi îmi dă jumătate din mîncarea ei, eu îi dau jumătate din mâncarea mea, ea nu ţine post, numai să-mi facă în ciudă iar mi-a dat jumătate, uite aşa mare e senviciul ei.
Îmi arată, deja părea de jumătate de metru.

- Am simţit cum îmi curge saliva, dar n-am mâncat, am băut apă.
- Bravo, dacă faci o promisiune trebuie să te ţii de ea.
- Nu ştii cât de greu e!
Ultimul curs, test la matematică.
- Aveam halucinaţii, cred că voi avea cea mai proastă notă, nu m-am putut concentra, Cristina a fost la fel, în loc să răspundă la întrebare pe hârtie, a scris pe bancă.

Vine acasă... de la uşa:
- Să nu-mi spui că ai făcut popricaş!
Am uitat că-i place, popricaş am făcut.
- Tu ştii că am voie numai suc, nu pot să beau sucul de pe popricaş?
- Nu, conţine carne.
Se duce la oală, învârte cu lingura în el.
- Ce faci?
- Miros, de mirosit am voie.
Închide ochii şi miroase în extaz popricaşul.
- Hai să ne uităm la televizor.
Adoarme. Verific dacă nu are febră, numai atunci doarme în timpul zilei.

Se trezeşte cam după o oră.
- Pune pe canalul 52.
Program de gătit, se uită fermecată. Nu mai rezistă.
- Mă duc la Tim Hortons să-mi iau un bubble tea.
- Bine, dar fără tapioca, e mâncare tapioca.
Vine palidă.
- Era acolo un om care a mâncat orez cu somon afumat, cu ţipar, ştii tu cât îmi place mie ţiparul cu tuna. Tu ce mănânci acolo? Arată foarte bine.
- Nişte salată cu smântână.
Rând pe rând sosesc acasă şi ceilalţi membri ai familiei, fiecare mănâncă, se uită la ei ca un câine flămând. Fac şi porumb fiert, ronţăim toţi de zor, numai că nu plânge.

- Pune în dulap biscuiţii olandezi, măcar să nu-i văd, aşa-s de buni! Aş mânca acum orice, ba nu orice, gulii nu aş mânca.
- Aşteaptă până mâine şi să vezi că ai să vrei să mănânci şi gulii.
- Mâine aş vrea să mănânc aşa: aperitiv - salată de cartofi , pastă cu ciuperci şi sos, apoi supă cu găluşte, cartofi cu şniţel, un tort de ciocolată, tot, un tort de ciocolată cu îngheţată, salată de fructe şi bomboane multe, multe.
- Ai să vomiţi dacă mănânci atât.
- Nu-i nimic, mănânc şi vomatul.
Începe să treacă în revistă cele mai bune restaurante, la fiecare ce e mai bun.
- Nu mi-e aşa foame la stomac, mi-e foame în minte, în gură şi în gât.
- Va trebui să mă mai rog de tine să mănânci ceva?
- Niciodată.
Ştiu eu că nici o minune nu ţine mai mult de 3 zile.

Geta