Copou, CCF, studenţi, primavară...

Copou, CCF, studenţi, primăvară...
delia oprea


Vă anunţam acum câteva săptămâni că la Iaşi va avea loc un seminar internaţional, vă invitam să completaţi un chestionar care urma să fie discutat acolo.
Am să fiu sinceră: îmi imaginam o manifestare cu iz puţin prăfuit, poate prea academic, eventual salvată de magia Copoului, transferată pentru o clipă într-o sală cu participanţi prea serioşi.
Ei bine, m-am înşelat, şi sunt atât de bucuroasă că m-am înşelat, că ideile mele preconcepute au fost spulberate de o manifestare culturală, impecabil organizată de Centrul Cultural Francez, la care invitaţii au discutat cordial în faţa unei săli mereu pline de studenţi interesaţi, veseli, eleganţi, dornici de a vedea în real oameni de televiziune cunoscuţi sau de a descoperi persoanele ascunse în spatele unor nume ale presei româneşti. S-a vorbit, s-a întrebat, s-a râs copios, chiar în timpul unor intervenţii serioase, pentru că Ion Barbu îşi proiecta în tot acest timp caricaturi la minut... nu a fost nimic obişnuit, trebuia să ştiu că Iaşiul în anul 2004 este un loc în care timpul aleargă într-un ritm încântător, ritmul Copoului şi al tinereţii.
De aceea i-am rugat pe câţiva tineri minunaţi, care lucrează în redacţia ziarului "Opinia Studenţească", să vă povestească azi şi în următoarele zile, cum au văzut ei seminarul de la Iaşi, citiţi numele lor de la sfârşitul articolelor, sper că le vom recunoaşte cândva.
Vlad ODOBESCU, Diana NICULĂEŞ, Liviu IOLU, Florina CIUVERCA, Cristina VRÂNCEANU, Anca SIMINA scriu despre ceva ce putea să fie doar un alt seminar dar a fost un eveniment datorită lor şi Centrului Cultural Francez Iaşi.



Cultura pe sticlă, acum la seminar
de Cristina VRÂNCEANU

A produce o emisiune culturală este o provocare, &#351;tiaţi că Aly de la "Big Brother" e un avid cititor de "Dilema"?<br>
Între 28 şi 30 aprilie a.c., Centrul Cultural Francez, Goethe Zentrum şi Televiziunea Română din Iaşi au organizat, în parteneriat cu "Dilema veche" şi "LiterNet", un seminar internaţional cu tema: "Televiziune şi/sau Cultură?". Programul manifestării a cuprins patru mese rotunde: "Cultură, piaţă şi comunicare", "Jurnalism cultural şi probleme identitare", "Televiziune şi/sau cultură", "Cui îi pasă de părerea publicului?", precum şi patru ateliere de discuţii şi dezbateri.

"Ar fi un semn de întrebare dacă o emisiune despre Heiddeger ar avea audienţă de masă" (Mircea Vasilescu)
La Timişoara se poate...

Recunosc, am fost mai mult decât surprinsă, atunci când am aflat ce audienţă are în Germania canalul "Arte": sub 5%. Nici în Franţa lucrurile nu stau mai bine din acest punct de vedere. O posibilă explicaţie, încercată de Olivier Donnat - sociolog, ar fi că "acest post se confruntă cu două tipuri de public, cu obiceiuri culturale diferite". S-a analizat apoi raportul dintre cultură şi televiziune, cu precădere în economia de piaţă. S-a afirmat la un moment dat că a produce o emisiune culturală este o provocare, dar, o şi mai mare provocare o constituie difuzarea şi promovarea ei.
Încet-încet, s-a conturat o opoziţie clară între televiziunile comerciale şi emisiunile culturale. Robert Şerban de la "Analog Tv" din Timişoara a fost cel care a contrazis această ipoteză, vorbind despre experienţa sa, adică despre riscul de a încerca să faci o emisiune de cultură la un post de televiziune privat. Concluzia? "Uite că se poate!".
Discuţia a alunecat, în mod firesc, spre publicul ţintă al unor astfel de emisiuni. Tot Robert Şerban a spart tiparul clasic, cel al intelectualului cu cravată scrobită: pe el l-au recunoscut un valutist şi un plutonier-major ca fiind tipul "care a făcut emisiunea aia mişto cu Pleşu". Da, azi am renunţat la bancurile cu poliţişti.


"Televiziunea - chestie de gust. Şi de bust" (Robert Şerban)

Jurnalistul cultural e pe cale de dispariţie

În ce-a de-a doua zi a seminarului s-a purtat o dezbatere interesantă asupra diferenţei dintre succes şi valoare - păcat că aceste noţiuni nu corespund, termeni care, în limbaj televizat, s-au tradus prin rating şi valoare. S-a concluzionat, cu tristeţe, că cea mai mare parte a televiziunilor autohtone vizează în general audienţa.
Bine că mai există şi excepţii. Şi caricaturistul Ion Barbu. Desenele sale în tuşe groase, creionate rapid, cu nerv şi cu umor au stârnit râsul celor prezenţi şi au făcut ca, uneori, privirile să zăbovească prea mult asupra retroproiectorului care "transmitea" fiece zvâcnet de penel.
Bogdan Ghiu a tras un semnal de alarmă asupra faptului că "în momentul de faţă, la noi, categoria de jurnalist cultural este în mare suferinţă". S-a mai vorbit despre importanţa continuităţii unei emisiuni culturale, despre mândria de a afirma că eşti realizatorul unui astfel de program după ce a atins o vârstă venerabilă, despre aşteptări greşite în privinţa a ceea ce înseamnă public cultural. De astă dată, Ioana Avădani a fost cea care a spart tiparele: "Ştiaţi că Aly de la "Big Brother" e un avid cititor de "Dilema"?".


"Aveţi volumul "Despre ingineri" a lui Andrei Pleşu?" (anonim)

Scrieţi, băieţi, numai scrieţi acid

Cea din urmă masă rotundă a avut drept subiect publicul: ce vrea el de fapt, ce aşteptări are şi ce-şi doreşte în materie de emisiuni culturale. Pentru a nu se vorbi la modul abstract şi a da o identitate noţiunii de "el", s-a recurs la un sondaj de opinie realizat de LiterNet şi Dilema Veche. S-au cerut şi s-au dat sugestii pentru creşterea popularităţii emisiunilor culturale de televiziune şi s-au indicat chiar moderatori. Printre nominalizaţi: Mircea Dinescu, chiar dacă numele lui şi noţiunea de a modera reprezintă un oximoron; Cristian Tudor Popescu, George Pruteanu, Mihaela Rădulescu - halal cultură! -, Marius Tucă (Show). S-a mai discutat despre necesitatea de a orienta spre cultură generaţia hip-hop şi despre cum trebuie să se adapteze Cultura, o doamnă venerabilă, la cerinţele şi tendinţele tinerilor. În loc de concluzii, Robert Şerban i-a sfătuit pe ziarişti să-şi scrie părerile în legătură cu discuţiile la care au asistat. "Şi scrieţi cât mai acid. Nu ne iertaţi. Daţi-ne la ţurloaie".
Cristina Vrânceanu

P.S.: "Televiziune şi/sau cultură"a fost probabil ultima manifestare pe care Paul Lévy a coordonat-o în calitate de director al Centrului Cultural Francez din Iaşi. Sub "patronajul" său au fost organizate mai multe momente culturale memorabile, printre care şi Festivalul internaţional de teatru şi muzică idiş "Avram Goldfaden", din toamna anului trecut . Mulţumim, Paul!