Fetei îi creşte un dinte strâmb. Cum să o lăsăm aşa?
Poate vrea să se facă actriţă, numai în roluri de Dracula să joace?
Nu că nu i s-ar potrivi, dar s-ar plafona.
Consult peste consult, radiografii, mulaje, întrunită comisie
în şedinţă extraordinară să ne dea soluţii de ortodonţie.
Una mai groaznică decât alta, optăm pentru ce ni se pare cel mai inofensiv, scoaterea celor 4 măsele de minte. La dentistă:
- Să mi le scoţi pe toate azi.
- Nu pot, pot cel mult să-ţi scot două.
- Bine, fie şi două, nu vin de patru ori. Doare tare?
- Nu tare.
O aduce colegul acasă, vai de capul ei, a doua zi liber de la şcoală.
A treia zi începe să mănânce ceva mai solid. Era obsedată că o zi nu are voie să se spele pe dinţi.
- Acum am să fac şi carii dacă nu mă spăl pe dinţi.
- Lasa că nu se întâmplă nimic, te clăteşti cu dezinfectant şi nu faci carii. Te doare? ai voie să iei calmante.
- Mă doare, dar încă pot răbda, medicamentele astea dau obişnuinţă, nu vreau.
Incerc să o lămuresc, poate lua liniştită, nu vrea.
La extracţie dentista îi povesteşte colegului - eu nu m-am dus - cum a făcut acelaşi lucru cu fiul ei, numai că ăla are şi atavisme, pe lângă dinţi în plus i-au crescut alţii în locul celor scoşi.
Mănîncă fetiţa ceva mai consistent, urgent se duce să se spele pe dinţi, povesteşte:
- M-am uitat în găurile alea, se vedea ceva alb, mi-a venit să leşin,
what the f... am şi eu atavisme de îmi cresc alte măsele?
- Lasă că n-ar fi aşa rău, "zâna dinţilor" ţi-a pus sub pernă 20 de dolari pentru fiecare măsea.
Trec 10 zile, runda a doua de extracţii. Mi-a descris la prima cum a fost, 6 injecţii, scârţâitul insuportabil când scoate măseaua care nu se mai termina. Deşi îmi venea să-i plâng de milă, îi spun să nu fie aşa sensibilă, fără văicăreli.
Aşa i-am crescut de mici, mai cădeau, se juleau, uneori rău, dacă eu nu
intru în panică, nu intră nici ei. Le e mai uşor, dacă nu e nimic grav, să se ridice singuri, niciodata nu am sărit să-i ridic, nu au urlat niciodată, mamă denaturată ce sunt şi ce mă aflu.
La runda a doua a fost mai rău, au trebuit 8 injecţii.
- Nu ştii mami ce rău dor injecţiile alea în cerul gurii, era să sar de pe scaun după primele patru, simţeam tot, mi-a mai dat încă patru.
Cu 3 cleşti a tot încercat să-mi scoată măselele, le tot mişca, în timpul ăsta zicea:
- Svetlana, asistenta ei, care mă ţinea de faţă, oare nu e mai ieftin să cumperi bilet pentu călătorie din Canada în România din România? De unde se cumpăra?
Îmi tot mişca măseaua, tot schimba cleştele şi vorbea de bilete de avion, asta nu e normală. Aşa se tratează un pacient? Între al doilea şi al treilea cleşte mă anunţă că s-a crăpat măseaua, cu al treilea a reuşit să o scoată.
Mi-a arătat-o, fix asta doream să văd. La a doua măsea a fost la fel,
numai că discutau altceva. A venit şi tati în cabinet când totul a fost
gata, şi ăsta e bărbat, unde l-ai găsit? Când am fost prima dată i s-a făcut rău.
Azi îmi trânteşte febră, numai 38 cu 7, în cazul familiei nu iau decizii de una singură, nu pot judeca lucid, o sun la celular pe dentistă să ne înţelegem asupra antibioticului, doza, etc.
Zace pe sofa în camera de zi, în faţa televizorului.
Apare fiul de la şcoala:
- Hi Geta!
Ăsta în ultimul timp e obsedat de istorie, are un profesor foarte bun, ce n-am reuşit eu în ani de zile, a reuşit el în mai puţin de un semestru, l-a pus să citească, să-l intereseze istoria. A citit în două zile "Ferma animalelor", zilnic trebuie să discutăm despre Lenin, Stalin, comunism, restul liderilor, ce s-a întâmplat în războaie,
ce înseamnă comunism, de unde vine cuvântul democraţie, multe altele.
- Vreau să te întreb ceva.
- Nu acum, sora ta are febră.
- Lasă că-i trece, ea când are febra oricum doarme, nu-ţi face probleme, să vezi ce chestie...
Începe să povestească.
Eu cu un ochi la fată, cu o ureche la băiat, distracţie în toată regula.
Geta