La început de 2016, vă propunem o trecere în revistă a celor mai bune momente ale anului trecut într-o analiză independentă, realizată pe fiecare domeniu artistic important.
Retrospectivă:
Nelipsitul bilanţ
de Bogdan-Alexandru Stănescu
În fiecare an îmi jur că e ultima oară când particip la o retrospectivă: invariabil uit pe cineva care n-o merită, invariabil supăr pe cineva care o merită. Şi, în fond, qui prodest? De data asta o dau în scris: e ultimul bilanţ la care particip. S-o luăm pe felii şi categorii. Proza: an bun, am câteva rafturi pline, un turn de romane pe care le citesc în serie şi-n paralel.
Citiţi întregul articol...
Discretul autor al unei capodopere
de Cristian Teodorescu
Socotelile literare pe care le fac la sfârşit de an mi se par tot mai aproximative, în ultima vreme. Îmi scapă cărţi pe care aş vrea să le citesc, încât de-abia după primele luni ale anului următor îmi pot face, onest, o imagine a anului literar care a trecut. Nu numai fiindcă sunt cărţi, deloc puţine, care apar în ultimele două luni ale anului, dar cum citesc şi literatură străină", mă trezesc, toamna, că am pe masă cel puţin cinci volume de autori români - poezie, proză şi critică -, la care mă uit cu jind, fiindcă nu mă îndur doar să le răsfoiesc, cât să-mi fac o părere despre ele.
Citiţi întregul articol...
Cu ce am rămas
de Alina Purcaru
Proza de întinderi ambiţioase a fost în centrul anului literar care tocmai s-a încheiat, iar cele mai spectaculoase cărţi au venit fie dinspre scriitori cu cota de mult fixată, fie dinspre debutanţii în poezie. În poezie, mai ales, cred că s-au petrecut cele mai interesante transformări şi răsturnări, şi la debutanţi, şi la poeţi consacraţi care au publicat, unii dintre ei după lungi pauze, volume insolite, adevărate cărţi de identitate poetică.
Citiţi întregul articol...
Bogăţie
de Codruţ Constantinescu
Şi pentru că este nevoie totuşi de o clasificare, am plecat de la câteva edituri importante care, prin concurenţa lor profesionistă, au transformat radical anosta piaţă a cărţii din România de după 1989 într-un adevărat rai al cititorului, oferind, an de an, mii şi mii de titluri care mai de care mai captivante.
Citiţi întregul articol...
Cum stăm cu poezia?
de Doris Mironescu
2015 a fost un an destul de bun, într-o literatură care şi-a menţinut un metabolism destul de sănătos, producând debutanţi promiţători şi reactivându-şi sistematic liniile recesive. La ora recapitulării anuale, am hotărât să nu mai trec în revistă apariţiile anului în proză. (...) Mai interesant mi se pare totuşi ce se întâmplă în poezie, domeniu marginalizat, ocolit de publicul temător de frumuseţea dificilă, dar cu o dinamică extraordinară şi cu poeţi remarcabili, care scriu, nu se încurcă.
Citiţi întregul articol...
25 de titluri
de Daniel Cristea-Enache
Primul lucru care trebuie spus în orice anchetă, bilanţ, retrospectivă a unui an editorial este că anul e "incomplet", din câteva motive. Mai întâi că şi în ianuarie 2016 vor apărea cărţi marcate 2015, prima lună a noului an fiind de obicei o prelungire a celui anterior. Publicul cititor vrea să ştie acum dacă a meritat să citească titlurile pe care le-a cumpărat în 2015 şi dacă i-a scăpat ceva relevant.
Citiţi întregul articol...
Monopolul romanului
de Marius Miheţ
În anul tocmai încheiat am asistat înainte de toate la un adevărat monopol al romanului. Nici un alt an postrevoluţionar nu a înregistrat atât de multe producţii de top ale genului. Iar faptul în sine a minimalizat relieful cărţilor de poezie şi pe cel al volumelor de nonficţiune în largul lor.
Citiţi întregul articol...
Best of editorial local
de Eli Bădică
Cum mă interesează, în primul rând, spaţiul românesc (cu accent pe literatura română contemporană), traducerile - numeroase, importante, îmbucurătoare - au ieşit din operaţiunea "Retrospectiva". Aşadar, vin spre dumneavoastră, cititorii "Suplimentului", în pas allegro, cu câteva propuneri de cărţi româneşti apărute în 2015 şi care sunt, în opinia mea, musai de (re)citit. Un soi de best of local.
Citiţi întregul articol...
Datul în spectacol
Nici prea-prea, nici foarte-foarte
de Oltiţa Cîntec
22 de milioane de spectatori şi încasări de 618 milioane! De lire, deci, da, datele nu se referă la teatrul românesc, ci la cel britanic şi doar la ceea ce se numeşte "theatreland", adică perimetrul londonez cuprins între Oxford Street şi Tamisa. (...) Poate părea straniu să începi o retrospectivă naţională cu statistici (de invidiat) de pe alte meleaguri, dar le-am considerat ocaptatio benevolentiae provocatoare şi, sunt sigură, de efect!
Citiţi întregul articol...
Film
Filme 2015
de Iulia Blaga
Cu fiecare an, ideea de a întocmi topuri îmi pare tot mai injustă şi mai greu de îndeplinit. Cum să compar Star Wars cu Winter Sleep şi pe Radu Jude cu Apichatpong Weerasethakul? Cum să pun într-un clasament motivele pentru care mi-au plăcut Aferim!, Son of Saul ori Arabian Nights? (Cum compari o bucurie cu o tristeţe?) Pot măsura importanţa lor după cât de mută am ieşit din sală sau după numărul zilelor în care m-au bântuit?
Citiţi întregul articol...
Scrisoare pentru melomani
Un an enescian, dar nu numai...
de Victor Eskenasy
Anul 2015 s-a încheiat cu ştirea că Radu Lupu, "legendarul pianist român" - cum îl numesc publicaţiile britanice -, a primit la Londra, cu ocazia împlinirii a 70 de ani, Ordinul de Mare Comandor al Imperiului Britanic, "pentru servicii aduse muzicii". Compania Decca-London a publicat cu ocazia aniversării din luna noiembrie un set de 28 de discuri, cu toate înregistrările sale. N-am răspuns la întrebarea cuiva despre cum a fost onorat Radu Lupu în ţara lui de origine, de preşedinţie sau, în general, de autorităţile culturale române.
Citiţi întregul articol...
Rockin' by myself
Grila de finiş
de Dumitru Ungureanu
Ce disc mi-a scăpat din player anul trecut, fără să-l menţionez? Greu să ţin socoteala! Aş putea face o listă, apelând la clasamentele cu care ne răsfaţă şi ne amăgesc sute de publicaţii, pe hârtie sau online. Totuşi, a pretinde că selecţia mea reflectă altceva decât preferinţele proprii e necinstit. Oricâtă capacitate de asimilare aş avea (şi n-am!), obiectiv nu pot fi.
Citiţi întregul articol...
Retrospectivă internaţională:
Killed by Death
de Dragoş Cojocaru
Normal ar fi fost ca planeta să se oprească măcar o clipă în ziua de 28 decembrie când Lemmy Kilmister, liderul trupei Motörhead, a avut chef să înceteze din viaţă. O dispariţie fulgerătoare, un adevărat cataclism, aşa cum stă mărturie refluxul imediat şi copleşitor venit din partea nu numai a lumii rockului (pentru care Lemmy era deja un zeu), cât şi din partea tuturor celorlalţi.
Citiţi întregul articol...
2015, anul în care ne-am luat rămas-bun...
de Dragoş Cojocaru
Anul ce tocmai s-a încheiat nu a plecat fără a mai lua tribut câţiva artişti cunoscuţi. S-au stins, rând pe rând, actorul Wayne Rogers, cunoscut la nivel mondial pentru rolul său din M.A.S.H., francezul Michel Galabru, "şeful" lui Louis de Funés în seria filmelor cu Jandarmul din Saint-Tropez, şi Natalie Cole, fiica lui Nat "King" Cole, care s-a stins chiar pe 31 decembrie, la vârsta de 65 de ani.
Citiţi întregul articol...
Cine trage primul, "Charlie Hebdo" sau fundamentaliştii?
de Dragoş Cojocaru
Un an de la un atentat sângeros în propria ta redacţie este marcat cu stil, nu? Stilul "Charlie Hebdo", evident. Prin urmare, faimosul hebdomadar satiric francez a decis ca primul număr din acest an, care comemorează crimele din 2015, să provoace valuri. Coperta noului "Charlie Hebdo" prezintă caricatura unui Dumnezeu bărbos înarmat cu un kalaşnikov, însoţită de titlul: "După un an, asasinul n-a fost încă prins".
Citiţi întregul articol...
"No comment" în era comentariilor
de Dragoş Cojocaru
În vreme ce în România comentariile din subsolul articolelor încă provoacă repulsie, excitare şi interminabile controverse, presa de dincolo de ocean îşi pune problema să renunţe la acest ingredient aparent inevitabil al jurnalismului online.
Citiţi întregul articol...
Momentul în care "Playboy" a renunţat la nuduri
de Dragoş Cojocaru
Faimoasa revistă, fondată de Hugh Hefner în 1953, a anunţat în toamna trecută că nu va mai publică poze erotice! După jumătate de secol de carieră de revistă de charme, "Playboy" renunţă chiar la ingredientul care i-a asigurat faima. Un prilej pentru ca unii să ricaneze: "Ei bine, acum, cei care susţin că citesc «Playboy» doar pentru interviuri chiar pot să o facă!".
Citiţi întregul articol...
Eroii nemuritori ai benzii desenate
de Dragoş Cojocaru
Astérix: le Papyrus de César, ultimul album din legendara serie de benzi desenate, primul realizat de altă echipă decât creatorii originali, a fost unul dintre uriaşele succese de librărie în Franţa, în 2015, cu vânzări record de 2 milioane de exemplare în Hexagon şi 4,2 milioane în restul lumii (este tradus în 20 de limbi).
Citiţi întregul articol...
Opinii:
Culegătorul de harfe
Cărţile, nemurirea, timpul
de Andrei Crăciun
Despre unele conferinţe ale domnului Borges, ţinute într-o aulă în urmă cu treizeci şi opt de ani. Dar nici nu contează amănuntul: temele acestea sunt, oricum, veşnice. La sfârşitul primăverii anului 1978, Jorge Luis Borges trăise deja aproape şaptezeci şi nouă de ani şi mai avea încă opt, despre care nu ştia deocamdată nimic. Dar timpul este - desigur - numai o convenţie.
Citiţi întregul articol...
Întâmplări şi personaje
Un an la fel de bun
de Florin Lăzărescu
La începutul lui 2015 - ca la începutul oricărui dintre ultimii cel puţin zece - mi-am dorit un an la fel de bun ca 2014. Mă enervează sincer să vrei întruna mai mult. Dacă ai scăpat cu viaţă, dacă nu ţi-a murit nimeni, dacă eşti cât de cât sănătos înseamnă că tocmai ai avut un an bun. Apoi, lucrurile au luat-o cumva, uşor, uşor, razna...
Citiţi întregul articol...
Românii e deştepţi
Jos consumismul!
de Radu Pavel Gheo
De o vreme încoace s-a îngroşat şuvoiul criticilor la adresa consumismului, aceasta plagă a capitalismului, care a proliferat şi în ţara noastră cuminte, aşezată şi plină de tradiţii autentice, sănătoase şi vechi, ca toate tradiţiile. În prag de sărbători, românii au ajuns să-i copieze pe vecinii lor occidentali şi nord-americani: invadează mallurile şi supermarketurile, se înghesuie nervoşi pe culoarele prea strâmte şi cumpără, cumpără, cumpără compulsiv obiecte şi alimente, din care în jur de o treime vor ajunge să fie aruncate.
Citiţi întregul articol...
|Vagonul cu vorbe
Două frisoane nu dau pace PSD
de Florin Gheţău
Două sunt întrebările-cheie ale începutului de an în politica românească, iar ambele privesc viitorul imediat al PSD: 1. Care va fi soarta lui Liviu Dragnea în Dosarul Referendumul? 2. Ce va face Victor Ponta în următoarele săptămâni? E greu de presupus că, la 40 de ani, fostul premier şi-a luat adio de la politica mare.
Citiţi întregul articol...
De veghe în lanul de cultură
Priveşte înapoi cu zâmbete
de Mădălina Cocea
Pop-cultura se iubeşte mai ales în retrospectivă. Pentru că pare atât de neimportantă atunci când este împletită în viaţa noastră cotidiană, îşi găseşte adevărata strălucire la fel ca şi celebrităţile: după moarte. După moartea prezentului şi instalarea nostalgiei. De exemplu: în amintirile noastre, anul 2012 este mult mai mult anul în care s-au lansat Jocurile Foamei decât anul în care a fost atacat consulatul Statelor Unite din Libia. Anul 1995 a fost al Macarenei, şi nu cel în care economia Mexicului a primit ajutor internaţional de 20 de miliarde de dolari.
Citiţi întregul articol...
Fast food
Voi n-aţi întrebat, FĂRĂ ZAHĂR vă răspunde
De Bobotează
de Bobi
Preotul a ridicat mâna şi a arcuit-o înspre înapoi. Nu ştiu de ce trebuie să existe acest obicei. Nici Bobi nu ştia nimic despre el. Dar se pare că asemenea momente atrag precum un magnet. Parcă tot universul se concentrase în palma popei. Zeci şi zeci de perechi de ochi aşteptau declicul, milisecunda în care arcul se destinde şi lansează către lac frumoasă cruce din lemn.
Citiţi întregul articol...