Sergiu Nistor, comisarul pentru programul "Sibiu-Capitală Culturală Europeană 2007": "Nu sîntem atît de în urmă cu organizarea ca lucrurile să stea rău"
Interviu realizat de R. Chiruţă
Un milion de turişti. Aceasta este afluenţa de public pe care o estimează oficialii din Ministerul Culturii şi Cultelor (MCC) pentru programul "Sibiu - Capitală Culturală Europeană 2007". Pînă în prezent, MCC a selectat în jur de 170 de proiecte culturale propuse de operatorii culturali şi organizaţii pentru a se desfăşura în cadrul programului. Sergiu Nistor, comisarul MCC pentru acest program, recunoaşte că am rămas în urmă cu organizarea.
Citiţi întregul articol...
Cînd mingea de fotbal intră pe terenul artei
de Robert Bălan
După o pauză de 30 de ani, Germania redevine gazdă a Campionatului Mondial de Fotbal (9 iunie - 9 iulie). Şi cum nici un alt sport nu stîrneşte atîtea emoţii precum fotbalul, germanii au încercat să vadă dimensiunile acestui fenomen dincolo de ceea ce se întîmplă pe stadioane. Institutul Goethe din Bucureşti participă la rîndul său la promovarea evenimentului, primul pas fiind expoziţia de fotografie "Fotbalul - limbaj universal", vernisată pe 10 aprilie şi găzduită pînă pe 2 iunie de instituţie.
Citiţi întregul articol...
Pop-cultură
COOLTURISME
Amintiri din copilărie online
de Mădălina Cocea
Bine aţi venit în muzeul copilăriei. La stînga, aş dori să vă atrag atenţia asupra acestui exponat unic, datat circa 1985 A.D. şi în stare perfectă de conservare: îngheţata de cacao, ambalată ca un pachet de margarină. Lateral, puteţi admira şi folosi (cu grijă şi în limite acceptabile) radiera Voinicel, în două straturi de culori, despre care toarşa învăţătoare trebuia să repete întruna că nu-i de mîncare. La dreapta, sînt expuse diapozitivele cu povestea Caprei cu trei iezi, gata să fie proiectate din nou pe tapetul cu buline al vecinei, iar imediat lîngă ele veţi vedea primul penar chinezesc, cu revoluţionarele desene în mişcare.
Citiţi întregul articol...
Trimisul nostru special
Cetatea Soarelui Apus
de Florin Lăzărescu
În vacanţele din studenţie, acasă la părinţii mei, stăteam zile întregi pe malul lacului, la pescuit, împreună cu un puşti de vreo doisprezece ani. El prindea peşte după peşte, eu doar poveştile lui, condimentate cu cîte o baracudă care-mi stîrnea mila. De multe ori, cînd o examinam cu atenţie, aveam senzaţia că e aceeaşi pe care o aruncasem mai înainte în apă, revenind obsesiv, dintr-o depresie sinucigaşă, la undiţa mea. Dar poveştile puştiului mă prindeau.
Citiţi întregul articol...
Carte
Dona nobis pacem - dincoace de Rău -
de Bogdan-Alexandru Stănescu
Hale păşeşte, bolnav, ameţit - păşeşti odată cu el, simţi acelaşi tremur bolnăvicios, mahmur, în genunchi, soarele din Brighton e umed... cînd intră în nori o face pentru a sfida o senzaţie pe care, alături de Hale, ai fi vrut-o instaurată în certitudine. Aerul e umed, briza aduce cu ea ţipetele unor pescăruşi nevăzuţi (Hale nu ridică privirea, ochii lui urmăresc o linie imaginară pe lemnul pontonului), simţi nevoia să te aşezi, iei loc la Dirty Dog, sau poate la Old Ship, apoi intri în contact cu unica realitate ce ţi-a mai rămas: astăzi vei muri.
Citiţi întregul articol...
Interviu
Interviu cu Ionel Haiduc, noul preşedinte al Academiei Române: "Va trebui să discutăm la Academie mai mult despre etică"
Interviu realizat de Emilia Chiscop
Încă nu am un program managerial complet. Un asemenea "program de guvernare" va putea fi elaborat după alegerea vicepreşedinţilor şi secretarului general al Academiei. Ideile pe care s-ar baza un asemenea program au în vedere promovarea excelenţei în cercetare, valorificarea resurselor extrabugetare, în speranţa că bogăţiile Academiei odată recuperate ar putea crea venituri suplimentare. Deci eu văd o finanţare de bază bugetară şi o finanţare suplimentară din aceste venituri. Ar fi apoi veniturile din granturile de cercetare, care provin numai din calitatea ideilor propuse pentru anumite proiecte. Deci bani ar fi, problema e să fie mai bine folosiţi. Un alt aspect pe care îl am în vedere e creşterea vizibilităţii Academiei Române în viaţa ştiinţifică internaţională şi a colaborărilor cu organismele internaţionale ce guvernează cercetarea ştiinţifică.
Citiţi întregul articol...
Dosar
Deontologia criticului literar
Dosar realizat de Ana-Maria Onisei
Suplimentul de cultură vă propune în acest număr un dosar despre meseria de critic literar. Ce dă măsura unei "political correctness" în branşă? Cum ar arăta un cod deontologic al criticului literar? Ce trebuie să evite acesta şi ce nu trebuie niciodată să ocolească în demersul său? Care e graniţa dintre plăcerea unei lecturi şi o apreciere detaşată? Ce trebuie să-şi asume un critic literar atunci cînd triază între valoare şi non-valoare? Şi, nu în ultimul rînd, care este raportul dintre "omul care aduce cartea" şi publicul care o "primeşte"?
Citiţi întregul articol...
O judecată critică tranşantă nu exclude comentariul nuanţat
de Carmen Muşat
Critica literară este, astăzi, la fel de necesară ca şi pînă acum şi cred că multiplicarea instanţelor critice ar trebui salutată, şi nu deplînsă ca dispariţie a Autorităţii critice, unice şi absolute. În opinia mea, primul şi cel mai important principiu al codului deontologic al criticului literar trebuie să fie onestitatea. Un critic autentic - asta înseamnă: competent, erudit şi cu o intuiţie a valorii probată în timp - nu-şi poate permite să scrie din raţiuni exterioare profesiunii lui, cu alte cuvinte nu se poate prostitua, scriind "la comandă", pentru a face servicii sau, dimpotrivă, deservicii lui X sau lui Y.
Citiţi întregul articol...
"Political correctness" în critică - Ne-am obişnuit să dăm o dimensiune megalomanică criticii
de Luminiţa Marcu
Sintagma asta naşte monştri. Eu cred că această political correctness trebuie depăşită în sensul unui cavalerism firesc, al unei sportivităţi normale. Să nu valorizezi în plus o carte, dacă subiectul e, de pildă, unul gay, dar nici să n-o ocoleşti din cauza asta. Nici să nu-ţi propui să cauţi cu orice preţ cărţi scrise de rromi, de pildă, dacă ele nu prea există, dar dacă găseşti una, s-o tratezi firesc, în competiţie cu celelalte. La fel dacă e vorba despre o autoare, şi nu despre un autor. Sintagma "domnişoara cutare" e foarte răspîndită la noi şi ea arată nu neapărat lipsa corectitudinii politice, ci lipsa unei politeţi urbane minimale.
Citiţi întregul articol...
Două reguli personale
de C. Rogozanu
Un critic autentic ar trebui să evite calculele de orice fel. Există, atunci cînd comentezi autori contemporani (şi nu numai), ispita de a te plasa prin propria-ţi opinie în locuri călduţe în peisajul cultural, ispita de a hrăni foamea de mainstream şi foamea de a profita puţin de pe urma curentului. Un critic cu ceva vechime poate foarte bine să anticipeze reacţiile pe care le va stîrni textul său. Să nu caute doar reacţii căldicele, comode!
Citiţi întregul articol...
Tatăl nostru, Polonius
de Doris Mironescu
Celebre sînt recomandările adresate lui Laertes de către tatăl său în Hamlet, recomandări bine scandate care au devenit motouri uşor de găsit, ca orice enunţ detaşabil din piesele lui Shakespeare: "Şi mai presus de toate, reţine acestea: ţie însuţi să-ţi fii credincios/ şi, precum noaptea ziua, trebuie să urmeze/ că n-ai să fii ipocrit cu nimeni".
Citiţi întregul articol...
Criticul din "underground"-ul receptării
de Marius Chivu
Corectitudinea politică este o ideologie şi, ca orice ideologie, exclude axiologicul. Ca discurs socio-filosofic are relevanţă, dar nu şi în demersul criticii de artă. Critica literară nu aplică literaturii grile teoretice, ideologice, morale, religioase ş.a.m.d., doar le implică pentru a chestiona diverse aspecte. Dacă e adevărat că spiritul critic (democratic) este opus celui ideologic (dogmatic), atunci raţiunea criticii nu poate fi decît predominant estetică, şi nu etică, sociologică, de gen, multiculturalistă. Orice ideologie presupune (şi) o cenzură şi nu pot crede în legitimarea operei artistice prin ideologie. Imaginaţia şi stilul nu ţin de ideologie. Literatura este valoroasă din motive artistice, altfel e manifest, teză, program sau, pur şi simplu, maculatură. Uneori interesantă.
Citiţi întregul articol...
Un simplu companion al publicului în actul lecturii
de Tudorel Urian
În general, formula "political correctness" are conotaţii peiorative. Nu ştiu, de aceea, dacă întrebarea are un substrat ironic. Judecînd în spiritul a ceea ce îndeobşte se defineşte prin atitudine politically correct, aş spune că un critic ar trebui să fie pur descriptiv sau conceptualizant pînă la ermetism, să laude fără discernămînt sau, eventual, să eludeze judecata de valoare, să scrie exclusiv despre scriitorii cu simpatii de stînga atunci cînd stînga este la putere şi, pentru a-şi păstra intactă obiectivitatea, despre cei de dreapta, dar numai în momentul în care şi aceştia acced la guvernare. Să-şi iubească ţara, poporul, minunatele noastre tradiţii populare şi să denunţe tendinţele cosmopolite care pervertesc mintea tinerilor şi atentează la sănătatea naţiei. Să nu uite nici o clipă că arta trebuie să aibă o finalitate morală şi educativă şi să fie nemilos cu cei care încalcă aceste poncife.
Citiţi întregul articol...
Vedeta culturală
Manualul femeii CHIC
de Ana-Maria Onisei
În subsolurile chic ale capitalei (mai precis la Club Temple), Editura Polirom a lansat marţi, 11 aprilie, prima colecţie de literatură pentru femei din România. Acel chick lit la care toate tragem pe furiş cu ochiul pentru a ne hrăni fanteziile, imaginînd rochii fabuloase, petreceri glamour şi cocteiluri rafinate. Lansarea le-a cuprins pe toate, de la cele mai fine sortimente de brînză (aviz Elenei Vlădăreanu), la vedete din lumea muzicii, a modei şi a revistelor glossy.
Citiţi întregul articol...
Rubrici permanente
Circul nostru vă prezintă
Cui nu-i e frică de Becali?
de Lucian Dan Teodorovici
Gigi Becali a debutat pe scena politică, dacă-mi aduc bine aminte, printr-o candidatură stranie la Primăria Capitalei, din partea unui partid al italienilor. Sau cam aşa ceva. Poate greşesc. Contează? De pe atunci încă, nu putea fi luat în serios, era un personaj din galeria celor ce pot picta peisajul politic într-un fel sau altul, dar nu-i aduc în nici un caz consistenţă.
Citiţi întregul articol...
Românii e deştepţi
Cultura la sate
de Radu Pavel Gheo
Parcă îmi vine să mai scriu ceva legat de "Barometrul de consum cultural 2005". Mi se pare şi normal să o fac. Nu numai eu. La urma urmei, avem nişte date concrete referitoare la nivelul de interes general al românilor faţă de cultură, iar de aici se poate face o evaluare clară şi se pot lansa nişte strategii. Dacă e cazul.
Citiţi întregul articol...
La loc TELEcomanda
Politica la "fără clanţă"
de Alex Savitescu
Televizorul a împărţit lumea politicienilor în trei categorii. Clasificarea n-are legătură absolut deloc cu eficienţa, randamentul, discursul lor. Categorisirea catodică a aleşilor se face, simplu, după un singur criteriu: vizibilitatea.
Citiţi întregul articol...
Voi n-aţi întrebat, Fără Zahăr vă răspunde
Alegeri domnitoriale
de Bobo
Fără să-l întreb, aşa cum nici voi nu m-aţi întrebat pe mine, bunul meu prieten Daniel Ştefan mi-a spus zilele trecute că acum, la şcoală, copiii-elevi îşi aleg singuri domnitorii pe care vor să-i studieze. Adică probabil li se dă o listă cu nominalizări şi ei trebuie să-şi aleagă cîştigătorii. O fi adevărat sau nu - sincer habar n-am, dar dacă e?
Citiţi întregul articol...
Lecturi întrerupte
La pas, prin Eternitate
de Doris Mironescu
Cimitirele iubesc genul liric. Fie că datează din "secolul romantic", fie că au fost puse ieri, pietrele tombale exprimă prin versuri durerea celor rămaşi în viaţă. Un scurt examen (o, deloc critic!) al epitafurilor dintr-un astfel de cimitir ne poate spune ceva despre maniera de a exprima aproximativ aceleaşi emoţii la 1880 ca şi în anul de graţie 2006...
Citiţi întregul articol...
Telenovela nova
Un mire fără căpătîi (cap. XX)
de Şerban Foarţă
Un critic indignat mi-a zis/ că dacă o dădeam pe vis,/ punînd-o, aşadar, pe Jeana/ să se distreze,-n somn, cu mreana/ lui Carlo, cam ca într-un basm,/ iar nu de-aievea,-¥ntr-un orgasm/ cu, pe deasupra, Arabella,-n/ navetă, între daravela/ bărbatului şi Marie-Jeanne...
Citiţi întregul articol...
Scrisoare pentru melomani
Mahler şi ai săi
de Victor Eskenasy
Nu cred că există plăcere mai mare pentru un cercetător decît să citească documentele originale referitoare la viaţa unui personaj istoric. Am trăit-o din nou, citind cu creionul în mînă recent publicatul volum de corespondenţă dintre Gustav Mahler şi familia sa: 568 de scrisori, acoperind anii 1876/77-1911. În ansamblu, scrisorile sînt inedite, păstrate în majoritatea lor în Colecţia Mahler-Rosé, la Biblioteca muzicală a Universităţii Ontario de Vest, din Londra (Canada)*.
Citiţi întregul articol...
Teatru la rotisor
Tovarăşe Stalin, mori odată!
de Mihaela Michailov
Stalin s-a jucat de-a utopistul în Piaţa Roşie. Şi i-a plăcut aşa de mult, că le-a dat şi altora nişte săculeţe transparente prin care se vedea utopia. Şi piaţa s-a mărit şi s-a transformat într-o hartă. O bucată estică. Derbiul utopiştilor a devenit meci de Liga Campionilor. Pînă cînd, într-o zi, Stalin a murit. Pe bune?
Citiţi întregul articol...
Cronică de film
La drum cu Mircea Săucan
de Iulia Blaga
În 2003 am publicat prima mea carte. Aşa se spune, dar nu e de fapt cartea mea, ci a lui Mircea Săucan. Se numea Fantasme şi adevăruri. O carte cu Mircea Săucan şi a fost editată de "Caietele culturale" ale "Realităţii evreieşti", împreună cu Editura Hasefer. Pentru asta am fost de două ori în Israel ca să lucrez cu el, adică să-i văd şi să-i revăd filmele, să-i citesc cărţile, să înregistrăm discuţiile, să alegem pozele.
Citiţi întregul articol...
Muzică pe litere
"Better to Burn Out Than to Fade Away"
de Răzvan Ţupa
Vorbind pe limba unui tăntălău cu experienţă, care preferă să fie un plîngăcios lipsit de virilitate, infantil, acest bilet ar trebui să fie destul de uşor de înţeles.
Citiţi întregul articol...
Arte vizuale
Televizorul şi computerul
de Matei Bejenaru
La începutul anilor '90, arta video şi cea pe computer erau medii încă noi pentru artiştii vizuali români. "Moştenirea grea" a celor două ore de program TV din timpul lui Ceauşescu reflecta astfel şi accesul limitat la informaţiile privind influenţa mass-media în arta contemporană. Cu toate acestea, televizorul, privit fie ca "acea cutiuţă magică ce ne vrăjeşte seară de seară înainte de culcare", fie ca o "gumă de mestecat mentală", îi fascina şi pe artiştii români prin imensa sa putere de comunicare.
Citiţi întregul articol...
Spectacolul săptămînii
The Claustrofobia Day
de Oana Stoica
Cînd m-a avertizat cineva că trebuie să merg din timp la Casandra, studioul studenţilor actori şi regizori, ca să intru la spectacole pentru că e lume multă, am zis că exagerează. Mi-am adus brusc aminte de avertisment cînd am fost la premiera Clarei Flores. După premieră am înţeles şi de ce. Pentru că spectatorilor, (indecent de) tineri, li se vorbeşte pe limba lor despre problemele lor.
Citiţi întregul articol...
Enţiclopedia Encarta
Teddy
de Luiza Vasiliu
Jiji a avut după victoria Stelei o "decădere", The Dandy Warhols au făcut un remix la "Horny" a lui Mousse T (!!), iar acum patru ani s-a sărbătorit (şi eu n-am ştiut) centenarul ursuleţilor de pluş! De fapt, la această ultimă veste voiam să ajung.
Citiţi întregul articol...
Hobbitul & Abbsurdica
Jurnal de discuţii
de Emil Brumaru si Ada Milea
22 decembrie/ hobbitul (08:02:56): Mi-a fost dor de tine, Absurdico!/ abbsurdica (08:03:22): Multzumesc/ hobbitul (08:03:28): ce faci la ora asta?/ abbsurdica (08:03:46): amu-am venit cu trenu'/ hobbitul (08:04:06): De unde