Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Revista presei  Sageata  Citind Suplimentul de cultură

Dosar: Cultura în cotidian


Redacţia Suplimentul de Cultură

27.03.2006
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Actualitate

 România s-a prezentat la Leipzig cu literatura tînără
România a participat cu un stand propriu la Tîrgul de Carte de la Leipzig, care a avut loc între 16 şi 19 martie a.c. şi care a fost organizat de Ministerul Culturii şi Cultelor (MCC) şi Editura Polirom. Standul naţional al ţării noastre a avut în centru literatura tînără. În ultima zi a tîrgului, au lecturat autorii romanelor Legături bolnăvicioase şi Cu puţin timp înaintea coborîrii extratereştrilor printre noi, Cecilia Ştefănescu şi Lucian Dan Teodorovici, iar criticul literar Luminiţa Marcu a prezentat publicului german literatura română contemporană, în special proza tînără.
Citiţi întregul articol...

 Radioul public şi-a expus opţiunile culturale - Daţi pe Cultural, emite şi-n FM!
de Constantin Vică
Gala premiilor Radio România Cultural a semănat cu emisia postului. Dacă ai 20 de ani şi mergi în Web, cu siguranţă ai fi ieşit pe uşa Teatrului Odeon imediat. Dacă ai 70 de ani şi trăieşti cu nostalgia orelor de latină, gala ar fi fost foarte frumoasă.
Citiţi întregul articol...


Pop-cultură

 LAMERICA
Planeta Google
de Casiana Ioniţă
Medicine Hat, Alberta, Canada, cartierul Southridge: aici s-a întîmplat cea mai mare bătaie cu fructe de cactus. Da, cactusul are fructe. Care au gust de kiwi, doar că sînt mai lichide. Alexis locuia în casa asta. Am fost îndrăgostit de ea din clasa a treia pînă într-a şaptea. Eram prieteni buni şi cam atît. Povestea continuă cu alte amintiri şi este spusă de un utilizator al website-ului Flickr, pe care se pot încărca poze şi se pot personaliza cu note inserate în imagini. Fotografia cu notele de mai sus se află în grupul memory maps, care nu ar exista fără una dintre noile născociri Google: Google Earth.
Citiţi întregul articol...

 Trimisul nostru special
Toleranţa prin muzică
de Florin Lăzărescu
Serile trecute am avut o discuţie aprigă cu un prieten care s-a mutat de vreun an într-un cartier mărginaş al oraşului. Toate bune şi frumoase, numai că ieşirea la stradă se face pe lîngă un şir de case ţigăneşti, aşezate de-o parte şi de alta a drumului. De regulă, trecerea e pichetată de găşti de băieţaşi - locatari veşnic fără o ocupaţie precisă - care, chiar dacă nu te iau la bătaie, te iau la mişto.
Citiţi întregul articol...


Carte

 Frăţie
de Costi Rogozanu
Mă enervează. Mă enervează să scriu despre literatura tînără ca despre o posibilă candidată (victimă, cum vreţi să-i spuneţi) la sumarul unor manuale de literatura română, la lista de lecturi obligatorii pentru treaptă sau BAC. Mă enervează criticii care scriu despre literatura nouă încercînd să-i prevadă moartea mai mult sau mai puţin "canonică" - aceasta este necro-critica practicată de tot soiul de oameni cărora le place să facă autopsierea textului cînd el încă e cald, foarte cald.
Citiţi întregul articol...


Interviu

 Interviu cu Alexandru Călinescu: "N-avem un complex doar faţă de Franţa, ci faţă de toate ţările occidentale"
Interviu realizat de Alex Savitescu
E mişto să te dai francofon, la fel cum e cool să te prezinţi ca naţionalist. Trăim vremuri extreme, în care poţi lesne să-ţi tragi poză sepia, de intelectual autentic, care gustă din Franţa la fel cum unii hăpăie gaura steagului tricolor. Dă bine, pentru că automat devii minoritar. Şi, cum la noi, minoritarului îi şade bine cu pălăria elitistului, nu te întreabă nimeni dacă ai mai auzit şi de-altceva decît de "les fleurs du mal" şi "janjacruso".
Citiţi întregul articol...


Dosar

 Cultura în cotidian

Dosar realizat de Florin Lăzărescu
Ce ar trebui să însemne jurnalismul cultural din România e un subiect care a generat deja ample dezbateri. Cum arată el în realitate e o altă problemă. De multe ori, teoria sună foarte bine, practica încă mai lasă de dorit. Ne-am gîndit că cei mai în măsură să ne dea pulsul real, necosmetizat al jurnalismului cultural sînt oamenii care realizează paginile de cultură în presa scrisă cotidiană. Drept urmare, le-am adresat cîteva întrebări: Diferă concepţia dvs. despre "cultură" de sensul ei tradiţional? Prin ce?
Citiţi întregul articol...

 Pagina de ziar face "agenda publică" în materie de cultură
de Cristina Modreanu, "Gândul"
Ploaia de întrebări formulate de Florin Lăzărescu pentru această anchetă îmi este foarte familiară, fiindcă fără să-ţi pui permanent aceste întrebări nu poţi supravieţui în presa cotidiană. Aici curgerea timpului nu e în favoarea ta niciodată, deciziile se iau mereu sub presiune, cît despre elaborarea articolelor, ea se face mereu contra cronometru. Nu vreau să spun că asta acordă cuiva circumstanţe atenuante, ba dimpotrivă, aş zice că această permanentă tensiune poate funcţiona, paradoxal, în favoarea textelor ce apar într-o pagină de cultură dintr-un cotidian, asigurîndu-i acesteia o dinamică anume şi un tonus ridicat al discursului.
Citiţi întregul articol...

 Experiment de etapă
de Ion Bogdan Lefter, "Ziua"
Nu e doar evident, ci şi uşor de demonstrat de ce e importantă cultura în compoziţia presei cotidiene "generaliste": nu din cine ştie ce motive patetice, "elevate", "idealiste", de "mari iubitori ai artelor", ci - pur şi simplu - pentru că e o zonă de informaţii, de evenimente, de idei care prezintă interes pentru publicul doritor să fie "la zi". Altfel spus, face parte din lumea din jur, din actualitate, din viaţa pe care presa - nu-i aşa?! - o "reflectă".
Citiţi întregul articol...

 Ne străduim
de Simona Chiţan, "Evenimentul zilei"
Pagina noastră de cultură şi-a cîştigat zilnic un loc bine definit în structura "Evenimentului zilei", iar după relansare, în "Evenimentul de duminică", au fost create două pagini, de cultură şi arte, cu rubrici de carte, cronică de teatru şi film. Articolele sînt redactate conform rigorilor jurnalistice, fiind axate în special pe informaţie şi mai puţin pe comentariu şi opinie. Totuşi, încercăm să dăm profunzime şi conţinut suprafeţei informative din politica ziarului, să nu plătim tribut cancanurilor şi reclamelor ce vin peste noi în pagină -, una cu format color, foarte atractivă pentru clienţii de publicitate. Propunem subiecte incitante, dincolo de preţul pălăriei unui scriitor, cu interviuri şi profiluri ale unor personalităţi literare şi artistice. Ne străduim.

 "A greşi este gazetăreşte, unii spun chiar: omeneşte"
de Nicolae Prelipceanu, "România liberă"
Cred că existenţa unei pagini de cultură într-un ziar e justificată de faptul că încă n-au murit toţi cei care ar mai vrea să ştie ce spectacole, concerte, filme, cărţi zguduie într-un anumit moment scena culturală a ţării lor şi a lumii. E drept, nu includ în pagina pe care o fac la "România liberă" zona ştiinţifică şi nici pe cea a învăţămîntului, din raţiuni de spaţiu sau pentru că aşa e tradiţia.
Citiţi întregul articol...

 Sprijinim valoarea, fără prejudecăţi
de Cristian Teodorescu, "Cotidianul"
Paginile de cultură ale ziarelor vînd sub acest nume mai mult altceva, în special mondenităţi, încît cred că e cazul să facem o precizare. Pagina de cultură trebuie să se ocupe de cultură. Şi să facă bine acest lucru. Pentru acest bine e nevoie de creativitate. Informaţiile sînt aceleaşi pentru toţi. Nu ajunge să le plasezi corect în ziar. E nevoie să le dai un sens, să le evaluezi şi mai ales să le construieşti de la interesant în sus. Era să uit - nu-i bine să-ţi confunzi agenda personală cu subiecte de interes public. Altfel, cultura e bine să nu ajungă între ghilimele.
Citiţi întregul articol...

 Bate vîntul prin jurnalismul cultural
de Elena Vlădăreanu
Trebuie să clarific de la început un aspect: întrucît nu mai coordonez nici o pagină de cultură a nici unui cotidian, o să răspund din perspectiva a ceea ce s-a întîmplat pe vremea cînd lucram la "Averea".
Citiţi întregul articol...


Vedeta culturală

 Vecinii tăi sînt nişte moşi simpatici. Să mori tu?
de Constantin Vică
Dacă rişti şi te duci la o piesă marca Radu Afrim, ar trebui să ştii următoarele: Afrim e un tip care nu suportă comparaţie. Afrim nu regizează piese, ci le rescrie, le interpretează aşa cum are chef, le documentează, le arhivează, le filmează, le joacă, le mută accentele, le reinventează actorii, le compune decoruri şi le alocă spaţii aleatoriu, după un algoritm încă nedescoperit de M.I.T., le face harcea-parcea, apoi, la final, le aşează în faţa ta, ca şi cum nu s-ar fi întîmplat nimic.
Citiţi întregul articol...


Rubrici permanente

 Circul nostru vă prezintă
Perestroika P.S.D.
de Lucian Dan Teodorovici
Ce se întîmplă acum cu P.S.D. nu seamănă deloc cu ce s-a întîmplat în alte partide, de-a lungul anilor postdecembrişti, cînd orgolii personale au dus la fărîmiţarea lor. În P.S.D., acum, în 2006, se produce o implozie, nu o explozie. După implozia asta vor rămîne, probabil, grupuleţe şi partiduleţe, ba chiar şi un grup mai mare, care va fi continuatorul partidului ce a cîştigat, de fapt, alegerile din 2004. Dar, indiferent de cum vor sta lucrurile, momentul este unul istoric, marcant, pentru că dezastrul din P.S.D. înseamnă, după şaisprezece ani de cînd credeam că s-a întîmplat de fapt, prăbuşirea sistemului comunist din România.
Citiţi întregul articol...

 Românii e deştepţi
Care diferenţe culturale?
de Radu Pavel Gheo
Scandalul caricaturilor cu profetul Mahomed, publicate în septembrie 2005 în Danemarca şi apoi preluate şi de alte ziare din Europa (sau chiar din Orient), a devenit mai mult decît o problemă de libertate a expresiei. Caricaturile au stîrnit revolte, distrugeri şi reacţii care au depăşit în mod cert intenţiile iniţiale ale celor care le-au publicat. Au dovedit în primul rînd cît de mare e distanţa dintre statele laice şi democratice şi statele religioase, în care Biserica nu este separată de stat. Mai interesant însă mi se pare că au pus în faţa Occidentului o oglindă în care se pot judeca: reacţiile la reacţiile musulmanilor ofensaţi sau revoltaţi.
Citiţi întregul articol...

 Ars Coquinaria
A se slăbi, Mireille
de Adriana Babeţi
Poate că atunci cînd veţi citi rîndurile de mai jos Hexagonul îşi va fi găsit liniştea după atîta zvîrcolitură studenţească la care soarta ne făcu părtaşi. Sau mai degrabă privitori ca la teatru, spre a glosa ca bădia, a cărui statuie şade mîndră şi nevătămată după colţ, într-un mic scuar. Înţelepciunile amare ale eminescului ne atinseră glota, epiglota, mintea şi simţirea, dar după ce încheiarăm, care va să zică, deglutiţia, n-am ştiut a spune ceva clar, căci gusturile erau tare amestecate.
Citiţi întregul articol...

 La loc TELEcomanda
Isteria de primăvară
de Alex Savitescu
Astenia de primăvară-i boală grea. Nu ştiu dacă se tratează cumva. Habar n-am dacă există vreun grup de cercetători Danone, care colaborează cu ai lor colegi de la Jacobs, studiind eventuale efecte benefice ale iaurtului roz-verzui cu Alintaroma asupra creierului uman, în luna lui femartie. Bine ar fi ca asemenea oameni să-şi facă treaba pe undeva, măcar în situaţii dintr-astea tele-dramatice, cînd primim, zilnic, veşti bulversante, din seria "rîs cu plîns, chirpici de mînz".
Citiţi întregul articol...

 Voi n-aţi întrebat, Fără Zahăr vă răspunde
Adio, Melanea!
de Bobi
Draga me. Acesta este biletul meu prin care eu îţi spun adio ţie. S-o adunat nişte chestii despre care n-o să stau eu amu să-ţi fac prezentări de modă, da' oricum îi clar că eu vreau să mor şi să mă sinucid. Că nu se mai poate. Te rog fabulos ca să mă ierţi. Poate că vreodată o să mă înţelegi şi o să-ţi dai seama că eu am murit şi o să plîngi în pumni la mormîntul meu, da' eu n-o să mă mai scol fincă îs mort.
Citiţi întregul articol...

 Lecturi întrerupte
Un roman de Corneliu Ştefanache, la alegere
de Doris Mironescu
Ar fi cazul, poate, să încep cu o laudă a anticariatelor stradale din Iaşi, descoperite de mine cu uimire cînd, în vremea liceului, făceam rare pelerinaje în această cetate de veche cultură ca să mai casc gura prin tîrg. Pe atunci anticariatele erau dispuse toate în Piaţa Unirii, chiar în staţia de tramvai, într-un şir dublu de tarabe pe care cotoarele cărţilor străluceau, luîndu-mi ochii şi minţile.
Citiţi întregul articol...

 Telenovela nova
Un mire fără căpătîi (cap. XVII)
de Şerban Foarţă
Abia se-ntoarce bietul mire,/ că-l şi ia naşul în primire:/ "Mărgică, unde-i fină-mea,/ al dracu' să fii tu cu ea,/ care i-aş da şi io banană/ că-s om bazat şi-o am babană;/ nu te uita că-s mai bătrîn/ şi i-s oleacă de tătîn,...
Citiţi întregul articol...

 Scrisoare pentru melomani
La dispariţia violoncelistului Radu Aldulescu
de Victor Eskenasy
Violoncelistul Radu Aldulescu a încetat din viaţă la vîrsta de 84 de ani, la Nisa. Citeam zilele trecute ferparele, primul publicat de "România liberă", urmat de un al doilea, din partea Filarmonicii bucureştene. Fiecare dintre ele dădea o imagine parţială despre cel pe care îl numeau marele violoncelist Radu Aldulescu. Sigur, cum se spune în ziarul bucureştean, Aldulescu le-a fost familiar melomanilor români în anii '60, pentru a reintra scurtă vreme în atenţia lor 30 de ani mai tîrziu, cînd, revenit în ţară la o vîrstă înaintată, a dat cîteva cursuri de măiestrie la Sinaia şi Costineşti.
Citiţi întregul articol...

 Teatru la rotisor
Cît de independente pot fi păpuşile?
de Mihaela Michailov
Cînd cumperi într-un magazin o păpuşă, o încerci. Îi mişti mîinile şi picioarele, eşti atent dacă scoate vreun sunet, te uiţi să vezi cum funcţionează. Păpuşile există ca să te poţi distra jucîndu-te cu ele. Ca să le poţi aşeza cînd vrei acolo unde vrei. Dacă o singură clipă fac altceva decît ce-ţi doreşti, devin inutile. Funcţia lor e să trăiască prin cel care le ghidează.
Citiţi întregul articol...

 Cronică de film
Nervi de primăvară
de Iulia Blaga
Tony Scott nu terminase de montat Domino cînd Domino Harvey a fost găsită moartă, înecată în baie. Asta se întîmpla anul trecut, la începutul lunii iulie. Domino Harvey a fost personajul real de la care a plecat regizorul ca să-şi facă videoclipul de două ore şi un sfert, în maniera sa căutată, determinîndu-te să scotoceşti după Colebil după primul sfert de oră. Intrigă ca o armătură subţire de sîrmă care să susţină o suprastructură de efecte şi efectuţe, montaje (sic) încălecate şi în urma acului, dar în mijlocul căreia (al intrigii) să stea, ca o bomboană, un sentiment frumos, o atenţie, o lacrimă.
Citiţi întregul articol...

 Muzică pe litere
Grime: underground şi mainstream
de Răzvan Ţupa
Acum patru ani, scena muzicală londoneză lansa un nou gen. Grime-ul era la origine muzica lumii underground din capitala britanică, dar, între timp, variante de Grime canadian şi francez au impus genul în toată lumea. Considerată de unele voci cea mai interesantă realizare muzicală a scenei britanice din ultimii ani, muzica Grime confirmă o regulă greu de închipuit în România: un gen care este cîntat mai întîi pe stradă pentru a fi preluat de casele de discuri şi impus în toată lumea.
Citiţi întregul articol...

 Arte vizuale
Belfast
de Matei Bejenaru
Nu putem vorbi despre arta contemporană din Irlanda de Nord fără a face referire la situaţia politică. Parte a Marii Britanii, această regiune a fost scena unui conflict ce durează de multe decenii şi care îi opune pe irlandezii catolici republicani, partizani ai unirii cu "ţara-mamă", devenită independentă după primul război mondial, loialiştilor britanici, protestanţi, care doresc menţinerea situaţiei existente.
Citiţi întregul articol...

 Spectacolul săptămînii
Fantasticul Răzvan
de Oana Stoica
Opera Naţională încearcă să se adapteze la realitatea înconjurătoare din cultura românească (dacă nu şi la cea mondială). Ca să nu mai rămînă fără spectatori (tineri) şi anul acesta, noul director al Operei a chemat un nume sonor al baletului mondial, pe Gigi Căciuleanu, să monteze un spectacol. Evenimentul prezentat cu mult (şi util) efort PR-ristic a umplut pe 19 martie sala Operei cu VIP-uri ale lumii culturale şi nu numai. Dincolo de zgomotul mediatic, am văzut un spectacol modern în care libretul la Simfonia Fantastică de Berlioz a fost modificat, Căciuleanu creînd propria sa poveste.
Citiţi întregul articol...

 Enţiclopedia Encarta
Prostioare
de Luiza Vasiliu
Faţă în faţă cu prostioarele, toată lumea e brusc mai deşteaptă. În sfîrşit un adversar pe care poţi să-l nimiceşti ca pe-un muc de ţigară într-o scrumieră în care plouă. În sfîrşit gustul unei victorii pe care nimeni nu ţi-o poate fura. Aşa cum sîntem noi, oamenii, reacţionăm cum nu se poate mai diferit într-un număr de situaţii cum nu se poate mai diferite.
Citiţi întregul articol...

 Hobbitul & Abbsurdica
de Emil Brumaru si Ada Milea
13 decembrie 2004/ hobbitul (16:14:39): Ce faci ba Absurdico?/ abbsurdica (16:15:04): va scriu un mail cu "coincidentze".../ hobbitul (16:15:53): nu sint coincidentze...nimic nu e coincidentza...intilnirea noastra era programata de mult...chiar nu pricepi...asha zice shi JUNG!!!!!/ abbsurdica (16:16:42): culmea e ca un domn din Bistritza, cu 2 zile-nainte de a veni io la iashi, mi-a tot zis de dv./ abbsurdica (16:16:51): M-am si mirat...
Citiţi întregul articol...

 Scara de BLOG
Blogocubul tropoteşte precum o turmă de elefanţi, din link în link
de Cristi NEAGOE ([email protected])
Din nou, vă priveşte dacă ştiţi sau nu ce-i ăla un blog (http://unapezi.fourhooks.com/blogwards_html">articol...). Eu o să scriu despre RoBlogFest 2006. Au mai existat încercări - mai mult sau mai puţin reuşite - de a organiza un concurs care să decidă prin vot popular "cele mai..." bloguri româneşti. Ca număr de participanţi (în jur de 200) şi de voturi (circa 900 pentru fiecare dintre cele şase categorii), RoBlogFest s-a dovedit însă a fi cea mai de succes dintre ele. Poate şi fiindcă a fost cea mai recentă, iar pasiunea prezenţei "pe fir" abia începe să se manifeste ca fenomen în.ro.
Citiţi întregul articol...
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer