Actualitate
 Într-un clasament realizat de publicaţia britanică "The Times", Ion Caramitru, unul dintre cei mai buni interpreţi de Hamlet din lume
de Oana Stoica
Actorul Ion Caramitru a fost nominalizat ca unul dintre cei mai buni interpreţi ai lui Hamlet de către Michael Boyd, directorul artistic al Royal Shakespeare Company, într-un articol din publicaţia britanică "The Times". În clasamentul întocmit de cinci dintre cei mai importanţi cunoscători ai fenomenului shakespearian din Marea Britanie, Caramitru apare alături de celebri actori englezi, printre care Sir John Gielgud.
Citiţi întregul articol...
 Ultimii medaliaţi ai lui Iliescu
de R. Chiruţă
Potrivit ministrului Iorgulescu şi din ordinul fostului preşedinte Iliescu, jurnalistul ieşean Adi Cristi este "o mare personalitate a culturii române". Medalia Ordinul "Meritul Cultural" în grad de Cavaler a mai fost conferită şi cîtorva interpreţi de muzică uşoară şi şefi de instituţii.
Citiţi întregul articol...
 Literatura tînără, cap de afiş la Tîrgul de Carte de la Leipzig
de George Onofrei
România va participa la Tîrgul de Carte de la Leipzig, care va avea loc între 16 şi 19 martie, cu un stand organizat de Ministerul Culturii şi Cultelor (MCC) şi Editura Polirom. Standul naţional al ţării noastre va avea în centru literatura tînără.
Citiţi întregul articol...
Pop-cultură
 LAMERICA
Truman Capote reloaded
de Casiana Ioniţă
"Truman Capote este Elvis Presley al literaturii americane", începea un articol dintr-o ediţie "Newsweek" din 1988, la patru ani după dispariţia scriitorului. Şi starul rock'n'roll, şi Capote erau carismatici, plini de succes, deşi veneau din familii modeste şi amîndoi aveau tendinţe de autodistrugere. Şi miturile lor au mai multe în comun decît ar fi de aşteptat.
Citiţi întregul articol...
 Trimisul nostru special
Generaţia contra. Din ce-aţi dedus?
de Florin Lăzărescu
Vine o vreme cînd simţi că îmbătrîneşti, chit că abia ai trecut de treizeci de ani. Las' că-ţi cad dinţii, că ai un început de chelie, că te dor şalele, că fetele de la scara blocului îţi spun "săru' mîna", cînd treci pe lîngă ele. Momentul în care simţi acut că îmbătrîneşti e atunci cînd, fără să-ţi dai seama, îţi scapă printre dinţi remarca: "Tinerii de pe vremea mea nu erau aşa". Şi cu cît o repeţi mai des, cu atît mai bătrîn te simţi.
Citiţi întregul articol...
Carte
 Nichita Danilov în trei feluri de lectură
de Doris Mironescu
Tentaţia evidentă în cazul unui autor, cunoscut ca poet, care trece la proză este de a vedea în scrierile sale noi nişte simple "poeme ulterioare" (vorba lui Matei Vişniec...), care încearcă să exprime aceleaşi fantasme vechi într-un limbaj nou, inventat trudnic după ce "rana" poetică s-a închis. Cu atît mai mare este tentaţia în cazul lui Nichita Danilov, unul dintre cei mai autentici poeţi ai generaţiei '80, care, aparent, a spus în volumele sale, de la Fîntîni carteziene pînă la Suflete la second-hand, aproape tot ce avea de spus. Trebuie spus de la început însă că romanul Maşa şi Extraterestrul al lui Danilov, apărut acum cîteva luni, nu face doar să confirme vocaţia pentru proză a poetului, afirmată deja de volumele Nevasta lui Hans (1996) şi Tălpi. Şotronul (2004).
Citiţi întregul articol...
Interviu
 Interviu cu Răzvan Mazilu: "Singura imagine pe care mi-o cultiv este aceea a unui artist liber"
Interviu realizat de Oana Stoica
Lumea zice despre Răzvan Mazilu că e dansator şi coregraf şi că face spectacole de teatru-dans. Eu aş zice că e în primul rînd actor. Mazilu arată partea ludică din dans, îi place să dramatizeze abstractul, după cum singur spune, şi joacă personaje, de la cele shakespeariene la travestiuri, precum Bernarda Alba. Nu întîmplător el este cel care a făcut primul pas spre teatru-dans cu spectacole la Odeon şi TNB. La Teatrul Odeon a făcut chiar mai mult decît atît. Programul "Dans la Odeon" iniţiat de Răzvan Mazilu a fost (din nou) prima încercare coerentă de a aminti spectatorilor că există pe lumea asta şi dansul. Cu trei spectacole pe stagiune care cuprindeau diferite stiluri de dans şi diferite nume în distribuţie, programul a adus publicul de teatru aproape de dansatori şi a avut impact, în special asupra tinerilor.
Citiţi întregul articol...
Dosar
 Cum să fii cool în cultura română
Dosar realizat de Cristi Neagoe ([email protected])
Sigur că nu de cool ne arde nouă. Acum, că nu se mai citeşte, că nu se mai merge la teatru, că se închid cinematografele, că se topeşte fondul plastic în galeriile UAP. Acum, că tinerii nu mai dau doi bani pe poeţii nepereche, că sînt obraznici şi nu respectă "patrimoniul cultural", "valorile tradiţionale", rîul, ramul. Unii au chiar impertinenţa să pretindă că ar trebui să ne relaxăm un pic!
Citiţi întregul articol...
 In the spotlight - teatrul de azi
by Vera Ion
Cool:/ Să foloseşti proiecţii în spectacol./ Spaţii neconvenţionale, underground, café, stand-up comedy, lecturi cu publicul./ Să-ţi plăteşti singur biletul, nu să intri cu carnet de student sau "prin spate" (nu mai e nici un fun; ideea e să plăteşti ca să fie şi actorii plătiţi).
Citiţi întregul articol...
 Talibanii cool-ului
de Răzvan Ţupa
A fost mişto, a fost beton, de la o vreme e cool. În realitate, "cool" e ceva mai bazat. Greu de crezut, dar există tratate de specialitate ce au încercat să stabilească provenienţa cuvîntului care este în acelaşi timp un concept de marketing şi un element ce dă bătăi de cap celor care se ocupă cu psihologia adolescenţilor. Pentru industria publicităţii, în mod paradoxal, lucrurile par să fie ceva mai simple.
Citiţi întregul articol...
 Un muzeu intrat pe harta taximetriştilor
de Cosmin Ţapu, director de comunicare - Muzeul Naţional de Artă Contemporană
Accesul către MNAC e dificil. Ştie toată lumea. Promisiunea unei intrări separate pentru muzeu a rămas la nivel de promisiune şi, dincolo de intenţiile unui primar megaloman, ideea creării unui spaţiu public în zona Casei Poporului rămîne destul de vagă, atît timp cît zidul din jur va sta în picioare. Vizitatorului potenţial, chiar consumatorului de artă contemporană obişnuit, trebuie să îi dai nişte motive în plus să vină într-o zi ploioasă pînă la MNAC, după ce a aşteptat ceva vreme autobuzul şi ştiind că trebuie să parcurgă pe jos cam 1 km pînă la intrarea în muzeu.
Citiţi întregul articol...
 Cool est-il cul?
de Constantin Vică
Dacă eşti cool, de ce foloseşti windows xp? Dacă tot eşti plin de fitze, de ce dracu te văd zilnic la KFC? Şi, mai ales, dacă tot primeşti cu entuziasm orice lucru nou, de ce mergi numai cu taxiul, cînd văd că au băgat la metrou vagoane noi?
Citiţi întregul articol...
 Fulare şi refulare
de Irina Bako
Stau în barul şcolii şi mă gîndesc la ce aş putea scrie în articolul ăsta. Trebuie să spun însă care şcoală, căci cred că tocmai mi-am dat răspunsul. Şcoala de Film din Bucureşti. Stau de cîteva ore aici (vreo trei) şi, în tot timpul ăsta, încă de dimineaţă, mi s-au perindat prin faţă zeci de imagini. Despre unele dintre ele pot să spun că sînt chiar adevărate, însă în cea mai mare parte se supun unui pattern (delicios, de altfel) de iluzii.
Citiţi întregul articol...
 Cultură, Coolturah & Khulthura
Un dialog pe mail între Alex. Leo Şerban şi Cristi Neagoe
Ce m-a apucat să mă apuc de asta? Asta-i bună: în general eşti întrebat ce te-a apucat să te laşi de ceva... Păi, vroiam să agăţ şi eu subiectul ăsta, "coolitudinea", de undeva şi mi s-a părut că o chestie aşa, mai didactică - gen "De ce (nu) e cool" una-alta - e the thing to do. N-a fost o chestie prea gîndită; pur şi simplu, aşa mi-a venit. Acum, de ce am renunţat e mai simplu de răspuns: pentru că orice regulă e făcută ca să fie încălcată. Pe bune: mi s-a părut că 1. nu mai e cool s-o ţin şi 2. oricum nu mai vroiam să fac nimic "cool"... Se fumase - şi coolu', şi "coolitudinea". Am ajuns la concluzia - de o mare înţeleHAPciune - că, de fapt, coolu' e cu totul altceva decît credeam şi crede toată lumea. Adică nu e "să fii la modă", să fii mişto şi şmecherul momentului, cel-mai-tare-din-parcare-instant, ci exact opusul: eşti cool atunci cînd eşti atemporal. Poftim, Macedonski e cool!
Citiţi întregul articol...
Vedeta culturală
 Biblioteca Borges
de Ana-Maria Onisei
Maestrul ideilor, magicianul fantasticului, stăpînul labirinturilor, scriitorul argentinian Jorge Luis Borges ne înfăţişează lumea ca o carte, ne priveşte din ireal(itate), ne apucă de încheieturi şi ne trage în vîrtejul năucitor al sensibilului, ignorînd cu cea mai fină desăvîrşire existenţa materialului. Scriitura lui Borges - pasiune pentru fanatici, abis pentru iniţiaţi, experienţă pasională pentru nonconformişti - te face să pluteşti deasupra a tot ceea ce n-ai perceput pînă atunci. Ca o privire de ansamblu însă, în acelaşi timp miniatural în întinderea sa literară, "cuvîntul" lui Borges a fost, de-a lungul vremii, inspiraţie pentru Godard, Robbe-Grillet, Ricardou sau Foucault, a răsturnat tradiţia literară spre tărîmul unui univers fantastic prin excelenţă, în care ideile se scaldă necontenit pe tărîmul dubitativului.
Citiţi întregul articol...
Rubrici permanente
 Circul nostru vă prezintă
O specie pe cale de dispariţie: zambaccienii
de Lucian Dan Teodorovici
Zambaccienii s-au stabilit pe teritoriul României din cele mai vechi timpuri, dar au înflorit ca specie în ultimii cincisprezece ani. Parazitînd toate organismele în care au putut pătrunde, zambaccienii s-au înmulţit considerabil, au prins putere, şi-au extins locaţiile, au reuşit să domine specia umană, trimiţînd-o în plan secund, oferindu-i un areal restrîns de dezvoltare. Fără a fi deranjată de cercetători, această specie părea să devină atoatestăpînitoare, nici măcar calamităţile sociale sau naturale nepunînd-o în pericol. Şi totuşi, ne aflăm într-un moment în care pericolul extincţiei zambaccienilor pare iminent - iar lucrul cel mai spectaculos este că nici o organizaţie de protecţie a speciilor pe cale de dispariţie nu se sesizează.
Citiţi întregul articol...
 Românii e deştepţi
Şoboland
de Radu Pavel Gheo
O zi teribil de obositoare m-a înţepenit pe canapea, cu ochii la ştirile de la ora 19.00. Atunci mi s-a întîmplat. Nu ştiu dacă adormisem sau eram încă treaz, dar am văzut brusc pe ecranul televizorului nişte scene ciudate, cărora mintea mea le-a acceptat curgerea şi veridicitatea.
Citiţi întregul articol...
 Ars Coquinaria
Ultimul şodou la Paris
de Adriana Babeţi
Ce s-o mai dăm cotită: am zbughit-o de-acasă şi am chiulit de mărţişor, nădăjduind că o pune mîna vreun prinţ şi-o trebălui pentru noi prin pag. 4. Dacă v-om spune unde eram de 1 martie şi ce făceam la ceas tîrziu de seară în loc să trimitem cu grăbire rubricuţa la gonofreiarond şi musai CC spre slupescucoadădemaimuţă, veţi zice că ori şuguim ori că de-a dreptul fabulaţionăm. Ei bine, eram la Paris, rue des Carmes, et. V, într-un studio chic (garsonieră OK pentru anglomani), unde să tot fii student în Cartierul Latin, dar, la o adică, şi prof invité de vîrsta a cincea (merci Xavier, merci Delphine). Şi ce făceam? Nasol de tot: muream.
Citiţi întregul articol...
 La loc TELEcomanda
Camera secretelor
de Alex Savitescu
V-o mai amintiţi pe-Andreea, fata care, în Casa Big Brother, îşi trăgea jaluzelele ca s-o vadă tot cartierul? Sau pe Izabela, ce-le-bra Izabela, ale cărei gesturi stîrneau, pasionat, discuţii cu iz intelectual, despre violarea intimităţii, limbajul vulgar la televizor, cîte şi mai cîte? Emisiunea cu pricina a avut, la momentul apariţiei, impactul pe care l-ar produce, ca să fac o glumă slabă dintr-un prezent obez şi-absurd, nişte caricaturi cu Iisus în faţa unei mănăstiri din Moldova. Izabelei i-am auzit înjurăturile ori de cîte ori deschideam televizorul; pe-Andreea am văzut-o cum face duş în faţa poporului, aşa, ca s-arate ea cum România e o ţară (h)ospitalieră, care-şi primeşte oaspeţii cu pîine, sare şi silicoanele din dotare.
Citiţi întregul articol...
 Voi n-aţi întrebat, Fără Zahăr vă răspunde
Condamnat la fericire
de Bobi
Este foarte bine că bărbaţii sînt fiinţe drăgăstoase şi cadouoase. Cum vine primăvara, cum dă mucul ierbii, hop şi noi călare pe magazine rupîndu-le în două în căutare de mici fericiri pentru alesele cordului. Însă acest gest nu este unul spărgător în figuri, ci o adaptare perfectă la mediu, un exerciţiu de supravieţuire a seminţiei flăcăieşti.
Citiţi întregul articol...
 Lecturi întrerupte
Unde zboară papagalul?
de Doris Mironescu
Nu mai ştiu pentru ce, cu cîţiva ani în urmă, m-am apucat să citesc toate cărţile pe care le-am putut găsi atunci ale lui Julian Barnes. Probabil a contat mult faptul că mă aflam în preajma unei biblioteci foarte bine mobilate şi că din Barnes nu se traduseseră în româneşte decît Papagalul lui Flaubert şi Istoria lumii în zece capitole şi jumătate. Maniera eseistică în care era scris primul şi ingeniozitatea variaţiunilor pe temă dată din cel de-al doilea roman îmi inspiraseră încredere în forţa prozatorului.
Citiţi întregul articol...
 Telenovela nova
Un mire fără căpătîi (cap. XV)
de Şerban Foarţă
"Cîn cîntă, strigă naşu,-n tronu'/ lui falnic, Clona şi Baronu?!"/ Mireasa gîngure, şi ea:/ "De ce ne laşi fără manea?!"/ "Pen că, răspunde mama naşă,/ tu stai cu curu pe cămaşă,/ şi te zgîieşti la Carlo,-n timp/ ce soţ-tu are-aşa un ghimp/ în inimă... Fă, Jeană,-i ora/ cîn tre să se pornească hora...
Citiţi întregul articol...
 Scrisoare pentru melomani
Monique de la Bruchollerie
de Victor Eskenasy
În faţă cu ultimul disc apărut sub eticheta INA, Institutul Naţional al Audiovizualului din Franţa, nu mă pot împiedica să nu mă gîndesc la modelele de abordare culturală ale altora. Şi să le apreciez.
Citiţi întregul articol...
 Teatru la rotisor
Caprele iraniene, balenele şi oarba
de Mihaela Michailov
Caprele iraniene nu se pot adapta la clima irlandeză. Se trezesc bezmetice la trei dimineaţa. Orbii nu se pot adapta la diferenţa de fus videoclimateric. Se trezesc într-o pîclă în care obiectele le driblează simţurile. În care văd fără să vadă. Molly Sweeney, piesa irlandezului Brian Friel, e ca un tort cu trei blaturi.
Citiţi întregul articol...
 Cronică de film
Încrederea, această "broken Hallelujah"
de Iulia Blaga
Dintre filmele - tot mai numeroase - de pe ecranele noastre, aleg azi două şi le leg cu un fir alb, eventual roşu. Primul este Broken Flowers al lui Jim Jarmusch (tradus la noi Flori frînte, în genul lui "Flori, fete, filme sau băieţi, artişti sau cîntăreţi"). Al doilea este Proof (Dovada), realizat de John Madden. Două filme pe care nu aveţi scuze dacă le săriţi.
Citiţi întregul articol...
 Muzică pe litere
Gotan
de Răzvan Ţupa
La sfîrşitul anilor '90, doi dj parizieni, deja cunoscuţi pentru proiecte ca Boys From Brazil sau Stereo Action Unlimited, au acceptat propunerea lui Eduardo Makaroff de a combina muzica tradiţională argentiniană cu cea electronică. Aşa a apărut Gotan Project.
Citiţi întregul articol...
 Arte vizuale
Veronica Micle - singura femeie cu bust din spaţiul public ieşean
de Matei Bejenaru
Spaţiul public este un "teritoriu" relativ nou al artei contemporane, care nu trebuie înţeles doar în sensul clasic, limitat, ca loc al proiectelor arhitecţilor, urbaniştilor şi sculptorilor. Monumentele acestora din urmă, aşa cum ne-am obişnuit, ne vorbesc despre simboluri şi mituri şi au fost construite după imperativele unei anumite perioade.
Citiţi întregul articol...
 Spectacolul săptămînii
Actul lecturii
de Oana Stoica
Teatrul-lectură nu pare a avea nimic strălucitor, ba mai mult, nici nu pare a fi spectacol. Cu ceva ani în urmă Teatrul ACT şi-a luat inima în dinţi şi traducerile la purtător şi a chemat oamenii să asculte teatru contemporan, ca să ştim şi noi pe ce lume trăim şi să ne scadă un pic din lungul nasului. Că tot credem că sîntem cei mai mari şi cei mai tari din teatru.
Citiţi întregul articol...
 Enţiclopedia Encarta
Ghici
de Luiza Vasiliu
Enciclopediile tradiţionale, cu toată suita lor de dicţionare, condici şi îndrumare, atlase şi tomuri groase, se înghesuie întotdeauna să ofere explicaţii şi definiţii. N-am văzut în viaţa mea o enciclopedie care să şovăie, să pună întrebări şi să zîmbească încurcată, în caz că i se arată o greşeală. Aşa că azi, Enţiclopedia Encarta se joacă de-a ghicitul. A găsit, prin drumurile ei alandala, nişte poezii care nu-s ca toate poeziile. Teoretic, ar fi trebuit să scrie repede o rubrică de felul: "X.Y. autor nepalez, născut în sec. 13. A publicat în volum postmortem Viaţa la ţară".
Citiţi întregul articol...