Actualitate
Günter Grass, autorul romanului Toba de tinichea, despre caricaturile reprezentîndu-l pe Mahomed: "O provocare planificată din partea presei daneze"
În urmă cu o săptămînă, cotidianul spaniol "El Pais" a publicat un interviu cu scriitorul german Günter Grass, pe tema caricaturilor reprezentîndu-l pe profetul Mahomed apărute în presa daneză. Grass s-a înrolat la 16 ani, a fost rănit în război şi luat prizonier de americani. După eliberare, a fost cioplitor în piatră pentru morminte, ceea ce avea să-i slujească drept mijloc de subzistenţă în timpul studenţiei (la grafică şi sculptură) în Düsseldorf şi Berlin. A mai fost traficant pe piaţa neagră şi baterist într-o formaţie de jazz.
Citiţi întregul articol...
Nominalizările la premiile UNITER - "Inimă de cîine" şi "Woyzeck", în cursa pentru cel mai bun spectacol din 2005
Spectacolele "Inimă de cîine" de la Teatrul Naţional din Bucureşti şi "Woyzeck" de la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj au obţinut cele mai multe nominalizări, cîte trei, la Gala Premiilor UNITER de anul acesta, ce va avea loc pe 3 aprilie.
Citiţi întregul articol...
O Wikipedia a scriitorilor din .ro
de Constantin Vică
Marţi, la Muzeul Naţional al Literaturii Române, s-a lansat un site (cu mari şanse de a deveni portal) al scriitorilor români - www.scriitoriromani.ro. Nu e vitrină de muzeu, ni s-a spus la lansare. E ceva activ, între dicţionar în continuă "progresie" şi o Wikipedia de scriitor. Părţile bune sînt multe. În primul rînd, e o iniţiativă public-privat.
Citiţi întregul articol...
Pop-cultură
COOLTURISME
Astă seară, la Dezenciclopedia
de Mădălina Cocea
ROMÂNIA. Moto naţional: "Capra vicinum intereo quoque". Limba oficială: C++, Jav(r)a, SQL, PHP. Capitală: Gura Humorului. Voievod: Traian Băsescu. Paharnic: Cătălin-Popescu Tăriceanu (sau poate nu). Eroi naţionali: Bulă, Jiji Becali, Ştefan cel Mare, Vlad Ţepeş şi Alexandru Johan Cuza. Independenţă: nerecunoscută de Imperiul Moldovean. Imn naţional: "Oooooooooooooooooooooo, viaţa mea", de Adi de Vito. Abreviaţie: RRO. Ziua Naţională: Inundaţiile.
Citiţi întregul articol...
Trimisul nostru special
Atacul scrollilor şi al trollilor
de Florin Lăzărescu
M-am surprins de mai multe ori în faţa televizorului, uitînd de emisiune, pus pe gînduri de mecanismul psihic al celor care trimit sms-uri pe scroll. Evident, motivele expedierii lor sînt diferite, după caz...
Citiţi întregul articol...
Carte
Erudiţia ludică
de Alexandru Călinescu
"Nu pun la socoteală constituţia multiplă a eului însuşi, despre care a vorbit, la modul definitiv, într-un eseu despre Pascal, Aldous Huxley, dacă nu mă înşel"; "In De animalibus historia (sau în altă parte, locul precis avînd, în fond, mai puţină importanţă), Aristotel descrie cu lux de amănunte..."; "La cursurile sale, care vor fi fost neîndoielnic interesante (Kirkegaard pretinde însă că l-au plictisit), Schelling (sau Fichte?) îşi îndemna alumnii..." (s.m.): iată cum un erudit, stăpîn autoritar pe sute şi sute de referinţe, poate mima uitarea, graba sau ignoranţa.
Citiţi întregul articol...
Interviu
Interviu cu Eugen Uricaru: "Eu i-am citit pe tinerii scriitori, ei nu m-au citit pe mine"
Interviu realizat de R. Chiruţă
Eugen Uricaru afirmă pentru "Suplimentul de cultură" că scandalul legat de acuzaţiile că ar fi colaborat cu fosta Securitate se va încheia în curînd. "Am convingerea că lucrurile se vor termina, dar nu în ziare", spune fostul preşedinte al Uniunii Scriitorilor din România. Îşi explică imaginea defavorabilă din presă prin faptul că atît timp cît a fost şeful USR avea de lucru, nu de "comunicat". Despre tinerii scriitori, Uricaru are o părere tranşantă: "au talent, dar n-au ştiinţă!". În interviu, autorul Supunerii identifică şi problema numărul unu a culturii scrise: distribuţia: "Aici e rostul statului, să rezolve această chestiune, pentru că, pînă la urmă, e o treabă de siguranţă naţională."
Citiţi întregul articol...
Dosar
Consumabilele literaturii
Dosar realizat de Elena Vlădăreanu
Există cărţi de care ne e ruşine. Le-am citit, dintr-un motiv sau altul, la un moment dat. Nu doar Sandra Brown, Barbara Cartland sau Pavel Coruţ. Pot fi şi acele ciudate specimene ale timpurilor glorioase, care serveau drept educaţie sexuală pentru tineri.
Citiţi întregul articol...
Nu-mi este deloc ruşine de lecturile mele "ruşinoase"
de Liviu Antonesei
Pe lîngă locuinţa propriu-zisă, Paul Valéry avea o garsonieră secretă în Paris. Oricît ar părea de ciudată această împrejurare, acel domiciliu secund a fost achiziţionat la solicitarea expresă, dacă nu chiar la presiunile soţiei sale. Ei bine, acolo, eminentul poet şi academician nu se deda nici desfrîului, nici exceselor bahice, nici scrisului în singurătate, nici nu ştiu căror cercetări secrete.
Citiţi întregul articol...
Ascunzătoarea Contesei de Montespan
de Nora Iuga
De la o vreme mă surprind cu gîndul aiurea, ca să mă exprim mai frumos, visez des cu ochii deschişi; exista şi un cuvînt pentru starea asta, "reverie", acum e pe cale de dispariţie, e prea soft şi nouă ne plac cuvintele hard. Vîrsta vrea mereu să se întoarcă în altă vîrstă şi bătrîneţii îi convine cel mai mult adolescenţa. Cu adolescenţa se suprapune perfect, cum se suprapun două jumătăţi de pară, umezite de acelaşi suc dulceag.
Citiţi întregul articol...
Gata!
de Robert Bălan
Mai întîi trebuie să fac o precizare. Nu am obiceiul să citesc cărţile care nu-mi plac. Dacă primele 10-20 de pagini nu mă fac să citesc mai departe, dacă mă plictisesc sau dacă pur şi simplu îmi dau seama că nu am stare de citit sau nu am chef de cartea respectivă, o las baltă. Uneori rezultatele au fost excelente. Adică au fost destule volume abandonate pe care le-am reluat şi chiar mi-au plăcut. Au fost, în schimb, altele pe care am încercat de nenumărate ori să le reiau şi pur şi simplu n-am putut.
Citiţi întregul articol...
Lecturi ruşinoase
de Radu Pavel Gheo
Cunosc atîţia oameni care nu se ruşinează că nu citesc, încît nu mi-a trecut prin cap că ar fi cazul să-mi fie ruşine fiindcă citesc ceva anume. Indiferent ce... sau aproape. E drept, cum n-am avut un îndrumător de lectură pînă tîrziu, prin adolescenţă, n-a avut cine să-mi spună la momentul potrivit că există cărţi pe care, chiar dacă le citeşti, nu-i frumos să le citezi într-o anumită societate.
Citiţi întregul articol...
Luffa, "specificul naţional" şi "înmormoloceala"
de Simona Popescu
Acum vreo lună, o doamnă care vrea să-şi vîndă biblioteca m-a întrebat dacă m-ar interesa o colecţie de clasici francezi. Erau cărţi legate în coperte cartonate, frumoase. Nu m-au interesat, le-aveam acasă, chiar dacă necartonate, dar mă interesau, în schimb, altele: despre broderii, despre pescuit, despre croitorie (nu mă ocup cu nimic din toate astea!), despre creşterea viţei-de-vie şi mai ales una care se numea Buretele vegetal.
Citiţi întregul articol...
Vedeta culturală
Cinicul McEwan, pus sub acuzare de critica literară: Exploatează violenţa şi sexualitatea pentru cîştigul garantat
de Ana-Maria Onisei
La începutul anilor '80, după o perioadă de acalmie a lumii literare britanice, o nouă generaţie întîmpina publicul de carte, dovedind efervescenţă, rigoare şi spectaculozitate. De la impertinentul, abilul, impozantul roman Copiii din miez de noapte al lui Salman Rushdie (Premiul Booker în 1981), nu a fost decît un pas spre "deschiderea de stil" propusă de Martin Amis sau Ian McEwan. În topul celor mai bine cotaţi autori britanici ai momentului - William Boyd, Graham Swift, Kazuo Ishiguro, Julian Barnes - avea să ajungă, în scurt timp, şi cinicul McEwan, a cărui privire analitică, de o răceală clinică, a disecat personajele pînă la succesul răsunător, sub privirile avide ale publicului.
Citiţi întregul articol...
Rubrici permanente
Circul nostru vă prezintă
Ceva nu se leagă
de Lucian Dan Teodorovici
Nu se leagă cu aşteptările noastre, cu suspiciunile noastre, construite deja pe un model vechi de un deceniu şi jumătate. Ne-am obişnuit, în timpul ăsta, să descoperim permanent că vinovaţii oficiali pentru dezastrele României sînt din rîndurile opoziţiei, indiferent de ce culoare e respectiva opoziţie. Adică puterea era albă, pură, corectă, iar opoziţia...
Citiţi întregul articol...
Românii e deştepţi
Limbotentul
de Radu Pavel Gheo
Ne-am plîns - şi m-am plîns - de nenumărate ori de felul greoi în care vorbesc jurnaliştii sau oamenii politici. Le-am criticat incapacitatea de a se exprima logic sau măcar limpede. Am rîs de importanţa gonflată cu care folosesc termeni despre care habar n-au şi seninătatea tălîmbă cu care fac dezacorduri. Uneori, cînd aud cum începe cîte unul cu "pregătirea implementării programelor de aliniere la cerinţele aquis-ului comunitar, care... adică noi trebuie să... pregătim implementarea în...", cînd îi aud, zic, încercînd să pună punct undeva, deşi se vede clar că au uitat ce au vrut să spună şi că, de fapt, nici nu ştiau prea bine dacă au de spus ceva, aş prefera să se limiteze la propoziţii mai simple, care să exprime, oricît de cretin, o idee, o explicaţie, ceva, acolo...
Citiţi întregul articol...
Ars Coquinaria
Play it, Bazil. Play...
de Adriana Babeţi
Naaa, gata şi cu fudmuviurile, cu filmele despre haleuri adică, pentru cine nu s-a prins din prima. Deşi ni-i mare poftă a vă povesti cum, de-o vreme, ne sare-n ochi orice mîncare servită pe ecran, ne-om înfrîna şi-om pune multe bunătăţi la păstrare. Cum ar fi, de-un pamplezir, felul în care se îmbucă un nemaipomenit amor din capul de operă In the Mood for loveal lui Wong Kar-wai cu nişte amărîţi de tăieţei căraţi în bidonaş sau cu prima cină la restaurant a sclavilor iubirii.
Citiţi întregul articol...
La loc TELEcomanda
Flegmentines Day
de Alex Savitescu
Lumea a luat-o razna sau mi se pare mie? I-am privit mereu cu milă pe cei din juru-mi, care şi-au tras pelerina asta de guru ai decăderii sociale. Curat nasol e că, de cîteva zile încoace, încep să alunec şi eu, uşor, în conjuraţia pesimiştilor de cursă lungă. Cu-rat na-sol! Păi, spuneţi şi domniile voastre, ce dracu se petrece prin telecoloarele noastre, de primul, ultimul, cel mai tare şi de nedoborît eşafod pe care sînt urcaţi adversarii invitaţilor din nopţile cu vorbărie multă este BEŢIA.
Citiţi întregul articol...
Voi n-aţi întrebat, Fără Zahăr vă răspunde
Dunitru
de Bobo
Dunitru se ridică de jos şi se scutură de praf. Mahmur. Cască ochii împrejur şi realizează brusc unde se află. Îşi umple gura cu dinţi gălbejiţi, într-un zîmbet tîmpit, nevinovat şi satisfăcut. Se holbează la gard atît cît să i se umfle inima ca un aluat şi o şterge mîndru spre casă înainte să-l prindă soarele.
Citiţi întregul articol...
Dumnezeu se uită la noi cu binoclul
În desiş de f'uturi deşi
de Emil Brumaru
Pictandro cu viaţa vană, dar la spus minciuni avană, crezi tu ce vrei, io mi-am pierdut o zi umorul, însă voi scrie aici mereu că ţin la tine, că mi-e doooooooor de gălăgiile tale, de zgîrieturile tale, de tot ce e al tău. Repet, ca să pricepi (şi tu vei pricepe sigur): de orice e al tău, de tot ce e al tău, de al tău în hău... Acum mi-e trupul puţin slab şi nu mai pot scăpa de zgomotul ăsta din urechi, aşa ca n-am cum să-ţi reparez piciorul (bănuiesc că ţi-ai julit genunchiul, fato!), aşa că o să treacă. Şi eşti în roz... Hm! Bănuiam că o să fii în roz! În povestea aceea minunată, pe care tu ai văzut-o, dar io o citesc, e un balaur jucăuş şi cîntăreţ, Balaurul noroc-bun, alb, unduios, cu ochii roşii...
Citiţi întregul articol...
Telenovela nova
Un mire fără căpătîi (cap. XII)
de Şerban Foarţă
Jeana-i la finea lunii-a doua/ sau cam prin ziua-a patrujnoua/ a sarcinii, după amurg, -/ atunci cînd vechiul taumaturg/ din Agrigent spunea că plodul/ cel modelat pe calapodul/ uman, este dotat deja...
Citiţi întregul articol...
Scrisoare pentru melomani
Pianista Luiza Borac la Avie Records
de Victor Eskenasy
Ultimele înregistrări enesciene ale pianistei Luiza Borac, un set de două discuri SACD (SuperAudio), sub eticheta companiei britanice Avie Records, vor fi distribuite în magazine la 27 februarie. "Revoluţia română. Pianista Luiza Borac îşi continuă seria jalon Enescu", enunţă o pagină publicitară din numărul pe martie al revistei de specialitate "Gramophone". Vreau să sper, că în ciuda preţului ridicat, propriu discurilor SACD, setul va fi achiziţionat de distribuitorii români pentru a face şi bucuria melomanilor din patria lui Enescu. Dar, pînă una-alta, vi-l semnalez şi recomand în avant-premieră.
Citiţi întregul articol...
Teatru la rotisor
Haide, fă, că ajungem noi la putere! sau cum să baţi cuie la Scorniceşti şi să le scoţi prin talpă la Bucureşti
de Mihaela Michailov
Academia de Înalte Studii Economice acordă titlul de doctor în economie tovarăşului Nicolae Ceauşescu. Stima noastră şi mîndria, Ceauşescu, România. Academiciana de renume mondial, tovarăşa Elena Ceauşescu, inventează. Amoneacul, Nicule, naţiul şi tîmpiţii ăştia care scrie în cărţi că furnalilii se mişcă repede, mă zăpăceşte. Aiurea, fă, cînd o să fim noi sus, n-o să se mai mişte nimic. Orice asemănare a propoziţiilor de mai sus cu lucruri auzite cîndva e o pură întîmplare a memoriei afective.
Citiţi întregul articol...
Cronică de film
Cu deştiu'n gură, la filmele momentului
de Iulia Blaga
Ghiveciul de azi are în vedere mai multe filme care au intrat pe ecranele noastre în ultima vreme, majoritatea meritînd cheltuiala de timp şi bani.
Citiţi întregul articol...
Muzică pe litere
Muzici / Frequency Modulation / 3 strigături/ (single no 1)
de Răzvan Ţupa
S-a vorbit mult despre industria entertainment-ului dîmboviţean, dar muzica românească pe care poţi "să o prinzi" la radio sau pe micul ecran nu iese din cîteva clişee. Bănuiesc că nume precum Genius sau K1 nu mai spun mare lucru astăzi, dar putem să recuperăm oricînd. Şi asta poate să fie strigător la cer... ca să încep cu un clişeu.
Citiţi întregul articol...
Arte vizuale
Priveşte către Est cu prietenie
de Matei Bejenaru
La începutul lui februarie, pe un frig cumplit, am plecat împreună cu Cătălin Gheorghe la Kiev, pentru a stabili primele contacte cu "scena" artistică de acolo şi a aduce materiale despre artişti şi iniţiative artistice pentru arhiva VAD, pe care dorim să o construim la Galeria Vector. După ce am făcut rost de viza de la Consulatul Ucrainei din Suceava şi am pierdut trenul direct, am fost nevoiţi să luăm autobuzul care face legătura zilnic între Suceava şi Cernăuţi.
Citiţi întregul articol...
Spectacolul săptămînii
Omul care are doar trecut
de Oana Stoica
Pentru Krapp, prezentul e neputinţă, viitorul nu există, iar trecutul nu se mai poate schimba. Ce îi mai rămîne este refacerea memoriei afective care se modifică în timp. Căci problema lui Krapp este timpul. Există trei timpi în spectacol: unul al întîmplării propriu-zise, altul, variabil, al înregistrărilor, comentarii ale timpului trăit, şi un al treilea, al prezentului.
Citiţi întregul articol...
Enţiclopedia Encarta
Frica
de Luiza Vasiliu
După un calcul deloc dificil, se poate spune, cred, fără greşeală, că pe lume există mai multe frici decît oameni. Fiecare muritor tîrîie după el o cantitate nenumărată de frici (ele însă, nemuritoare) mai tot timpul. Ne e frică de "ceva" cînd ne trezim, cînd ne ducem la duş, cînd deschidem televizorul, cînd vorbim, cînd dormim, cînd tăcem.
Citiţi întregul articol...