Actualitate
 Bătaie pe Eminescu
Grupaj realizat de George Onofrei
Ministrul Hărdău e nemulţumit că opera lui se studiază în prea puţine ore. Comisia de cultură a Senatului va avea grijă ca în fiecare oraş să fie amplasat cel puţin un bust al său. Barometrul de Consum Cultural îl dă drept cel mai cunoscut scriitor român.
Citiţi întregul articol...
 Interviu cu Gabriela Melinescu: "Fac parte din două culturi şi particip cu toată viaţa mea la ceea ce scriu"
Interviu realizat de George Onofrei
Scriitoarea Gabriela Melinescu este cîştigătoarea din acest an a Premiului Naţional de Poezie "Mihai Eminescu", secţiunea "Opera Prima". "Mă bucur să-i văd pe oamenii de aici, pe cei tineri şi pe cei vîrstnici, să-mi fac o idee despre vitalitatea lor şi despre poezia care creşte în locurile lui Eminescu. Voi avea de acum înainte în inima mea încă un oraş drag, pe lîngă Bucureşti, Ierusalim şi Stockholm", a spus domnia sa în cadrul ceremoniei de decernare a premiului şi a titlului de cetăţean de onoare al Botoşaniului.
Citiţi întregul articol...
 De ce priveşte Alex. Leo Şerban înapoi?
de Cristi Neagoe ([email protected])
Leo priveşte înapoi cu un ochi închis. E singura artă, zice el, care se face închizînd un ochi. Aş spune că şi închizînd doi ochi poţi vedea, dacă ai "citit" fie şi o singură dată fotografiile lui Leo (nu toate, poate doar unele, în funcţie de propria ta "lectură"), trecutul pe care îl face prezent sau mai degrabă prezentul în care treci la trecut.
Citiţi întregul articol...
Pop-cultură
 COOLTURISME
O lume serioasă, în creioane colorate
de Mădălina Cocea
La cei şaptezeci şi şapte de ani ai săi, ciuful blond din vîrful capului nu i s-a cuminţit cîtuşi de puţin. Continuă să zîmbească de sus tuturor celor care sosesc în Bruxelles prin gara din sud. Deşi aventura nu-i mai caută de ani buni, nici pe el, nici pe cîinele său Milou, refuză să iasă la pensie. Iar la început de 2006, de ziua sa, a decis să se suie, încă o dată, la volanul maşinilor care l-au purtat din Uniunea Sovietică, pînă în Tibet, America şi Congo. Belgia găzduieşte, în aceste zile, o expoziţie de automobile dedicată celui mai faimos jurnalist al său: Tintin.
Citiţi întregul articol...
 Trimisul nostru special
Scriitorii de categoria PIM
de Florin Lăzărescu
Cînd mă duc să listez afişe sau orice alte imprimate mai speciale la PIM (pentru neieşeni, cel mai cunoscut centru de copiere din oraş), nu ştiu cum se face, dar de fiecare dată dau peste cel puţin doi scriitori. Pot să plec liniştit acasă. Vor trece ore pînă să-mi rezolv treaba.
Citiţi întregul articol...
Cronică de carte
 Muzici, cărţi şi nişte faze
de C. Rogozanu
Tineri, rebeli, nonconformişti, cam punk, cam trash, cam pornografici, în fine, tineri. Cam asta cred cei mai vîrstnici despre tinerii scriitori care au venit valuri-valuri în ultimii doi ani (publicaţi de edituri importante, de aici senzaţia de "val"), dar cred şi asta pentru că nu prea i-au citit. Cam asta ar dori mulţi dintre respectivii tineri să se creadă despre ei - şi mulţi contează pe faptul că nu vor fi citiţi cu mare atenţie. Nu e puţin lucru să fii descris ca un star rock după 200 de pagini de proză. Lucrurile stau însă puţin altfel. Cert e că unii vor, afişează, scriu după un algoritm al starului muzical rebel.
Citiţi întregul articol...
Interviu
 Interviu cu cineastul şi muzicianul Hanno Höfer: "Televiziunea este singura speranţă pentru scurtmetraj"
Interviu realizat de Ana-Maria Onisei
Hanno Höfer este fondatorul celebrei formaţii de blues Nightlosers. Încă din 1990, concertează cu succes în toată ţara şi organizează turnee în Occident. Dar cel mai puţin cunoscut este în ipostaza de cineast. Aceasta se întîmplă şi pentru că lui Hanno Höfer nu îi place să dea interviuri. De exemplu, invitat, alături de criticul de film Alex. Leo Şerban, la emisiunea "Teo", Hanno Höfer a rostit - pe tot parcursul emisiunii - în faţa moderatoarei un simplu "Nu".
Citiţi întregul articol...
Dosar
 Rezultatele Barometrului Cultural 2005 (II) - Ce gusturi are România culturală
dosar realizat de Emilia Chiscop
"Suplimentul de cultură" continuă în acest număr să vă prezinte comentarii pe marginea primului Barometru de Consum Cultural realizat în România. Rezultatele acestuia au apărut în premieră în numărul trecut al publicaţiei noastre şi au constituit principalul subiect de dezbatere în paginile de cultură ale cotidienelor.
Citiţi întregul articol...
 Barometrul de Consum Cultural - măsură pentru măsură în politicile culturale
de Corina Şuteu, Oana Radu
Crearea, la începutul anului 2005, a Centrului de Studii şi Cercetări în Domeniul Culturii este o iniţiativă extrem de importantă şi de necesară în spaţiul cultural românesc. Necesitatea unor studii statistice şi a unei observaţii sistematice, aplicate, asupra fenomenului cultural, ca bază pentru înţelegerea practicilor culturale şi pentru fundamentarea unor politici publice, este evidentă. Experienţa Asociaţiei ECUMEST o arată: la iniţierea şi pe parcursul dezvoltării programului regional Policies for Culture, menit să amelioreze dinamica participativă între actorii publici, cei ai societăţii civile şi cei ai parlamentului în desenarea politicilor culturale coerente, lipsa unor date fiabile pe care aceste politici să se bazeze a revenit constant, în toate ţările din regiune, ca un obstacol major în conceperea unor măsuri politice relevante.
Citiţi întregul articol...
"Culturile române" după comunism. Exerciţii de stil
de Marius Lazăr, sociolog, conferenţiar la Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială, Universitatea "Babeş Bolyai"
Una dintre concluziile relevate de Barometrul de Consum Cultural, realizat de recent înfiinţatul Centru de Studii şi Cercetări în Domeniul Culturii (CSCDC) şi prezentat publicului de curînd prin intermediul "Suplimentului de cultură", a fost formulată net de Sorin Antohi în secţiunea consacrată de ultimul număr din "22" aceluiaşi eveniment. Mai degrabă decît cu o "cultură română" unică - o abstracţie sau "ficţiune simbolică" cum îi zice Antohi, utilă în construcţia identitară -, avem de-a face, de fapt, în România concretă de azi, cu mai multe culturi.
Citiţi întregul articol...
 Este populaţia indiferentă faţă de obiectivele de patrimoniu?
de Raluca Nagy, Doctorand în antropologie, Université Libre de Bruxelles
Chestionarul cercetării a conţinut mai multe întrebări referitoare la relaţia dintre comunităţi şi obiectivele de patrimoniu cultural. O parte din datele Barometrului de Consum Cultural vor folosi unei analize detaliate ulterioare, care îşi propune să identifice potenţialul patrimoniului cultural pentru dezvoltarea economică. Rezultatul acestei cercetări, ce va fi efectuată în 2006, va consta într-o clasificare a siturilor patrimoniului cultural în funcţie de potenţialul lor pentru dezvoltare locală şi o serie de politici şi recomandări în acest sens. Unul dintre obiectivele principale ale unui astfel de studiu este să identifice preferinţele locale legate de patrimoniul cultural şi factorii care determină implicarea la nivel local în menţinerea şi/ sau restaurarea acestor resurse prin înţelegerea efectelor asupra bunăstării gospodăriilor.
Citiţi întregul articol...
 Interviu cu Delia Mucică, Secretar General al Ministerului Culturii şi Cultelor: "În Estul Europei am avut ministere ale artelor, nu ale culturii"
Interviu realizat de Liviu Chelcea
O primă problemă foarte discutată este cea legată de definiţia culturii. Ce politici culturale abordăm şi pe baza cărui concept. Prin tradiţie, ministerele culturii, în special cele din ţările din Estul Europei, dar nu numai, au fost de fapt nu ministere ale "culturii", ci ministere ale artelor. Zona de activitate era compusă din artă, creaţie contemporană şi moştenire culturală. În principiu, numai artă de elită şi, în plan secundar, tradiţii, mai puţin meşteşuguri şi mai mult folclor, în general cîntece sau dansuri...
Citiţi întregul articol...
Vedeta culturală
 Norman Mailer, jurnalistul care s-a apucat de proză
de Ana-Maria Onisei
Consistenţa lui Norman Mailer - unul dintre cei mai tăioşi şi mai controversaţi scriitori americani contemporani - nu vine, aşa cum s-ar putea crede, din cărţile aparent senzaţionale, de tipul biografiei sex-simbolului Marilyn Monroe sau al reconstituirii vieţii lui Picasso. Înscriindu-se pe linia non-ficţiunii, lansată la începutul anilor '60 de Truman Capote, Norman Mailer se apropie în scrierile sale mai degrabă de reportajul amplu decît de ceea ce numim roman. Deşi autor al unor biografii de personaje fascinante, elementele care îi conturează personalitatea scriitoricească se găsesc în eseuri şi, cu precădere, în două dintre romanele sale, devenite emblematice pentru literatura secolului XX: Cei goi şi cei morţi - proiecţie a celui de-al doilea război mondial - şi Un vis american - demitizare a "familiei perfecte".
Citiţi întregul articol...
Rubrici permanente
 Circul nostru vă prezintă
Penuria de "cadre"
de Lucian Dan Teodorovici
Dincolo de gravele erori care au pus-o în situaţia de a nu mai prinde Parlamentul, Convenţia Democratică, sau ce a mai rămas din ea în 2000, a suferit, în primul rînd, din cauza incapacităţii ei de a-şi crea, în patru ani de guvernare, lideri de imagine. Sau, cum li s-a spus în presă, "locomotive" pentru partid. În afara unui Emil Constantinescu şters şi, la rîndu-i, "învins de sistem", Convenţia 2000 n-a avut cu cine să iasă în faţă. Soluţia Mugur Isărescu a fost una de avarie - şi era evident că, în ciuda popularităţii "pe linie tehnocrată", domnia sa nu se putea impune într-un timp scurt ca vector de imagine.
Citiţi întregul articol...
 Românii e deştepţi
Manele updated (II)
de Radu Pavel Gheo
Acum, după ce am făcut atît timp apologia manelelor, mă simt nevoit să dau un pic înapoi şi să spun că nu mă număr nici printre consumatorii de manele, nici printre cei care consideră că manelele, pe ansamblul lor, sînt un gen de muzică valoros. Prin analogie cu localurile fast food, aş numi manelele mai degrabă fast music - muzică uşor de asimilat, transmiţînd sentimente simple şi satisfăcînd nevoi primare la un nivel superficial. Dar "simplu" nu înseamnă neapărat şi "banal".
Citiţi întregul articol...
 Ars Coquinaria
Babette reîncărcată
de Adriana Babeţi
Cînd, prin 30 decembrie 2005, ne suflecam mînecile pentru a pregăti două chestii (rulada mare de curcan cu prune, caise şi pinoli, dar şi vreo 4.800 de semne pentru prima rubricuţă din 2006), nici nu puteam bănui ce ne aşteaptă după colţ. Ne copleşise bucuria din mai multe motive.
Citiţi întregul articol...
 La loc TELEcomanda
Gripa fesiară
de Alex Savitescu
A fost o vreme în care primul om al ţării umbla cu o căciulă de miel înfiptă-n moalele capului. Cu acel accesoriu a şi rămas în istorie: coborînd dintr-un TAB al Armatei, potrivindu-şi grijuliu căciula împrejurul urechilor sale. După decembrie 1989, nici Iliescu, nici, mai încolo, Constantinescu n-au mai simţit nevoia să umble cu capetele acoperite. Căciula de miel a rămas undeva în istorie şi-n documentarele Străineziei despre perioada comunistă, suferind o moarte înceată şi sigură. Uitaţi-vă, astăzi, pe străzile patriei: cîţi cetăţeni activi mai vedeţi umblînd aşa?
Citiţi întregul articol...
 Voi n-aţi întrebat, Fără Zahăr vă răspunde
Costel
de Bobo
Costel era un copil singur la părinţi. E un fel de a spune, deoarece nu e sigur dacă a avut vreodată părinţi. De fapt, se ştie cu certitudine despre el că avea o soră. Dar părinţi nu cred să fi avut. Era un puşti din acela pe care-l găseai plîngînd singur în parc şi te repezeai să-l linişteşti, să-i sufli peste julitura din genunchi, întrebînd apoi pe alei dacă nu-l cunoaşte nimeni pe acest copil drăguţ şi grăsuţ, dacă nu l-a văzut nimeni mai devreme de mînă cu vreun adult, cu vreo mamă frumoasă şi distinsă.
Citiţi întregul articol...
 Dumnezeu se uită la noi cu binoclul
Mugete tandre la furnica măreaţă
de Emil Brumaru
Puişorul Lunii, sînt cam lingav fără nici un mesagiu în starea mea de naufragiu, nimfloaşcă salvatoare de iluzii. Cînd m-am înfierbîntat şi io la minte şi trup, fleoşc, nu merge Animalul de computer, adik serverul sau ce mă-sa o mai fi. Dar trebuie să mă obişnuiesc cu chestii de bestii de astea tehnice, dacă vreau mugete tandre de la furnica măreaţă. Mă gîndesc ce-o fi fost pe capul tău cel mult gînditor cînd te-ai exasperat şi-ai dat telefon (bine c-ai dat, altfel rămîneam neexplicat şi cu sufletul în cîrpe).
Citiţi întregul articol...
 Telenovela nova
Un mire fără căpătîi (cap. VIII)
de Şerban Foarţă
Colega naşei, sora-şefă/ de azi, - ce-i va fi fost "elevă"-n/ materie de-alăptat şi supt,/ reia, de unde l-a-ntrerupt,/ dialogul culinar cu-aceasta:/ — Febleţea mea rămîne pasta/ de urdă cu mărar. Andrei...
Citiţi întregul articol...
 Scrisoare pentru melomani
(Sanchi!) Mozart, Bach, Enescu et comp.
de Victor Eskenasy
De vreo trei săptămîni, cineva încearcă să mă convingă, în chiar paginile săptămînalului nostru, că manelele ar fi acum muzica reprezentativă şi inevitabilă pentru lumea românească. Fiind compuse cu talent "genuin", mi se spune, ele ar fi muzica de toate zilele a mai tuturor, chiar dacă se mai ascultă odată cu ele şi ceva folclor, pop, valsuri, muzică indiană etc. Ar fi imposibil de rezistat acestui tzunami muzical care a lovit poporul nostru.
Citiţi întregul articol...
 Teatru la rotisor
Repetiţie pentru domnul Godot
de Mihaela Michailov
Diseară, de la ora 19.00, se repetă. Aşteptîndu-l pe Godot, un spectacol de Silviu Purcărete, pentru un domn care nu se ştie dacă apare. Oricum, e civilizat domnul Godot. Dacă nu vine, trimite pe cineva care anunţă că va veni la repetiţia de mîine. Şi din mîine-în-mîine-pe-mîine, tot aşa, la nesfîrşit. Un copilaş dintr-o poveste cu iepuraşi-muzicieni, care cîntă în fundal la pian, vioară şi violoncel, prelungeşte aşteptarea. A fost odată... o cortină stacojie.
Citiţi întregul articol...
 Cronica de film
La război înainte, la plăcinte înapoi
de Iulia Blaga
Pasiunea pentru filmele de război mi-a fost satisfăcută recent de două ori. Mai întîi pentru că am văzut Jarhead de Sam Mendes, apoi pentru că m-am uitat cu gura căscată la un documentar în trei părţi cu imagini color, de arhivă, din cel de-al doilea război mondial.
Citiţi întregul articol...
 Arte vizuale
Acţionismul vienez
de Matei Bejenaru
Începînd cu 1960, odată cu experimentarea unor noi teritorii în artele vizuale la interferenţa cu dansul şi teatrul, artiştii şi-au expus, fotografiat ori filmat corpurile în happening-uri, acţiuni şi performanţe. Unii au fost interesaţi în special de calităţile formale ale corpului uman în spaţiu şi timp, iar alţii au încercat să exploateze posibilităţile emoţionale şi expresioniste ale corpului. Aceştia din urmă, ieşind din spaţiile consacrate ale artei, galeria sau muzeul, şi-au propus să "violeze" tabuurile sociale.
Citiţi întregul articol...
 Enţiclopedia Encarta
Erată
de Luiza Vasiliu
Te plimbi prin carte (sau alergi, în funcţie de cît de repede vrei să ajungi la final), dai o pagină, încă una, mai vezi ce mai spun Barnes despre Flaubert, fraţii Goncourt despre Flaubert, Flaubert despre urşi polari, Barnes despre papagali, Nabokov despre adulter (asta e tare: adulterul este un mod convenţional de a te ridica deasupra convenţionalului), Musgrave despre Rouen.
Citiţi întregul articol...