Actualitate
 
Globurile de Aur 2016 - O gală tristă, plină de umor
de Iulia Blaga
Ricky Gervais a avut dreptate când a spus pe scena celei de-a 73-a ediţii a Globurilor de Aur că în program nu există rubrică In Memoriam ca să nu ne deprime şi că în locul ei va vorbi preşedintele Hollywood Foreign Press Association. (...) Gala din 11 ianuarie a fost la fel de haioasă ca The Martian şi la fel de optimistă ca The Revenant. Cele două filme au fost desemnate cea mai bună comedie (hahaha!), respectiv cea mai bună dramă ale anului 2015.
Citiţi întregul articol...
 
Interviu
 
Interviu cu scriitoarea Liliana Corobca: "În fiecare roman pornesc cu o miză socială puternică şi plonjez în fantastic"
de Eli Bădică
Dacă prima parte a cărţii se citeşte cu zâmbetul pe buze (şi, ocazional, cu momente de râs copios), prin cea de-a doua parte înaintezi mai greu, ca prin mâl, dai peste pagini fantastice, intri într-un imperiu cu totul şi cu totul atipic, dominat de un război continuu. Imperiul fetelor bătrâne este un roman complex care te strânge în chingile lui şi-ţi provoacă multe întrebări. O mare parte dintre întrebările care mi-au rămas în minte după ce am închis cartea se regăsesc, aşadar, în interviul de mai jos, interviu pe care vă invit să-l citiţi în tihnă.
Citiţi întregul articol...
 
Interviu cu Alfredo Castro şi Roberto Farías, protagonişti în filmul El Club, de Pablo Larraín: "Un actor trebuie să aibă o anumită implicare politică pentru a participa la astfel de proiecte"
de Iulia Blaga
Două dintre filmele nominalizate în acest an la Globurile de Aur tratează un subiect ţinut multă vreme sub preş: cazurile de pedofilie de care s-au făcut vinovaţi preoţii catolici. Spotlight, de Tom McCarthy (nominalizat la cea mai bună dramă, scenariu, regie), se ocupă de campania prin care cotidianul "The Boston Globe" a scos la lumină în 2001 peste 80 de cazuri de preoţi pedofili din statul Massachusetts. El Club, de Pablo Larraín, dezvăluie felul cum Biserica Catolică din Chile ascunde preoţii pedofili sau care au păcătuit în alte moduri în locuinţe secrete, salvându-i din faţa justiţiei. Alfredo Castro şi Roberto Farías, doi dintre protagoniştii acestui film întunecat, au fost prezenţi la Berlin în 2015, unde am realizat interviul de mai jos.
Citiţi întregul articol...
 
Interviu cu Matei Vişniec: "Cuvintele sunt atomii din care este formată lumea mea. Le imaginez ca pe nişte fiinţe vii într-o cetate"
de Cătălin Hopulele
Scriind de aproape 50 de ani cuvinte, am început nu doar să le iubesc, dar şi să le imaginez ca pe nişte fiinţe vii într-o cetate, într-un fel de republică utopică. Pentru mine, cuvintele au temperament şi personalitate, pot fi perfide sau dictatoriale... În orice caz, sunt locuit de cuvinte la fel cum peştii locuiesc un ocean. Cuvintele circulă liber prin corpul meu, prin sângele meu, prin creierul meu, dar şi prin visele mele... Trăind cu ele secundă de secundă, le-am lăsat să mă sculpteze, să mă modeleze, să mă iniţieze în misterele lor, în ceremoniile lor secrete...
Citiţi întregul articol...
 
Carte
 
Europa: o veche istorie în continuă mişcare
de Codruţ Constantinescu
Sintezele istoricilor anglo-saxoni (britanici şi americani) pe care Editura Polirom le publică cititorilor români în cadrul Colecţiei "Historia" reprezintă adevărate standarde înalte oferite istoriografiei româneşti, care a avut şi are în continuare atât de mult de recuperat după o jumătate de secol de involuţie şi, în mare măsură, prostituţie politică, dacă nu chiar falsificare grosolană, la care regimurile comuniste sunt atât de performante. Vorba aia, orwelliană, nimic nu-i mai nesigur în comunism decât trecutul!
Citiţi întregul articol...
 
Avanpremieră
 
Mika Waltari - Romanul
"Când am ajuns în Bauli, mijea de ziuă. Anicetus le-a ordonat marinarilor să încercuiască locuinţa Agrippinei. Am spart uşa de la intrare şi i-am pus pe fugă sclavii care ne opuneau rezistenţă. Câţiva au încercat să păzească uşa dormitorului neînţelegând ce se întâmplă. După ce au încasat câteva lovituri, au luat-o la goană. Ca să fiu foarte sincer, eram atât de speriaţi şi zăpăciţi, că ne-am rănit cu propriile arme. M-am ales şi eu cu o rană destul de dureroasă între degetul mare şi arătător, însă în clipele acelea tensionate nici n-am observat-o."
Citiţi întregul articol...
 
Opinii:
 
Culegătorul de harfe
 
Vecinul
de Andrei Crăciun
Despre o carte a domnului Lăzărescu (cel de mai jos), citită încă de la 1 ianuarie 2016, în bufetul unei gări de provincie, tocmai în Italia federală. Este prima zi a anului 2016. Mă aflu în gară, la Assisi, dacă mai ştiţi de unde a plecat în lume cel care avea să devină Sfântul Francisc, un om foarte cumsecade, care şi-a dedicat viaţa ajutorării săracilor. Lumea nu ducea lipsă de săraci nici la începutul secolului al XIII-lea, era mare nevoie de asemenea călugări. Am de aşteptat un tren spre Perugia. Două ore în gară la Assisi, deci.
Citiţi întregul articol...
 
Întâmplări şi personaje
 
Miruna şi Tucu
de Florin Lăzărescu
După multe bâjbâieli, am pornit cu gândul să-mi cumpăr un apartament şi, până la urmă, am ajuns să-mi iau o căsuţă (luat, vorba vine, o voi plăti în următorii 30 de ani). Are curte şi, cum am remarcat chiar înainte de a mă muta, m-am căpătuit la pachet şi cu o cârtiţa care scoate muşuroaie într-o veselie. M-am gândit că poate o să hiberneze de la 1 decembrie, odată cu venirea oficială a iernii, că o să amân şi o să rezolv problema mai la primăvară. Dar nu. Cârtiţa săpă ca nebuna, curtea mea arată ca un câmp de luptă pe dos, ca şi cum s-ar purta un război subteran în care bombele "cad" de jos în sus, de pe cealaltă lume.
Citiţi întregul articol...
 
Românii e deştepţi
 
Şi democraţia are cenzura ei
de Radu Pavel Gheo
În ultimele săptămâni, agresiunile la care au fost supuse sute de femei din Köln în noaptea de Anul Nou au ocupat prima pagină a multor ziare din Germania şi din Europa. Doar că era cât pe ce să nu o ocupe. Era cât pe ce să fie trecute sub tăcere sau, eventual, menţionate fugar, ca nişte incidente izolate, cum se petrec în orice oraş mare într-o asemenea noapte. Atât autorităţile, cât şi presa - altfel atât de dornică de senzaţional - s-au străduit din răsputeri să nu vadă în ele un fenomen îngrijorător, deşi tocmai asta erau. Tăcerea e de aur. Chiar dacă nu se potriveşte întru totul cu democraţia.
Citiţi întregul articol...
 
Vagonul cu vorbe
 
Adversarul nr. 1 al PNL: alegerea primarilor dintr-un tur
de Florin Gheţău
În comentariul de săptămâna trecută vorbeam de două pericole care pândesc PSD în viitorul apropiat: un verdict defavorabil al Justiţiei în cazul Dragnea şi o posibilă despărţire a lui Ponta de social-democraţi, caz în care PSD ar pierde bună parte din zestre.
Citiţi întregul articol...
 
Rockin' by myself
 
Nemţii incendiază America
de Dumitru Ungureanu
Într-o convorbire cu Liiceanu & comp., glumind abstract, Noica se întreba ce s-ar fi întâmplat în lume, dacă în urmă cu vreo două secole Congresul tinerelor State Unite ale Americii ar fi votat ca limba lor oficială să fie nu engleza, ci germana, dat fiind că mulţi dintre colonişti vorbeau nativ nemţeşte. Este că istoria ar fi arătat puţin altfel? Cum anume?
Citiţi întregul articol...
 
Scrisoare pentru melomani
 
Compozitori şi case memoriale - de la Dinu Lipatti la Gustav Mahler
de Victor Eskenasy
"I-a venit rândul şi Casei Lipatti...", scria o prietenă pe Facebook, vorbind despre data nefastă de 13 ianuarie când casa familiei celebrului pianist a ajuns să fie scoasă la licitaţie după o decizie de "executare silită" a proprietarilor pentru datorii neplătite. Vânzarea, aflu tot de pe Facebook, a fost "amânată provizoriu" de un tribunal bucureştean, proprietarul casei, un "rechin imobiliar", cum îl numeşte presa, marcând un punct, se pare, în conflictul său cu Banca Piraeus. La un alt nivel de discuţie, tentativa de vânzare a încă unei clădiri de pe lista monumentelor istorice, cu perspectiva de a fi lăsată în paragină pentru a face loc, poate, unui bloc al vreunui nou zgârie urda milionar, semnalează în mod simbolic şi cât de incapabili suntem să ne plătim datoriile faţă de marii înaintaşi şi să ne onorăm viitorul pe plan cultural.
Citiţi întregul articol...
 
Datul în spectacol
 
Efectul terapeutic al poveştii: Vanilla Skype
de Oltiţa Cântec
Prima prezentare la public a Vanillei Skype a fost la Ideo Ideis, care a împlinit, în 2015, 10 ediţii, apoi spectacolul a intrat în repertoriul Teatrului Act din Capitală. La Alexandria, la Festivalul Naţional de Teatru Tânăr, s-au cimentat în timp şi legăturile dintre realizatorii ale căror nume apar pe afiş. Manifestarea, dedicată junilor care iubesc necondiţionat arta teatrului, a generat multe rezultate bune în deceniul de existenţă, unul dintre exemple fiind şi această creaţie.
Citiţi întregul articol...
 
De veghe în lanul de cultură
 
Clubul Sănătoşilor Anonimi
de Mădălina Cocea
La mulţi ani! Sper că toată lumea încă stă bine cu rezoluţiile pentru 2016 care sunt, pentru 1 din 3 cititori (nu tu / nu tu / da, tu), următoarele: să slăbească; să renunţe la zahăr; să facă mai multă mişcare. Anul cel nou este încă la vârsta de bebeluş, deci tot statistic vorbind, majoritatea ne ţinem încă de promisiuni.
Citiţi întregul articol...
 
 Timpuri noi

Poetul cumsecade
de Daniel Cristea-Enache
- Aş vrea să vă întreb, stimate domnule Ion Mureşan, de ce sunteţi atât de bun. Este un dat sau ceva construit această cumsecădenie a dumneavoastră?
- Dragă domnule Daniel Cristea-Enache, nu vi se pare că exageraţi, hiperbolizaţi, umflaţi, augmentaţi cu scopul de a-mi atrofia, micşora, diminua, împuţina, descreşte, pondera, miniaturiza, minimaliza imaginea în ochii cititorului?
Citiţi întregul articol...
 
Internaţional:
 
Goodbye, Spaceman!
de Dragoş Cojocaru
Este posibil ca internetul să cântărească mult mai mult, sub greutatea cantităţii incomensurabile de articole, poze, filme şi fişiere audio postate după anunţul dispariţiei lui David Bowie.
O consecinţă inevitabilă a decesului unui mare artist, care a avut impact asupra atâtor generaţii, în atât de multe feluri. Aproape o sărbătoare planetară, în ciuda dorinţelor lui Bowie şi a familiei care ar fi vrut ca această plecare să fie ceva mai discretă.
Citiţi întregul articol...
 
Alan Rickman: de la a fi bun la a fi rău
de Dragoş Cojocaru
Celebrul actor britanic a decedat în această săptămână la vârsta de 69 de ani, stârnind un val de omagii din partea colegilor şi publicului, o dovadă de afecţiune pentru un artist cunoscut mai ales pentru rolurile negative. Pentru mulţi, este imposibil să se gândească la altcineva care să joace rolurile teroristului din Die Hard, al şerifului din Nottingham în Robin Hood sau, mai ales, al profesorului Snape, enigmaticul şi tenebrosul personaj din saga Harry Potter.
Citiţi întregul articol...
 
Mafia + cinema: love story
de Dragoş Cojocaru
Sean Penn a reuşit să se implice până peste cap, pare-se, în povestea capturării narcotraficantului Joaquín "El Chapo" Guzmán. În perioada în care Guzmán, evadat, se ascundea de autorităţi, Penn s-a întâlnit cu el împreună cu actriţă de telenovele Kate del Castillo pentru a vorbi despre un film biografic inspirat de acest baron al drogurilor.
Citiţi întregul articol...
 
"Depravata" Daneza enervează Quatar-ul
de Dragoş Cojocaru
Filmul The Danish Girl, cu Eddie Redmayne în rolul artistului transexual Lili Elbe, a fost interzis în emirat. Decizia a venit în urma acuzelor de "depravare" ce au fost aduse filmului în social media locală. De aceea, filmul lui Tom Holland a rulat numai patru zile în cinematografele din Quatar.
Citiţi întregul articol...
 
Fast food
 
 Film
 
Daneză şi "mopeza"
de Iulia Blaga
The Danish Girl, stângaci tradus Daneza, e o minciunică frumoasă despre care s-ar vrea să credem că nu e minciunică. Scuza lui ar fi că, adaptând romanul omonim al lui David Ebershoff care a ficţionalizat adevărul, a preluat şi firul roşu al acestuia - iubirea extraordinară a pictoriţei Gerda Wegener pentru soţul ei, pictorul Einer Wegener, iubire care o face să-l susţină în odiseea transformării lui în femeie (Lili Elbe), odisee terminată prost în 1931, când Lili moare după operaţia de schimbare de sex.
Citiţi întregul articol...
 
Voi n-aţi întrebat, FĂRĂ ZAHĂR vă răspunde
 
Vocea Norvegiei
de Bobi
Puţini sunt cei care se descurcă în viaţă făcând taman ceea ce le place. Din păcate, ajungem să facem ceva fiindcă la momentul respectiv asta era oferta pe piaţa muncii. De multe ori nici nu ne place slujba, dar casieriţa de la bancă, în timp ce ne numără banii de rată, nu ne întreabă dacă suntem fericiţi, fiindcă nici ea nu este. Iată de ce, atunci când ni se oferă şansa de a aduna ceva parale utilizându-ne talentul artistic, trebuie să ne ţinem cu dinţii de ea până rămânem fără dantură.
Citiţi întregul articol...

0 comentarii

Publicitate

Sus