#neamsaturat

Sute de mii de statusuri. Milioane de share-uri.

Miros solidaritate şi miros caracter. Trag aer în piept şi încep să mă bucur. Nu este totul pierdut. Lăsând la o parte termenii judiciari, articolele de lege, numerele ordonanţelor, numărul dosarelor la DNA, numărul anilor care au trecut de la revoluţie, trecând peste statisticile reale legate de puşcăriile din România, numărul votanţilor, alegerile pe care le-au făcut, îmi creşte inima pentru că generaţiile care vin după '80 au un plus: un set de valori pozitive şi vehemente despre cum ar trebui să funcţioneze ţara noastră. Indiferent dacă sunt dobândite prin părinţi sau prin forţe proprii, aceste valori aduc cu ele forţă şi o voce puternică, sigură, paşnică, o voce care dă glas speranţei pentru cei care acum sunt nişte pici sau care se vor naşte.

Nu am plecat din ţara mea. Pentru că aici m-am născut. Pentru că aici am primit o educaţie, pentru că vreau să cred că pot trăi demn aici.

Ne manifestăm pentru că suntem sătuli de nedreptate. Dozajul a fost prea mare de această dată, am intrat în şoc şi reacţionăm.

Au fost blamaţi tinerii care râdeau şi făceau glume la protest. Să îi scuzaţi că sarcasmul şi ironia fină le-au fost arme. Preferaţi nişte sticle aruncate şi nişte petarde? Altă întrebare.

Au fost blamaţi părinţii care au venit cu copilaşii la protest. Să îi scuzaţi că îi învaţă ce înseamnă să ai coloană vertebrală şi că nu este bine să furi. Se numeşte educaţie civică. Preferaţi să ignore totul? Altă întrebare.

Au fost blamaţi jandarmii. Să îi scuzaţi că şi-au făcut datoria, chiar dacă şi ei simt acelaşi lucru ca noi. Trebuie să trăiască şi ei. Am fost uniţi, chiar dacă am fost separaţi de nişte garduri. Preferaţi să ignore totul? Altă întrebare.

Au fost blamaţi cei care au votat cu PSD-ul. Să îi scuzaţi, acum regretă. Au fost şi ei în stradă. Unii. Vor mai veni şi alţii. Preferaţi să stea acasă? Altă întrebare.

Au fost blamaţi lideri de opinie nepărtinitori. Să îi scuzaţi că încearcă să informeze populaţia în timp util, astfel încât să fim în siguranţă. Preferaţi să tacă? Altă întrebare.

Au fost blamaţi reporterii de televiziune. Să îi scuzaţi că îşi fac şi ei meseria. Poate că nu au avut suficient noroc să lucreze într-o instituţie imparţială, dar şi ei duc o viaţă ca şi voi / noi: au familii de întreţinut şi rate de plătit. Preferaţi să demisioneze? Altă întrebare.

Au fost blamaţi oameni de către alţi oameni. Trăim în acelaşi mediu. În teorie ar trebui să ne comportăm la fel, dar fiecare are o bulă care face parte dintr-o bulă şi mai mare. E vorba de bula socială care intră în cea a cetăţeanului. Preferaţi să le arătaţi cum stă treaba prin violenţă? Altă întrebare.

Este ora 1:05 şi încă aud sirene. Oraşul ăsta nu doarme. Ţara asta nu mai doarme, de când totul se face noaptea pe furiş.

Ne ducem existenţa urmărind ca interesele ţării să fie respectate de cei care au ajuns la guvernare, şi care ar trebui să dea dovadă de patriotism şi respect faţă de oamenii pe care îi reprezintă.

Ne vom blama în continuare, dar până una alta, suntem în stradă cu toţii, uniţi.

PS: Un tătic îşi întreba fiul cocoţat pe umerii săi: Ai steagul pregătit? Pişpirică nu avea mai mult de 4 ani. Mândru tare îl flutură fericit. Are steagul lui. Se uită după maică-să şi zâmbeşte. Să îi păstrăm zâmbetul şi să nu lăsăm loc de reproşuri.