Indicațiile lui Mihai Buzea pentru această temă au fost: "Scrieți un text pe baza acestei capturi de ecran din Facebook messenger."
Répéter!
Silviu Borș
- Așadar, uitați cum stă treaba, domnule Buzea,...
- Hai mă', Mișule, că ne știm de-o viață, nu mă lua pe mine cu "domnule Buzea"!
- Vă rog frumos să conștientizați că situația în care vă aflați este deosebit de gravă. Vă sfătuiesc să lăsați deoparte orice falsă impresie că mica coincidență de a copilări împreună este altceva decât o coincidență rușinoasă de partea mea, sau că îmi schimbă câtuși de puțin datoria de muncă. Vă reamintesc totodată de faptul că dialogul nostru este înregistrat.
Înghițind în sec și pufăind pe nas ca un Fox Terrier resemnat că trei încercări eșuate de a-și convinge stăpânul să-i arunce mingea sunt suficiente pentru a abandona cu demnitate, Buzea adăugă:
- Bine, domnule Mișu. Repet însă, a zecea oară. Nu sunt vinovat de nimic. E o gravă eroare.
Prefăcându-se că alăturarea naivă dintre seriosul domnule și puerilul Mișu nu-l deranjă câtuși de puțin, chestorul Mihail Zaharia adăugă:
- Vă rog încă o dată să înțelegeți gravitatea situației în care vă aflați. Până acum, chiar dacă încercările dumneavoastră literare s-au perindat mereu pe o linie subțire a exhibiționismului ingrat raportat la valorile națiunii noastre celeste, partidul și conducătorul nostru ilustru v-au tolerat. De data aceasta însă, ați întrecut orice măsură. Doriți să parcurgem încă o dată pasajul în cauză?
Convins de nevinovăția sa, ca un copil cu inimă de aur întrebat dacă împreună cu iertarea mamei dorește și o bucată de ciocolată, Buzea răspunse, zâmbind timid:
- Da.
- Așadar, scena este următoarea. La jumătatea romanului trimis spre publicare intitulat "Sub coada pisicii" - ce titlu rușinos, doar dumneavoastră știți din ce colț obtuz al minți l-ați putut scoate, mă rog - între eroii dumneavoastră nemaipomeniți are loc următorul dialog: "- Tot singură? / - Bună, da, tot. / - Te-am văzut la nunta Ioanei când încercai să prinzi buchetul miresei. / - Da, dar din păcate nu am reușit să îl prind. / - A fătat pisica bunicii mele. Mă gândeam că ai 40 de ani și dacă tot nu reușești să prinzi buchetele mireselor pe la nunți, poate vrei un pui de mâță.". Păi, domnule Buzea, se poate să fie mai evident? Considerați că are vreun rost să ne mai înjosim amândoi prin a diseca textul și a dezvălui subversivitatea crasă a acestei încercări lamentabile de proză?
Fără a aștepta confirmarea sau infirmarea acestei necesități, chestorul Zaharia izbucni:
- Păi este evident, domnule Buzea. Eroina dumneavoastră este omul nou, pur, nealterat, inocent, conturat cât se poate de frumos și cuminte de sistemul nostru perfect. Este "singură", spune al dumneavoastră pervers personaj, un derbedeu, evident, element indezirabil contaminat cu imbecilitățile vestului impertinent. Și ce vrea acest derbedeu să îi facă neîntinatei noastre cetățene? Îi dă târcoale, ca o jivină vicleană, ce vrea să o atragă în cercul ei, cu jocuri de cuvinte, cu, le spuneți dumneavoastră "buchete de mirese". E evident, domnule Buzea, buchetele de mirese nu sunt nimic alt ceva decât vechile cochetări, vechile schimburi secrete de cuvinte ale celor două personaje, încercările eșuate ale eroului dumneavoastră de a o racola și a o introduce pe onorabila domniță în cercurile lui de derbedei. Nunta Ioanei, a Monei, a Nicoletei, a oricui o fi, domnule Buzea, nu reprezintă nimic altceva decât ședințele ascunse și nerușinate ale indezirabililor înguști la minte. Și ce altceva să fie puii de mâță dacă nu chiar iluzia unei libertăți interzise, pe care, îi are, întâmplător, ce frumos, o bătrânică, bunica eroului, dacă nu chiar clasa uzurpatoare pe care partidul nostru -condus cu strașnică voinicie de unicul și preamăritul nostru lider, un erou adevărat, nu ca ai dumneavoastră, domnule Buzea - pe care partidul nostru a îndepărtat-o, salvându-ne pe toți, și pe mine, și, chiar dacă vă încăpățânați să nu vedeți, și pe dumneavoastră și pe toți derbedeii cu care vă înhăitați, domnule Buzea. Voi rosti, oricum, pe șleau, și cât se poate de direct, ambiția dumneavoastră ascunsă: Doriți să semănați în brava și inocenta materie cenușie a cititorilor dumneavoastră un germene al urii față de sistem, față de,...
- Opriți, opriți, ajunge! Gata, am zis, lasă-mă, mă, că nu te cred. Nu vă cred pe nici unul. Tu, Robert, ai mare noroc că Mihnea e răcit și că apuci să-l joci pe Zaharia. Cât despre tine, Nicu, mi-e și rușine să vorbesc. Păi, cum să îl joci bă pe Buzea cu atâta lipsă de prezență. Bă, Nicule, bă! Alții și-ar da un rinichi să poa' să-l joace pe Buzea.
- Hai mă, Edi, că-i a zecea oară când faci asta! Da' nu ne mai lăsa să parcurgem așa de mult din scenă dacă simți că nu suntem exact unde trebuie...
- Exact, serios. Sau, măcar, hai să trecem o dată repede împreună prin tot. În ritmul ăsta nu ajungem nicăieri. Încă nu am apucat să repetăm bucățile alea grele, alea cu Rugăciunea lu' Buzea, sau cu Evadarea. Hai să parcurgem măcar o dată tot textul, că în două săptămâni e spectacolul, mă Edi.
- Auziți, bă băieți, ce tupeu pe voi, că zici că ne-am tras chiloții deodată. Păi de câte ori să vă mai spun că facem lucrurile cum spun eu? Până când nu simt că puteți trece la următoarea scenă, nu trecem. Păi tu, Robert, tu, să mor eu, parcă e prima dată când vezi textu' ăla. Păi Zaharia e prieten din copilărie cu Buzea, și-i pus în fața faptului de-a-l ancheta și a-l condamna, știind - și subliniez, știind că Buzea e nevinovat - știind că Buzea e romantic în felul lui și că pisicii ăia scriși de el chiar sunt pisici, că buchetele de mireasă chiar sunt buchete de mireasă și că biata femeie concepută de el, Irina, e chiar disperată să prindă buchetele la nunți și că Manole îi oferă o mâță de-a lu' bună-sa Aglaia chiar cât să intre-n vorbă cu ea. Așa citești partea asta, că zici că Zaharia n-a citit tot "Sub Coada Pisicii", ci numai bucățica aia de dialog, de parc-ar fi doar un mesaj pe mess. Păi un pic de conflict interior, bă Robi bă. O venă umflată, o lacrimă, ceva. Să văd și eu că Mișu, de undeva din străfundu' lui, îl iubește pe Buzea... Și tu, Nicule... ești ok? Ai febră, ești mahmur, sau ce-ai? Mi-ai promis ceva când ți-am dat rolu' lui Buzea. Serios acuma, parcă nici unu' din voi nu-i cu adevărat aici. Bine, o să ziceți, "- Da, Edi, dar nici tu nu ești cu adevărat aici, ești doar un regizor fictiv într-o povestioară întortocheată pornită oarecum colateral din imaginația lui Buzea.". Dar ce, credeți că mie îmi e ușor? Eu sunt cel care trebuie să lege lucrurile, să o scoată la capăt, să ofere povestirii sens și scop, că mă și obosiți deja și mă faceți să-mi pară rău că mi-am asumat că fac asta. Alții au avut noroc să se nască Levin, sau Zorba, sau Santiago, dar nu, eu sunt Eduard, pe scurt, Edi, și singurul loc unde am și eu o mică șansă de a trezi ceva în cineva e la cuvântul 1160 dintr-un text scurt, între pixelii a câteva telefoane și laptopuri. Hei tu, doamna cu Samsung Galaxy A7, oprește-ți notificările alea la WhatsApp, că avem repetiții aici! Gata, hai, băieți, din nou! Répéter! Că poate până când ne citește toată lumea de pe grup, om avea și noi mai multă forță.
- Așadar, uitați cum stă treaba, domnule Buzea,...