Indicațiile lui Mihai Buzea pentru această temă au fost: "Prestați o activitate casnică, apoi scrieți un text pornind de la această experiență. Puteți folosi persoana întâi sau a treia. Trecut sau prezent, cum curge textul."
Garam masala
Mihaela Bunea
Mihaela Bunea
Scot pieptul de pui din frigider și îl pun pe blatul din bucătărie. Îl spăl și îl șterg cu niște hârtie din rolă, mi se lipește hârtia de carne, totdeauna pățesc așa și mă moșmondesc apoi să adun toate bucățile de hârtie de pe pui. Noroc că fac înregistrarea doar după ce le am pe toate pregătite.
Iau un tocător și pun carnea pe el. Am trei bucăți de pui, așa-i rețeta, totdeauna fac mai mult decât îmi trebuie. Cât poate mânca un singur om? Caut rețeta, o am salvată undeva, am un director unde le țin pe toate.
Îmi trebuie condimente multe, le iau din raftul lor, ăsta-i cuminul, boiaua, coriandru, turmeric, ce naiba mai trebuie? A, garam masala și chili. Stai, garam masala nu mai este în borcan, o am în pachetul ăla de la indian food pe care nu l-am desfăcut. Am comandat săptămâna trecută și mi-a venit ieri. E încă la intrare. Comand totul online. Perfect așa și foarte simplu. Sau livrare cu Bolt.
Nu am ieșit din casă de patru ani.
Pregătesc tot ce trebuie pentru rețeta asta. Urmează și altele. Azi vreau să fac videouri pentru mai multe zile. Îmi trebuie ceva timp să le editez, unesc mai multe cadre, pun sponsorii, muzica, le subtitrez în engleză și le urc pe instagram, facebook, tiktok și youtube. Zilnic mă ocup vreo două ore de comentarii și răspunsuri.
De vreun an am început să câștig destul de bine din sponsorizări și plasare de produse. Oricum am nevoie de foarte puțini bani ca să trăiesc. Cel mai mult dau pe gaz, curent și bluze. De ălea trebuie să-mi tot cumpăr ca să arăt bine în videouri. De la brâu în jos nici nu contează ce port. Blugii pot fi și de acum douăzeci de ani.
Fixez camera și o pornesc. Încep.
Hai să facem azi o rețetă de pui indian tikka masala. Ce bine merge în zilele ploioase când avem nevoie de ceva condimentat care să ne încălzească. Ingrediente...
Nu mai pot ieși din casă deloc. Nici măcar pentru câteva minute. Nu vreau să mă mai chinui, așa că de un timp nici măcar nu mai încerc.
Tăiem pieptul de pui în cuburi, îl punem într-un bol, adăugăm iaurtul, zeama de lămâie, șase căței de usturoi pisați, o lingură de ghimbir ras, două lingurițe de sare, două lingurițe de cumin, două de garam masala, două de paprică. Amestecăm și lăsăm totul la marinat o jumătate de oră.
Prima oară am simțit-o cândva, eram în liceu, când oricum nimic nu mergea prea bine, nu prea aveam prieteni, nu-mi plăcea școala, nu găseam niciun motiv bun să mă târăsc în fiecare zi până acolo. Într-o zi pur și simplu am înmărmurit pe loc, nu am putut ieși din bloc, mă apucase așa o frică subită, irațională, care mă încremenise. Am stat două ore în scara blocului timp în care am transpirat și am plâns, nereușind să mă mișc de acolo. Nu am spus nimănui de chestia asta. Nici măcar alor mei. Eram oricum o ciudată, nu voiam să par chiar nebună.
Călim apoi puiul doar câteva minute. Îl vom termina de gătit în sos.
În anii care au urmat, au mai fost câteva episoade mai ușoare, care nu semănau neapărat cu primul, dar care începeau cu aceeași frică și anxietate când ajungeam pe stradă. Ca și cum eram cuprinsă de un uragan interior care mă ținea prizonieră.
În altă tigaie pregătim sosul. Prăjim în trei linguri de ulei o ceapă mare tăiată mărunt, două linguri de ghimbir ras, șase căței de usturoi zdrobiți, două lingurițe de cumin, două lingurițe de turmeric, două lingurițe de coriandru, două lingurițe de paprică, două lingurițe de chili, două lingurițe de garam masala, o lingură piure de roșii. Amestecăm și prăjim câteva minute.
Am continuat totuși să-mi duc viața cât de cât normal, rareori mă loveau crize din astea. Le puneam mereu pe seama fricii mele de necunoscut. Am avut un iubit în facultate, m-am angajat într-o agenție de marketing, am trăit, am iubit, am avut prieteni.
Adăugăm opt sute de grame de roșii pasate sau sos de roșii, trei sute de mililitri apă, două sute cincizeci mililitri smântână lichidă și puiul călit mai devreme. Continuăm să fierbem pentru zece minute și iată, mmmmm, e gata minunăția asta! Delicios! Servim alături de orez fiert.
Uraganul a venit peste mine imediat după prima carantină din pandemie, când fusesem nevoită să stau în casă câteva luni. Când am putut ieși din nou pe afară, am fost atât de speriată că m-au apucat transpirațiile încă de când mă îmbrăcam să ies la plimbare.
Când am pășit afară în fața intrării aveam tricoul ud pe mine și eram atât de înspăimântată încât am crezut că o să mor. Am simțit o spaimă irațională, o frică de lumea de afară, îmi bătea inima atât de tare că putea exploda. Am căzut jos pe trotuar. S-a întunecat totul și nu am mai știut de mine. Nu știu cum am ajuns înapoi în casă, probabil m-am târât, pentru că nu puteam să stau în picioare. Mi-au trebuit câteva ore să mă pot ridica de jos, timp în care am plâns și am stat paralizată lângă ușă.
Încercați și nu veți regreta, mâncarea asta este memorabilă, impresionați pe oricine cu ea. În primul rând pe voi. Odată ce o faci, nu mai poți trăi fără ea!
Opresc camera și încep să scriu din nou în agendă.
Când am mai încercat, nici măcar nu am mai putut ieși în stradă, cădeam pe hol, înainte să apuc să deschid ușa. Clanța devenise monstru, teroare, începutul drumului meu spre pierzanie.
Cu mâncarea nici nu știu de unde a pornit. Am început să fac diverse rețete ca să mă liniștesc. La început îmi făcea cumpărături o prietenă, după aceea am descoperit ce ușor se putea comanda totul online. Într-o zi am postat un video pe insta cu o rețetă de paste, încă una cu un tort, lumea îmi scria, erau ușor de făcut, le plăceau, am început să mă simt bine făcând asta, viața mea părea dintr-o dată că are un sens.
Cât de încurcate par probabil toate gândurile astea pentru psiholoaga cu care am început să vorbesc online acum câteva luni. Ce amalgam de stări. Ce amestec. Sunt precum un sos indian plin de condimente.
Ea m-a încurajat să țin un jurnal cu tot ce-mi trece prin cap legat de ieșirea mea afară. Ieșirea din casă. Mai este mult până acolo, dar de când vorbesc cu ea, parcă am început un pic să sper.
Să sper că într-o zi, o să pot merge să-mi cumpăr garam masala direct de pe un raft din magazin.