Top nostalgic - ed. 1 - 28 februarie - 6 martie 2017

Începând din februarie 2017, cititorii LiterNet sunt invitaţi să realizeze alături de Alexandru Gheorghiaş un Top nostalgic săptămânal. În fiecare marţi vă vom propune în această rubrică trei piese care se vor adăuga celor 15 care vor alcătui topul curent. Ediţia de săptămâna aceasta va fi mai scurtă, vom avea, ca şi în săptămâna precedentă, 6 propuneri şi un prim top de 5 piese, bazat pe propunerile făcute acum şapte zile.

Săptămâna aceasta puteţi alcătui topul vostru pe baza celor 5 piese din topul curent şi a celor 6 noi propuneri. Puteţi vota folosind formularul online de la finalul acestui articol - formularul va fi disponibil până pe 5 martie 2017, ora 18.00 - sau ne puteţi trimite topul şi pe adresa [email protected], dacă vă este mai comod. Veţi putea asculta topul şi alte 6 noi propuneri marţea viitoare, pe 7 martie 2017.


 Locul 1: George Michael & Aretha Franklin - I Knew You Were Waiting (For Me)
Un duet de aur şi piesa care câştiga Premiul Grammy în urmă cu 30 de ani. I Knew You Were Waiting (For Me) a fost un proiect unic al lui George Michael, care şi-a dorit neapărat să cânte alături de unul din idolii săi, Aretha Franklin. Number one de ambele părţi ale Atlanticului, a fost primul şi deocamdată unicul single cu o asemenea performanţă în topul britanic pentru solista vocală din Statele Unite. Pentru britanic, era prima compoziţie semnată de altcineva pe care o interpreta. Simon Climie, compozitorul ei, avea să se facă ulterior cunoscut şi ca solist vocal, în duetul Climie Fisher.


 Locul 2: The Doors - I Looked at You
În ianuarie 1967, The Doors lansau albumul de debut, purtând acelaşi nume, devenit între timp una dintre cele mai apreciate înregistrări din istoria muzicii pop şi inclus în 2015 în Arhiva Naţională a Înregistrărilor din SUA. Piesa de faţă, I Looked At You, stă cuminte a doua la rând, pe faţa B a discului. Şi aşteaptă s-o descoperiţi, s-o reascultaţi, dar mai ales s-o votaţi. E o bijuterie de acum 50 de ani.


 Locul 3: Marvin Gaye & Kim Weston - It Takes Two
Încă un duet care a făcut istorie, cel puţin în existenţa casei de discuri Motown, e cel dintre Marvin Gaye şi Kim Weston. Înregistrată la sfârşitul lui 1965 şi lansată în primăvara anului următor, It Takes Two devenea cel dintâi hit a lui Gaye în Marea Britanie, acolo unde single-ul ajungea până pe locul 16 după încă un an. În 1990, avea să fie reluată de Rod Stewart şi Tina Turner, versiunea aceea ajungând în Top 10. În parte şi pentru că fusese rulată la greu la televiziune, fiind inclusă în coloana sonoră a unei reclame la Pepsi.


Locul 4: Rita Pavone - You Only You
În 1962, participase la Festivalul necunoscuţilor, un fel de emisiune Steaua fără nume sau Vocea României, pentru căutarea talentelor din muzica italienească. Avea 17 ani când câştiga acel concurs şi lansa cel dintâi album. Cucerise America în 1964 şi devenise o prezenţă obişnuită în emisiunea lui Ed Sullivan. Era rândul lui You Only You, versiunea în limba engleză la Solo tu, să devină cel mai de succes single în topul britanic pentru Rita Pavone. Se întâmpla în urmă cu jumătate de veac, la începutul lui 1967, când piesa de faţă urca până pe locul 21.


 Locul 5: Slade - Look Wot You Dun
Vocea lui Noddy Holder este inconfundabilă. Şi e mare păcat că s-a pierdut parcă în neantul din prima jumătate a anilor '70. În parte şi pentru că Slade nu au confirmat pe piaţa americană. Trupa din Wolverhampton a înregistrat 17 single-uri ajunse consecutiv în Top 20 şi nu mai puţin de şase number ones. Am ales o melodie mai puţin cunoscută, lansată între două megahituri, la începutul lui 1972. Look Wot You Dun a figurat trei săptămâni pe locul 4 în topul britanic, iar ortografierea intenţionat greşită a titlului a iscat un protest din partea conservatorilor profesori de limba engleză din Arhipelag. O melodie inspirată de John Lennon, la a cărei înregistrare chitaristul Dave Hill a împrumutat chitara lui Peter Frampton, fiindcă pe a sa o lăsase acasă şi nu avea cum să ajungă s-o recupereze, din cauza zăpezii din acea perioadă a Crăciunului.



=======

Propunere 1: LL Cool J - Ain't Nobody
Originalul apăruse în toamna lui 1983, interpretat fiind de Rufus, un grup american de funk, şi de solista vocală americană Chaka Khan. Dacă acea piesă fusese inclusă în coloana sonoră a filmului Breakin', despre rivalitatea dintre trupele de breakdance, LL Cool J era rugat să-i găsească alte veşminte sonore, pentru că Ain't Nobody urma să apară în coloana sonoră a filmului Beavis and Butt-head Do America. Succesul coverului de acum 20 de ani a venit mai degrabă de partea aceasta a Atlanticului, acesta fiind singurul number one cu care rapperul american s-a aflat în topul britanic.

Propunere 2: Little Richard - Long Tall Sally
Stau să mă gândesc ce s-ar fi întâmplat dacă Long Tall Sally ar fi rămas intitulată atât de anost The Thing, aşa cum o gândise prima dată Little Richard, ba chiar o şi înregistrase astfel în New Orleans, acum 60 de ani. Fiindcă, să recunoaştem, titlul e parte integrantă din şarmul acestui clasic de rock-and-roll. Preluat ulterior de sute de artişti, printre care The Beatles sau Elvis Presley, era primul dintre cele cinci Top 10 hituri cu care viitorul pastor a figurat în topul britanic. Şi a rămas cel mai bine vândut single din istoria casei de discuri Specialty din Los Angeles.


Propunere 3: Paul Simon - Mother and Child Reunion
E una dintre primele piese aparţinând unui artist alb în care apar elemente de muzică reggae. Mother and Child Reunion era primul single lansat de pe al doilea album solo al lui Paul Simon. Se întâmpla în urmă cu 45 de ani, când piesa ajungea până pe locul 4 în Billboard Hot 100 şi până pe 5 în topul britanic. Aşa cum, peste ani, Simon avea să înregistreze Graceland cu influenţe africane, tot aşa melodia de faţă beneficia de autenticitatea grupului de acompaniament al lui Jimmy Cliff şi de sunetul studioului din Kingston, Jamaica. Titlul îi fusese inspirat de un fel de mâncare cu pui şi ou pe care cantautorul îl întâlnise în meniul unui restaurant chinezesc. Poftă bună la audiţie!


Propunere 4: The Icicle Works - Evangeline
The Icicle Works a fost o trupă britanică de rock alternativ din Liverpool. Proiect al solistului vocal şi compozitorului Ian McNabb, grupul s-a destrămat în 1991, la trei ani după ce au lansat Evangeline, o piesă prea puţin cunoscută şi prea puţin apreciată la vremea ei. Fiindcă n-a urcat decât până pe locul 53 în topul britanic în urmă cu 30 de ani. După acest single, McNabb l-a adus la tobe pe Zak Starkey şi aici şi-a făcut debutul în lumea muzicii fiul celebrului Ringo Starr de la The Beatles.


Propunere 5: Led Zeppelin - Going to California
Inspirată pare-se din pasiunea pe care vocalistul Robert Plant o avea la cei 22 de ani ai săi pentru cantautoarea canadiană Joni Mitchell, Going to California e o baladă apărută pe cel de-al patrulea album Led Zeppelin. O melodie înregistrată în trei, fără tobele lui John Bonham, acum 45 de ani în studioul improvizat în localitatea engleză Headley din comitatul Hampshire. Plant e acompaniat doar de chitara lui Jimmy Page şi de mandolina lui John Paul Jones.


Propunere 6: Michael Jackson - Remember the Time
Remember the Time nu e doar al doilea single apărut de pe Dangerous, al optulea album de studio al lui Michael Jackson, o tentativă încununată de succes în direcţia curentului new jack swing de la începutul anilor 1990. Ci e şi un prilej de a admira un scurtmetraj regizat de John Singleton, în care apar actorul Eddie Murphy, fotomodelul Imam şi baschetbalistul Magic Johnson. Totul, în decorul exotic al Egiptului Antic. Piesa nu a urcat decât până pe locul 3 de ambele părţi ale Atlanticului.


=======

Nu a intrat în top: Bryan Ferry - This Is Tomorrow
Fostul vocalist de la Roxy Music lansase în urmă cu 40 de ani al patrulea său album solo, In Your Mind, cel dintâi material discografic al său care conţinea doar piese originale. Printre ele, şi This Is Tomorrow, o melodie inspirată de o expoziţie de artă pop de la Galeria de Artă Whitechapel din Londra, gândită de Richard Hamilton, fostul profesor al lui Bryan Ferry de la Universitatea Newcastle. Single-ul urca până pe locul 9 în topul britanic, în cele nouă săptămâni de prezenţă.