Top nostalgic - ed. 8 - 18 - 24 aprilie 2017

În fiecare săptămână, voi, cititorii LiterNet, sunteţi invitaţi să realizaţi, alături de Alexandru Gheorghiaş, Topul nostalgic. Marţi vă propunem în această rubrică trei piese ce se adaugă celor 15 ce alcătuiesc topul curent. Din cele 18 piese veţi alege topul de 15 poziţii al săptămânii următoare.

Puteţi vota folosind formularul online de la finalul acestui articol - formularul va fi disponibil până pe 23 aprilie 2017, ora 18.00 - sau ne puteţi trimite topul pe adresa [email protected], dacă vă este mai comod. Veţi asculta topul şi alte 3 noi propuneri marţea viitoare, pe 25 aprilie 2017.


Locul 1 (10/1/8): The Doors - I Looked at You
În ianuarie 1967, The Doors lansau albumul de debut, purtând acelaşi nume, devenit între timp una dintre cele mai apreciate înregistrări din istoria muzicii pop şi inclus în 2015 în Arhiva Naţională a Înregistrărilor din SUA. Piesa de faţă, I Looked At You, stă cuminte a doua la rând, pe faţa B a discului. Şi aşteaptă s-o descoperiţi, s-o reascultaţi, dar mai ales s-o votaţi. E o bijuterie de acum 50 de ani.


Locul 2 (1/1/3): Nancy Sinatra and Frank Sinatra - Somethin' Stupid
E perfectă pentru karaoke. E perfectă ca duet. Aşa cum perfect era şi coverul realizat acum 50 de ani de tată şi fiică. Frank şi Nancy Sinatra înregistrau compoziţia lui Carson Parks, solistul de folk din Los Angeles. Originalul fusese înregistrat cu un an înainte de către Carson în duet cu soţia sa, Gaile Foote. Old Papa Frank a descoperit Somethin' Stupid şi i-a pus-o spre ascultare fiicei producătorului său, Lee Hazelwood, care i-a spus că, dacă n-o va cânta cu Nancy, o va face el. Single-ul a petrecut patru săptămâni în fruntea topului Billboard Hot 100, fiind prima şi până în prezent singura dată când un duet tată-fiică ajunge number one în Statele Unite. Performanţă repetată în topul britanic. În 2001, melodia a fost reluată, de această dată de Robbie Williams în duet cu Nicole Kidman. La cât de bine arată videoclipul piesei cu pricina, rămân cu vaga impresie că a fost un moment de inspiraţie pentru producătorii viitorului serial Mad Men.


Locul 3 (3/1/7): Led Zeppelin - Going to California
Inspirată pare-se din pasiunea pe care vocalistul Robert Plant o avea la cei 22 de ani ai săi pentru cantautoarea canadiană Joni Mitchell, Going to California e o baladă apărută pe cel de-al patrulea album Led Zeppelin. O melodie înregistrată în trei, fără tobele lui John Bonham, acum 45 de ani în studioul improvizat în localitatea engleză Headley din comitatul Hampshire. Plant e acompaniat doar de chitara lui Jimmy Page şi de mandolina lui John Paul Jones.


Locul 4 (2/1/3): U2 - With Or Without You
Sunt 30 de ani de când U2 lansau unul dintre albumele de referinţă din istoria rockului. The Joshua Tree merită ascultat din scoarţă în scoarţă. Iar With Or Without You, a treia piesă de pe acest LP, devenea cel mai de succes single din existenţa irlandezilor, după ce figura trei săptămâni în fruntea topului Hot 100 din Statele Unite. Pentru ca în topul britanic să se oprească pe locul 4. Versurile fuseseră compuse de Bono cu un an înainte, pe Coasta de Azur, şi fac referire la modul în care, muzician fiind, trebuia să împace viaţa în turneu cu familia. Şi cum, în cele din urmă, nu doreşte să aleagă pe niciuna dintre cele două, ci e atras tocmai de tensiunea creată de acest antagonism.

Locul 5 (4/1/6): The Beatles - Penny Lane
Am stat în cumpănă, fiindcă single-ul e cu două feţe. Două feţe A. Una a lui Paul, cealaltă a lui John. Am ales Penny Lane doar pentru că apare prima între cele două. Se întâmpla în urmă cu jumătate de secol, iar apariţia micuţului 45 de turaţii avea să revoluţioneze muzica. McCartney şi Lennon se întâlneau la punctul terminus al străzii cu pricina, cap de traseu pentru un autobuz din Liverpool, de unde luau un alt mijloc de transport spre centrul oraşului. După mult timp, un single The Beatles (e drept, mult prea revoluţionar ca sunet pentru perioada respectivă) nu ajungea până pe locul întâi în topul de acasă, ci se oprea pe 2, unde a figurat trei săptămâni, ţinut la respect de Engelbert Humperdinck şi al său Release Me. Cert e că goana turiştilor după suveniruri cu cei patru le-au adus pe oficialităţile urbei în situaţia de a scrie numele locului cu vopsea pe ziduri. Fiindcă plăcuţele respective dispăreau imediat ce erau instalate.


Locul 6 (new!/6/1): Julie London - Cry Me A River
Este una dintre acele melodii făcute să rămână. De altfel, a fost introdusă în Registrul Naţional al Înregistrărilor de către Biblioteca Congresului american. Cry Me A River a fost compusă de Arthur Hamilton iniţial pentru a fi interpretată de Ella Fitzgerald în filmul "Pete Kelley's Blues", apărut în 1955, însă proiectul nu a fost finalizat. I-a fost oferită lui Peggy King, însă versurile nu i-au convenit şefului de la Columbia Records, astfel că a ajuns în repertoriul lui Julie London. Tânăra de 29 de ani, solistă vocală şi actriţă de film şi televiziune, nu a stat pe gânduri şi a înregistrat-o împreună cu Barney Kessel la chitară şi Ray Leatherwood la bas. Introdus în coloana sonoră a peliculei "The Girl Can't Help It", apărute în 1956, single-ul a ajuns până pe locul 9 în topul din Statele Unite şi până pe 22 în topul britanic. În urmă cu 60 de ani.


Locul 7 (8/1/8): George Michael & Aretha Franklin - I Knew You Were Waiting (For Me)
Un duet de aur şi piesa care câştiga Premiul Grammy în urmă cu 30 de ani. I Knew You Were Waiting (For Me) a fost un proiect unic al lui George Michael, care şi-a dorit neapărat să cânte alături de unul din idolii săi, Aretha Franklin. Number one de ambele părţi ale Atlanticului, a fost primul şi deocamdată unicul single cu o asemenea performanţă în topul britanic pentru solista vocală din Statele Unite. Pentru britanic, era prima compoziţie semnată de altcineva pe care o interpreta. Simon Climie, compozitorul ei, avea să se facă ulterior cunoscut şi ca solist vocal, în duetul Climie Fisher.


Locul 8 (5/5/2): Pink Floyd - Arnold Layne
Subiectul e simplu şi adevărat. Un travestit îşi petrecea timpul liber furându-le doamnelor haine şi lenjerie intimă de pe sârmă, de la uscat. Se pare că persoana chiar a existat, fiindcă Roger Waters îşi aminteşte că mama sa şi mama lui Syd Barrett, compozitorul lui Arnold Layne, aveau studente în gazdă, venite să înveţe la facultatea din apropiere, astfel că pe sârmă erau puse mai mereu la uscat diverse sutiene şi diverşi chiloţei, care de care mai interesanţi, iar "Arnold" sau cum l-o fi chemat, avea de unde alege. Piesa fusese înregistrată în ianuarie 1967, în Chelsea, iar single-ul a fost lansat în martie şi devenea primul 45 de turaţii cu care Pink Floyd intrau în topul britanic. Şi urcau până pe locul 20. Remarcabil, pentru o piesă într-atât de avangardistă, chiar şi pentru acele vremuri de acum jumătate de veac.


Locul 9 (11/6/3): Deep Purple - Never Before
Never Before e parte componentă a bijuteriei numite Machine Head, albumul pe care Deep Purple îl lansau acum 45 de ani. Rareori interpretată live, piesa a fost lansată pe single şi a urcat până pe locul 35 în topul britanic. O melodie aflată la confluenţă de epoci şi de stiluri, o piesă perfect sincopată şi lirică, cu un parcurs sinuos şi surprinzător, cu un vocal Gillan extraordinar şi cu clapa extraterestră a lui Lord.


Locul 10 (13/4/8): Rita Pavone - You Only You
În 1962, participase la Festivalul necunoscuţilor, un fel de emisiune Steaua fără nume sau Vocea României, pentru căutarea talentelor din muzica italienească. Avea 17 ani când câştiga acel concurs şi lansa cel dintâi album. Cucerise America în 1964 şi devenise o prezenţă obişnuită în emisiunea lui Ed Sullivan. Era rândul lui You Only You, versiunea în limba engleză la Solo tu, să devină cel mai de succes single în topul britanic pentru Rita Pavone. Se întâmpla în urmă cu jumătate de veac, la începutul lui 1967, când piesa de faţă urca până pe locul 21.


Locul 11 (15/3/8): Marvin Gaye & Kim Weston - It Takes Two
Încă un duet care a făcut istorie, cel puţin în existenţa casei de discuri Motown, e cel dintre Marvin Gaye şi Kim Weston. Înregistrată la sfârşitul lui 1965 şi lansată în primăvara anului următor, It Takes Two devenea cel dintâi hit a lui Gaye în Marea Britanie, acolo unde single-ul ajungea până pe locul 16 după încă un an. În 1990, avea să fie reluată de Rod Stewart şi Tina Turner, versiunea aceea ajungând în Top 10. În parte şi pentru că fusese rulată la greu la televiziune, fiind inclusă în coloana sonoră a unei reclame la Pepsi.


Locul 12 (7/5/4): Ten Sharp - You
Ten Sharp era un duet olandez, compus din Marcel Kapteijn şi Niels Hermes, rămas în istoria muzicii drept un one hit wonder. Şi asta datorită piesei de faţă. You, single-ul lor de debut, ajungea până pe locul 10 în topul britanic în urmă cu un sfert de veac şi se plasa până pe cea mai înaltă poziţie a topurilor din Franţa, Norvegia şi Suedia. Şi, dacă nu mă înşală memoria, parcă a fost piesa anului în topul Radio Contact.


Locul 13 (9/7/4): Billy Fury - Letter Full of Tears
Puţini sunt cei care ştiu că Billy Fury a avut acelaşi număr de hituri în topul britanic, în anii '60, ca The Beatles. Puţini sunt cei care ştiu că Billy Fury a fost primul artist căruia i s-a ridicat statuie în Liverpool. Iar dacă originalul lui A Letter Full of Tears, o compoziţie a atât de talentatului Don Covay, fusese dus până pe locul 19 în topul pop din Statele Unite şi până pe 3 în ierarhia R&B, în 1961, versiunea lui Billy Fury e singura ajunsă în topul britanic, acum 55 de ani. Deşi fără cine ştie ce succes, doar locul 32. Însă piesa sună prea bine pentru a nu fi propusă în topul nostru nostalgic.


Locul 14 (6/6/2): Peter Gabriel - Solsbury Hill
Peter Gabriel a compus Solsbury Hill după experienţa spirituală pe care o avusese în vârful colinei omonime din comitatul englezesc Somerset. Compoziţia venea după ce plecase din Genesis, grupul al cărui solist vocal fusese încă de la începuturi. "E vorba despre a fi pregătit să renunţi la ceea ce ai pentru a obţine ceea ce s-ar putea să ai. E vorba despre a lăsa trecutul în urmă", a spus Gabriel. Era single-ul său de debut şi se căţăra până pe locul 13 în topul britanic, acum 40 de ani. Piesa a apărut în mai multe coloane sonore de film, printre care la Vanilla Sky (2001) şi In Good Company (2004).


Locul 15 (12/12/2): The Chemical Brothers - Block Rockin' Beats
Iată o piesă care duce eşantionarea la nivelul de artă! Cu un mare succes comercial. Cei doi Chemical Brothers lansau Block Rockin' Beats ca al doilea single de pe al doilea lor album, "Dig Your Own Hole", iar piesa intra în topul britanic direct pe cea mai înaltă poziţie, în urmă cu fix 20 de ani. Vorbeam despre eşantioane. Desigur, acestea există pretutindeni şi aşteaptă să fie culese. Aşa era cazul tobelor din Changes a lui Bernard Purdie, a replicii Back with another one of those block rockin' beats a rapperului american Schoolly D şi a basului din The Well's Gona Dry a grupului The Crusaders. Niciuna dintre piesele de origine nu a ajuns într-atât de cunoscută ca melanjul lor. Încununat inclusiv cu Premiul Grammy pentru cea mai bună interpretare rock instrumentală.


=======

Propunerea 1: The Shadows - Wonderful Land
Wonderful Land era compusă de acelaşi Jerry Lordan care le oferise lui The Shadows megahitul Apache. Iar piesa de faţă nu a dezamăgit. A rămas în fruntea topului britanic nu mai puţin de opt săptămâni, mai mult decât oricare alt single în anii 1960. În acele două luni, basistul Jet Harris pleca din grup, iar în locul lui venea Brian Bennett. Ulterior au existat numeroase coveruri ale melodiei, printre cele mai interesante fiind cea realizată de Mike Oldfield în 1980, care i-a dat o uşoară tentă celtică. Sau cea a lui Hank Marvin şi Mark Knopfler, în 1993. Cu prea puţine abateri de la original, în parte pentru că Marvin e acelaşi care făcea solistica în urmă cu 55 de ani.


Propunerea 2: Shakin' Stevens - Shirley
Mezinul familiei cu 11 copii a unui veteran din Primul Război Mondial, galezul Shakin' Stevens (pe numele adevărat Michael Barratt) se căsătorise la 20 de ani şi avea deja trei copii când succesul a apărut şi pe strada sa. Trecut binişor de 30 de ani, fost lăptar şi tapiţer, fost interpret al lui Elvis Presley într-un musical din West End, solistul vocal din Cardiff dăduse lovitura în 1981, an în care avusese două piese number one în Marea Britanie. Shirley era următorul single după cel de-al treilea #1 al său. Extrasă din albumul "Give Me Your Heart Tonight", melodia se oprea pe locul şase în topul britanic. În urmă cu 35 de ani.


Propunerea 3: ZZ Top - Viva Las Vegas
Viva Las Vegas fusese compusă de Doc Pomus şi Mort Shuman pentru a fi înregistrată de Elvis Presley şi introdusă în coloana sonoră a filmului cu acelaşi nume, apărut în 1964. Fără ca single-ul să fi fost un megahit la vremea respectivă, melodia a prins într-atât de mult, încât la începutul anilor 2000 municipalitatea din Las Vegas le-a solicitat administratorilor proprietăţii lui Presley permisiunea de a o transforma în melodia oficială a oraşului. Fără succes, însă asta doar din cauza unor probleme legate de drepturile de autor. ZZ Top au preluat-o în 1992 şi au introdus-o ca piesă nouă în albumul "Greatest Hits". Şi coverul a întrecut originalul. Texanii au ajuns până pe locul 10 în topul britanic. În urmă cu 25 de ani.


****************
A ieşit din top:
(14/4/6): Paul Simon - Mother and Child Reunion
E una dintre primele piese aparţinând unui artist alb în care apar elemente de muzică reggae. Mother and Child Reunion era primul single lansat de pe al doilea album solo al lui Paul Simon. Se întâmpla în urmă cu 45 de ani, când piesa ajungea până pe locul 4 în Billboard Hot 100 şi până pe 5 în topul britanic. Aşa cum, peste ani, Simon avea să înregistreze Graceland cu influenţe africane, tot aşa melodia de faţă beneficia de autenticitatea grupului de acompaniament al lui Jimmy Cliff şi de sunetul studioului din Kingston, Jamaica. Titlul îi fusese inspirat de un fel de mâncare cu pui şi ou pe care cantautorul îl întâlnise în meniul unui restaurant chinezesc. Poftă bună la audiţie!


****************
Nu au intrat în top:
The Middle of the Road - Sacramento
Scoţieni din Glasgow, The Middle of the Road şi solista lor vocală, Sally Carr, au fost precursorii curentului muzical euro pop înainte ca ABBA să apară şi să-l consfinţească. Sacramento era cel de-al patrulea single al lor şi era lansat în primăvara lui 1972. Totodată, era prima lor piesă care nu intra în Top 5 în Marea Britanie, ierarhie în care se oprea pe 23. Dar ajungea number one în Germania, Elveţia, Norvegia şi Olanda. Acum 40 de ani.


Donna Allen - Serious
Originară din Key West, Florida, Donna Allen fusese inclusiv majoretă pentru echipa de fotbal american Tampa Bay Buccaneers. Şi cântase în câteva grupuri muzicale. Îşi lansase cariera solo cu un an înainte de apariţia lui Serious, o piesă fără de care nu exista petrecere în 1987 şi care s-a comportat mai bine în topul britanic (locul 8) decât în cel de acasă (locul 21 în Hot 100). Şi cu un videoclip care aminteşte de atmosfera din serialul "Miami Vice". De acum 30 de ani.