Departe de telescopul Hubble, pe strada Occidentului avem dovada unificării legilor care guvernează fizica macroscopică cu cea a ultra-particulelor! Cum bine se ştie, în lumea microscopică a ultra-particulelor, legea principală este cea a conservării celor trei simetrii fundamentale. Simetria este o operaţie efectuată pe un sistem fizic. Această operaţiune constă în analiza imaginii unei particule, într-o oglindă. Oglinzile sunt de trei feluri:
- 1) Oglinda simplă, care "permută" dreapta-stânga; numită operator P. Este bine cunoscută şi se află peste tot: în poşetă, în baie, în tren, pe stradă etc.
- 2) Oglinda care "răstoarnă" încărcătura particulelor. E numită operator I. Adică o particulă se transformă în anti-particulă. Minusul în plus. Dacă un prost s-ar privi într-o astfel de "oglindă", oare s-ar vedea deştept? Deşi nu sunt vizibile, aceste oglinzi sunt frecvente!
- 3) Oglinda care răstoarnă sensul curgerii timpului, numită operator T. Existenţa acesteia este visul de aur al femeilor purtătoare de oglinzi P + I.
Tot "challenge"-ul fizicii moderne vrea să demonstreze că aceste trei legi pot fi aplicate fizicii macroscopice.
Strada Occidentului este demonstraţia experimentală a acestor unificări. De ani de zile, pe această stradă se permută stânga-dreapta, de la Est la Vest. Pentru unii, încărcătura negativă a devenit încărcătură pozitivă. Iar timpul parcă se scurge invers!
Aplicarea celor trei principii ale simetriei a dus la o di-simetrie ce ridică mari probleme conceptuale. Până la rezolvarea sa, se circulă greu pe strada Occidentului. Pe trotuare sunt garate toate mărcile de maşini. Trec troleibuze, Dacii cu dormeze-n cap, un tir cu bere, o dubiţă cu "aer condiţionat". Un muncitor de la ICAB înjură. Firele de troleu tresar la vibraţia acestor "cuvinte specifice". În partea de sus a clădirii de la nr. 11, câteva desene romantice au scăpat nevăruite. O fecioară-n mantie bleu, cu o mână-n şold şi alta pe genunchi, aruncă ocheade de pe zid. Băieţii care trec pe stradă nu iau seama la "cai verzi pe pereţi". Ei fluieră şi scâncesc după fete cu "fustă-n flux şi reflux"! Tocurile lor ascuţite li se-nfig în circumvoluţiuni. În curtea Liceului de Muzică, omul de serviciu mătură în ritmul unui saxofon. Frunzele sunt atonale şi insensibile, aşa că munca e-n zadar. Barmanul de la barul "La dolce vita" îşi spală maşina-n stradă, cu un furtunaş argintiu. Troleibuzele se opresc. Călătorii urlă. Saxofonul plânge: lipseşte materia din Univers. Blues-ul Big Bang învăluie strada Occidentului.