Şi ele sub mine s-au topit
Întâi n-au mai fost drepte
Apoi s-au dizolvat în vânt
În aerul suflând
Neliniştit
Am stat după tine
Sub lună
O bună bucată de viaţă
Cea mai bună
A fost ploaie
A vântat
Dar tu n-ai venit
Te-am aşteptat pe trepte
Până când n-au mai fost drepte
De s-au topit sub mine
În aerul din parcul adormit
Te-am aşteptat
Să vii
Piatră cu piatră
Zi cu zi
Până azi
Mă latră câinii din sat
Mă latră
Râzând de mine
Şi stelele de dimineaţă
Şi brazii care nu se îndoaie
Şi norii
Şi doar (muţi privitori) trecătorii
Pe care cu atâta amar de vis
I-am hrănit
Cu zâmbete la macaz
Cu haz de necaz
Aşteptândaşteptând
Aşteptându-te
Pe margine de abis
Je t'ai attendu sur les marches
Et elles ont fondu
D'abord elles ne furent plus droites
Ensuite Moites
Elles se sont dissipées dans le vent
Dans l'air pas tranquille
Je me suis langui
Sous la lune
Un bon morceau de vie
Le meilleur
Il a plu
Il a venté
Mais tu n'es guère venu
Sur les marches je t'ai attendu
Jusqu'à l'instant où elle ne furent plus droites
Et ont fondu
Dans l'air du parc endormi
J'ai attendu
Que tu viennes
Nuit après nuit
Pierre après pierre
Jusqu'aujourd'hui
Les chiens du village aboient
En se moquant de moi
Comme les sapins qui ne plient point
Comme les nuages
Comme (muets spectateurs) les passants
Comme tous ceux
Que j'avais nourris
D'un tas de rêves volages
D'un tas d'amers sourires en coin
D'un tas de bonnes mines aux mauvais jeux
Enattendantattendant
En t'attendant
Au bord du gouffre béant