Istorie umană
Fecioară deşucheată
Madamă ne-cucoană
De îndată ce violată
La fel de-n grabă voalată
Cu aceleaşi obscene
Joarţe de mincinoasă pudoare
Vai cum te mai te scălâmbăi de (sau pentru?) pomană
Pe groapa celor pe care tot tu îi osândeşti la uitare
Nu există secole-nţelepte
În fiecare secol însă geme
Şi sclifosit se screme pe ale tale trepte
Puzderia de-nţelepţi buni numai de legat
Şi aşa iar şi iar
Hai iute să punem mască peste mască
Spre a ne pune bine cu mata
Dar în zadar
Fiindcă-n flăcările care fac să viscolească
Zdrobita noastră vreme
Şi o scurmă
Gura-ţi cu zâmbete dinţos-criminogene
Pe toţi ne ronţăi-va pân' la urmă
Ton sourire criminogène
Humaine histoire
Vierge impudique
Croqueuse de diamants
Dès que violée
Aussitôt voilée
Et vice-versa
Toi
Et tes dansotements obscènes
Sur l'hécatombe des oubliés
Il n y a pas d'âges sages
Mais seulement le ravage
D'une foule de sages
À lier
Se bousculant
Sur tes chancelantes marches
Ben quoi?
Ça marche
Tous à nos masques
Car finalement
Dans la bourrasque
Du temps broyé
Ton large sourire carnassier
Va
À belles dents
Allégrement
Nous dévorer
