BUM!

Lângă aprozarul nostru e o mercerie. Nu-i zicem "merceria noastră", pentru că n-am intrat niciodată în ea. Şi lângă merceria asta, strânsă bine între cârpe şi lipită de uşă, doarme în weekend homelessa noastră. Îi spunem "a noastră" pentru că-i dăm din când în când de pomană. Ultima dată i-am dat duminică, după vot. Dar nu pentru vot i-am dat, ci pentru bunica mea. Ar fi fost ziua ei. Când m-am întors de la vot, femeia dormea deja, cuibuită într-o plapumă jerpelită, aşa că am lăsat plasa lângă ea.

Seara, când a venit bărbatul acasă, mi-a povestit că nişte băieţi tineri şi veseli au aruncat cu o petardă spre ea, şi au fugit râzând. Petarda a bubuit cu putere, BUM!, dar femeia nici măcar nu s-a clintit. Asta a fost toată povestea. Apoi am tăcut. Şi m-am întrebat dacă nu cumva femeia murise. Dacă apucase să se bucure de pachet. Dacă băieţii dădeau cu petarde ca să sărbătorească rezultatele alegerilor. Dar n-am mai zis nimic cu voce tare.