23.05.2005
Actualitatea:

  Festivalul de la Cannes: Americanii ţin prim-planul
de Răzvan Ţupa
Deschisă festiv de preşedintele juriului, Emir Kusturica, însoţit de o comisie din care fac parte Salma Hayek, Toni Morrison şi John Woo, a 58-a ediţie a Festivalului de Film de la Cannes a intrat pe parcursul săptămînii trecute în ritmul normal. Adică proiecţii din belşug şi vedete americane ale căror fotografii pe covorul roşu fac înconjurul lumii. Ediţia de anul acesta nu a avut din partea României decît un singur film. Pelicula lui Cristi Puiu, Moartea domnului Lăzărescu, a fost programată în aceeaşi zi cu prezentarea în competiţie a ultimului film semnat de Jim Jarmush, Broken Flowers.
Citiţi întregul articol...


Rubrici permanente:

  Circul nostru vă prezintă:
Aritmetică de stînga
de Lucian Dan Teodorovici
Nimeni nu spune că, dacă te declari de stînga, trebuie să îţi poţi întoarce la orice oră ţi se spune buzunarele pe dos, iar din ele să nu cadă nici un gologan, ca dovadă că eşti sărac, dar cinstit. Aducerea obligatorie în aceeaşi frază a cuvintelor "sărac" şi "cinstit" ţine exclusiv de mentalitatea tovarăşilor, societatea capitalistă permiţînd şi asocieri de genul "bogat" şi "cinstit". Mă rog, nu orice societate capitalistă.
Citiţi întregul articol...

  Românii e deştepţi
Cultură cu sîni mari
de Radu Pavel Gheo
Dacă ştirile tendenţioase, cel mai adesea cu tentă politică, sînt previzibile, plictisitoare sau enervante, nu acelaşi lucru se poate spune despre rest, adică despre ştirile diverse, aparent inocente. Aici efortul de a descifra ce vor să spună prezentatorii cînd oferă informaţii "obiective" devine chiar distractiv, cum se întîmplă la ceea ce poate fi numit, scurt şi la obiect(e), "ştiri cu ţîţe".
Citiţi întregul articol...

  Ars Coquinaria
Trecute cărţi....
de Adriana Babeţi
Pentru că: 1) nu rîde iarăşi primăvaaara; 2) ne-a plesnit, tam-nesam, nostalgia; 2) ni-s singuri şi pieziş; 3) de trei zile-ncoace mîncarea nu ne place; 4) ni-i dor de bunica; 5) facem o cercetare mortal de serioasă despre memoria urbană; 6) tocmai l-am recitit cu scop ştiinţificos pe Livius Ciocîrlie; 7) pur şi simplu, iac-aşa. Deci din toate aceste şapte motive mici şi-nguste ne-am hotărît a vîrî la microunde spre încălzire o temă dragă tuturor gastrofililor din lume, dar mai cu seamă celor din Banat: cărţile de bucate...
Citiţi întregul articol...

  La loc TELEcomanda
Televiziunea, anul 39 D.D. (După Decret)
de Alex Savitescu
Săptămîna asta, televiziunea naţională a fost, poate pentru prima dată în ultimii ani, şi publică. În seara zilei de marţi, 17 mai, am înţeles pentru întîia oară, în scurta mea carieră de contribuabil la bugetul TVR-ului, rostul celor cîteva zeci de mii de lei în plus de pe factura la lumină.
Citiţi întregul articol...

  Voi n-aţi întrebat, Fără Zahăr vă răspunde
Ochelari de soare
de Bobi şi Bobo
Soarele arde din ce în ce mai tare, e tot mai strălucitor, iar noi ne agăţăm de ochelarii de soare salvatori care ne protejează privirea şi ne dau mai multă încredere în felul cum arătăm în ochii sau în ochelarii celor din jur. Ideea acestui articol mi-a dat-o un prieten punînd o întrebare la care încerc acum să găsesc un răspuns - de ce se poartă ochelari de soare cînd e înnorat? Habar nu am (ăsta e primul răspuns)...
Citiţi întregul articol...

  Dumnezeu se uită la noi cu binoclul
Scuză-mă, scuză-mă...
de Emil Brumaru
Încerc, i-am spus răspicat, despărţind demonstrativ cuvîntul în cele două silabe, cam aşa... în cerc, da, mă chinui să-mi fac meseria. Nu te holba, nu te boldi aşa uimit la mine, aşa trăsnit, scuză-mă, scuză-mă, aşa pocnit cu leuca divină... că nu-s chiar ieşit din beci... din stevie... nu-s dili, mai e pînă acolo... fac stagiu... Ai auzit foarte bine... şi iar am despicat cuvîntul în silabe clare, înfipte bine în aer... me se ri a... Ce te miră?
Citiţi întregul articol...

  Portrete tombale
Aliona
de Simona Sora
Aliona vedea aşa cum alţii repară ceasuri sau fac pîine. Vedea dintotdeauna, chiar dinainte să vorbească şi să spună primele cuvinte: "Tata o pliecat"; vedea pînă să meargă la şcoală, la Chişinău, şi pînă să-l întîlnească pe Vasile, cel care o adusese în România, cu două valize noi şi zeci de bocceluţe.
Citiţi întregul articol...

  Scrisoare pentru melomani:
Oskar Nedbal. Variaţiuni pe marginea unei fotografii uitate (I)
de Victor Eskenasy
Un drum într-unul din anticariatele pragheze m-a adus în faţa unei biografii a muzicianului ceh Oskar Nedbal şi, în cuprinsul ei, a unei fotografii din Iaşi. În marginea de sus a fotografiei, o dedicaţie: "Marelui Maestru Oskar Nedbal în semn de afectuoase omagii pentru onoarea ce a făcut Societăţei muzicale «George Enescu» de a dirija un concert extraordinar în seara de 10/4 1920". Semnăturile, atît cît le-am putut descifra, aparţin lui Oskar Nedbal însuşi, J. Praşcu, Ion. U. Nosec, A. Ciolan, Romeo Drăghici, prof. Mihai Barbu, Focşăneanu...
Citiţi întregul articol...

  Teatru în laborator
Borcanul lui Esco
de Luiza Vasiliu
După poveştile despre Galele Uniter, ar fi trebuit, în ordine cronologică (şi firească), să istorisesc cîte ceva despre Premiile Molière. Cum însă n-am mai apucat bilet şi, spre tristeţea mea, nici n-am primit invitaţie, sînt nevoită (aproape) să tac: nu pot scrie despre Molières. De data asta. Pot doar să mă bucur (nu prea mult, dar pe măsura cuiva care n-a fost la Théâtre Mogador în lunea care trebuia) de un lucru: Michel Bouquet, primindu-şi premiul pentru cel mai bun actor, a spus asistenţei, cuprinse de standing ovation...
Citiţi întregul articol...

  Cronică de film
Să ne ascundem pe după Ndugude
de Iulia Blaga
Şi dacă data trecută vorbeam despre drumuri, iată acum un film în care călătoria nu serveşte la nimic, nu îl modifică structural pe erou, nu-i provoacă nici o revelaţie, nu schimbă lucrurile. Warren Schmidt, eroul din About Schmidt de Alexander Payne (film difuzat pe HBO), este un personaj care începe şi termină filmul în aceeaşi stare de spirit...
Citiţi întregul articol...

  Muzică pe litere
Cu (fostul)Prince la război îi înapoi
de Răzvan Ţupa
Dacă, în ceea ce priveşte apariţiile excentrice, interpretul Prince Roger Nelson a fost campionul absolut al pieţei muzicale, succesul comercial l-a ţinut multă vreme în umbra lui Michael Jackson. Multă vreme a fost cunoscut cu numele de Prince. Debuta la 19 ani, cu un album (For You) la care a fost şi producător, şi compozitor, şi interpret la toate instrumentele. Pentru acest prim album, Warner Bros. Records i-a oferit un buget de 100.000 de dolari şi controlul absolut asupra lucrurilor care urmau să fie înregistrate...
Citiţi întregul articol...

  Arte vizuale
Două străzi - două imagini - două poveşti
de Matei Bejenaru
Un artist englez propune un proiect despre felul în care ne putem imagina ceva ce nu am văzut niciodată. Concret, el doreşte să realizeze imaginea unei străzi din Iaşi pe baza unei descrieri textuale realizate de un artist român. În partea a doua, acesta din urmă primeşte o descriere a unei străzi din Bristol şi face acelaşi lucru...
Citiţi întregul articol...

  Liberul Arbitru
Cititul ca sport extrem
de Sorin Stoica
În ultimul timp, îmi place al naibii de tare să mă uit la meciuri vechi. Am avut noroc să mai prind pe ESPN cîte un Liverpool-Arsenal cu Dalglish şi Ardiles. Ei erau pentru mine doar o fotografie în Almanahul Sport pe 1980. Sau într-un supliment BTT. Voluptatea e mai veche. Cînd a început să emită Canal 31, actualul PRO TV, îmi plăcea mult mai mult decît acum din simplul motiv că am putut vedea Franţa- RFG de la Espana '82, sau finala dintre Cruyff şi Beckenbauer din 1974."
Citiţi întregul articol...

  Artefixuri:
Fix pix
de Mihail Vakulovski
Deşi scriu şi public de cel puţin zece ani - încontinuu -, cînd Florin Lăzărescu m-a invitat să povestesc despre fixurile mele de artist mi-am dat seama că m-a ferit Dumnezeu, tata - magistrul meu adevărat, Patria, viaţa sau modul meu de viaţă de aşa ceva...
Citiţi întregul articol...


Pop-cultura:

  LAMERICA
www.{primul număr prim de 10 cifre din scrierea lui e}.com
de Casiana Ioniţă
"Asemenea anunţ se găsea în septembrie anul trecut pe o autostradă din Sillicon Valley şi în staţia de metrou din Harvard Square, Cambridge. Dacă nu înţelegeţi nimic, nu vă înspăimîntaţi, ci alăturaţi-vă nouă, neofiţilor într-ale matematicilor.
Citiţi întregul articol...

  Homepage, sweet home
Amintiri de pe Internet
de Florin Lăzărescu
Pînă în momentul acesta, nu m-am învrednicit să-mi trag Internet acasă. Alături de şcoala de şoferi, e unul dintre lucrurile pe care le las totdeauna pe mîine. Am pierdut un pariu cu mama-soacră - în cazul şcolii de şoferi, cîteva sute cu mine însumi - în privinţa Internetului, şi tot nu mă învăţ minte.
Citiţi întregul articol...


Carte:
  Aţi spus cumva materialism dialectic?
de Costi Rogozanu
Incomod şi avangardist în multe privinţe, tradiţionalist şi ferm pe poziţii în altele, acesta este Slavoj ®i¾ek, un gînditor incomod destul de puţin tradus şi de citat de către intelectualii români. Textele sale evoluează unic, de la concepte de filosofie tradiţională sau dezbateri moderne pînă la fapte de pop-cultură, învestite cu sensuri profunde, neaşteptate.
Citiţi întregul articol...


Interviu:

  Sorin Alexandrescu: "Statul nu trebuie să fie linguşit ca să dea bani la cultură"
Interviu de George Onofrei
Detest schimbările administrative, pentru că au toate un iz "ciudat", dar dacă nu-i schimbi, nu se mai termină niciodată cu toate aceste fantome din cultură, continuă să ne sugă sîngele. Dintre toate relele, a-i elibera din funcţii pare răul cel mai mic. Dar nu trebuie să asistăm nici la o schimbare panicată, nici la una violentă...
Citiţi întregul articol...


Dosar: - Noi sîntem români!

  Patriotul neprins, urs cinstit
de Alex Savitescu
Recent, Gigi Becali a făcut mutarea sezonului, reuşind ceea ce nici Răposatul nu a fost în stare: să se transfere pe sine însuşi, la o oră de maximă audienţă, în galeria ilustră a patrioţilor români. Suma tranzacţiei a rămas confidenţială, însă se ştie, cu certitudine, că patronul Stelei va juca în aceeaşi echipă cu Constantin Brâncoveanu. Căci adevăr grăit-a Măria Sa Finanţatorul: "Eu am fost trimis de Dumnezeu pe pămînt cu o misiune: ca să salvez România.
Citiţi întregul articol...

  Cei ce-şi iubesc maţul
de Dragoş Bucurenci
Habar nu am ce se mai înţelege astăzi prin patrie, aşa cum nu-mi provoacă insomnii lipsa unei decizii conclusive în privinţa sexului îngerilor. Apelul la DEX mi se pare la fel de util ca un telefon la *222 pentru a afla răspunsul în cazul dilemei angelologice. Patriotismul, aşa cum îl înţeleg eu, e funcţia de apărare a naţiei. Organul creat de funcţie, adică sistemul imunitar al patriei, e format din patrioţi, oameni care îşi văd binele în binele naţiunii, aşa cum limbricul îşi vede propăşirea în rezistenţa elastică a maţului.
Citiţi întregul articol...

  Try "Ubi bene, ibi patria"
de Alex. Leo Şerban
Cred că patriotismul e un amestec fatal de hazard şi de Cele zece porunci - mă rog, măcar cinci dintre ele. Hazardul stă la baza oricărei naşteri într-un anumit loc; poruncile vin atunci cînd ţi se cere să nu iei numele patriei-hazard în deşert, ba chiar să iubeşti acest hazard. Cum nu văd cum poate merge una cu alta şi, în plus, nu cred în cele zece porunci - mă rog, în circa cinci dintre ele -, nu mă pasionează nici patriotismul.
Citiţi întregul articol...

  Cuvîntul bolnav
de Lucian Dan Teodorovici
Sabbathai Zevi a bîntuit prin Smirna în urmă cu mai bine de trei veacuri, recomandîndu-se drept Mesia şi reuşind să adune în jurul său îngrijorător de mulţi adepţi. Îngrijorător în primul rînd pentru sultan, care s-a grăbit să-l aresteze pe marele profet şi să-i ofere, în schimbul vieţii, "mîntuirea" prin trecerea la Islam. Ca un adevărat Mesia de tipul celor mulţi apăruţi înainte şi după Iisus, eroul nostru a ales viaţa, adică s-a convertit.
Citiţi întregul articol...

  Iubirea de ţară de la ţară
de Ion Barbu
Dacă Ion Iliescu declară că la 75 de ani se simte ca la 45, îmi permit şi eu, păstrînd proporţiile şi ceva din regula de 3 simplă, să declar că la 50 de ani mă simt ca la 35. Psihic, nu fizic. Pe ce mă bazez? Păi, Băsescu fiind la prea mare distanţă, mă mulţumesc aici, pe plan local, să-l iau pe primarul nostru de rever şi să urlu: ESTE!
Citiţi întregul articol...

  Te apăr şi te cînt, patria mea!
de Robert Şerban
La scurt timp după naştere am devenit patriot. Cred că împlinisem cinci toamne (născut fiind în Brumărel) cînd am fost făcut "şoim al patriei", prilej cu care, împreună cu... stolul de la grădi, am ciripit un celebru şlagăr ce debuta astfel: "Şoimii patriei, şoimii patriei, spre lumină vor zbura...". "Tovarăşa" ne-a anunţat că de acum trebuie să ne încerce şi un sentiment patriotic, chestie care s-a întîmplat brusc şi care s-a accentuat în momentul cînd, peste vreo patru ani, am fost făcut pionier.
Citiţi întregul articol...

  Scurtă istorie a patriotismului
de Ion Bogdan Lefter
O dată cu lumea, care - nu-i aşa?! - se schimbă mereu, nici patriotismul nu stă pe loc: nu mai e azi, în postmodernitate, ce-a fost ieri, alaltăieri sau cu ceva mai mult timp în urmă, în învăpăiatul ev romantic - ca s-o luăm de la "paşopt", adică de la (vorba cuiva:) "originile romantismului". Pentru epocile mai vechi, discuţia trebuie purtată în alţi termeni, "patriotismul" medieval fiind un construct retroactiv.
Citiţi întregul articol...


Vedetă culturală:

  Houdini de guerrillă
de Ana-Maria Onisei
Imaginaţi-vă un oraş în care pereţii clădirilor ar fi tapetaţi cu manifeste pentru libertatea de exprimare, cu şobolani de cărbune agăţaţi de sloganuri-manifest sau desene în sute de culori, garnisite cu "versuri" ironice despre politică, artă sau cultură. O locaţie underground cu staţii de autobuz deloc plictisitoare, blocuri de a căror ziduri nu v-aţi putea sprijini niciodată pentru simplul motiv că sînt mereu... "proaspăt vopsite", iar cînd deschideţi fereastra, John Travolta şi Samuel L. Jackson v-ar privi altfel decît în Pulp Fiction-ul lui Tarantino, ameninţîndu-vă imaginaţia întinsă la maximum cu banane în loc de pistoale.
Citiţi întregul articol...

0 comentarii

Publicitate

Sus