Actualitatea:
 Bill Clinton şi-a lansat la Bucureşti memoriile
de R. Chiruţă
Bill Clinton nu a reuşit, la Bucureşti, să doboare recordul unuia dintre predecesorii săi, Jimmy Carter, care ar fi semnat, într-un un moment al carierei sale, 700 de cărţi într-o singură oră. Deşi cu o viteză apreciabilă (11 secunde pe autograf, conform organizatorilor), penultimul preşedinte american s-a oprit la numai 500 de volume semnate. Plus că i-a luat două ore.
Citiţi întregul articol...
 Cannes, cu un român cîştigător
de Răzvan Ţupa
Pentru noi, cel mai important premiu acordat în acest an la Cannes a fost cel cîştigat de Cristi Puiu la secţiunea "Un certain regard". Inaugurată în 1978, pentru a trece în revistă tendinţele cinematografului contemporan, această secţiune, e drept, nu are strălucirea celei în care se concurează pentru "Palme d'Or". "Nu este vorba despre o secţiune secundară faţă de competiţia oficială, ci o parte integrantă a acesteia", declara, la un moment dat Thierry Frémaux, cel care conduce de zece ani Institutul Lumière.
Citiţi întregul articol...
Rubrici permanente:
 Circul nostru vă prezintă:
O reuşită greu de digerat
de Lucian Dan Teodorovici
I-am văzut scăpaţi, acum să-i altoim! Cam aşa se judecă, pur româneşte, în privinţa jurnaliştilor întorşi sănătoşi, spre uşurarea tuturor, din Irak. Pentru că "au pus ţara într-o situaţie dificilă", "au plecat pe banii lui Hayssam", "au avut neruşinarea să facă semnul victoriei pe aeroport", "pocnesc blugii pe Marie-Jeanne", "erau prea veseli la întoarcere" şi aşa mai departe. Iar de aici, sarabanda teoriilor conspiraţioniste - cu aplomb, televiziunile s-au întors la cuvinte ca "mascaradă", "scenetă", "teatru ieftin" etc.
Citiţi întregul articol...
 Românii e deştepţi
Teste de tupeu: prezentator radio-TV
de Radu Pavel Gheo
Oricare om ar face multe (şi bune, şi rele) ca să trăiască şi el pe lumea asta. Însă fiecare are anumite limite, chiar dacă nu ne gîndim mereu la ele. Unii n-ar putea să fure - la fel cum alţii n-ar putea să nu fure. Unii n-ar putea să mintă de la obraz, alţii nu-s în stare să facă pe comis-voiajorii. Unii nu-s capabili să-şi pupe-n fund şefii, iar alţii n-ar putea vorbi în public nici să-i pici cu ceară. Eh, oameni, limite, obiceiuri... Fiecare cu ale lui.
Citiţi întregul articol...
 Ars Coquinaria
Duminică, ora 14 (I)
de Adriana Babeţi
Iar p-ţa Timişoara 7.00 dimineaţa, iar tarabe şi sarasanale, iar amicul arhitect, foc de deştept şi demolator de idei la greu, care vrea ceva temeinic, rupt din viaţă, pînă şi într-o biată rubricuţă culinară. Iar dialog, iar frecţii: "Bagă, măi, fato, ceva perpelit în tigăile şi maţele românilor, nu aburit în cocotele* matale franţuzeşti de acum o sută de ani, să sîmţăsc că palpită prezentu-n mine". "Cum ar fi ce, de-o pildă?" "Cum ar fi ce mănîncă populaţia de la oraşe şi sate duminica la prînz." "Crezi?" "Hai, mamaie, lucrează-i la cutia de viteze cu tema asta, înăbuşe-i un pic şi-o să vezi ce storci din mentalu' baştinal!" Iar tîrîş cogitativ spre casă, cu sacoşele împleticite printre picioare, iar dubitaţii. Înc-o anchetă? La urma urmei, de ce nu!
Citiţi întregul articol...
 La loc TELEcomanda
Luminiţa de la capătul butoiului
de Alex Savitescu
Mai întîi, sîmbătă noapte, România cîştiga medaliile de bronz la Eurovision. Este ora doişpe şi don’şoara prezentatoareÂtraducătoare de pe TVR 1 ne informează că asta e cea mai bună performanţă a noastră la "prestigiosul concurs"...
Citiţi întregul articol...
 Voi n-aţi întrebat, Fără Zahăr vă răspunde
File de lostriţăde Bobi
Voi nu m-aţi întrebat niciodată nimic despre pasiunile şi hobby-urile mele. "Măi, Bobi, ce-ţi mai fac timbrele? Ai dat mîncare la omizi? Cît vrei pe colecţia de surprize Turbo?" Nimic, dom'le. Sînteţi atît de ciudoşi, încît de fiecare dată cînd îmi scot albinele africane în faţa blocului, vă ascundeţi în case şi închideţi geamurile, ca să nu-mi daţi satisfacţia de a va vedea mufele desfigurate de invidie.
Citiţi întregul articol...
 Dumnezeu se uită la noi cu binoclul
Tiv de cîntec
de Emil Brumaru
Mi-ar trebui un spaţiu filantropic, leneş, cuprins între garduri de mărăcinişuri împletite, şi un şezlong longilin, şi-o lumină căzută-n păcat, cu mari raze sugrumate printre frunze deja cercetate de slăbiciunile anotimpului, leşurile lor străvezii putrezind pe paginile întoarse încet, ticăit, de sufletul calm cititor. Şi o ceaşcă măreaţă de teracotă, cu cafeaua aburind extatic deasupra ierbii subţiri, şi-un tren marfar, c-un singur vagon de persoane, adăugat chiar lîngă locomotivă, trecînd, trecînd, trecînd, metameric, rîmă uriaş-translucidă, la care să privesc pierdut femeile de-o clipă de la geamuri... şi un aer limpede şi rece, străpuns de izul fructelor rotunde de pe jos, şi-un motan sosind agale spre piciorul meu divin, ca să-i adore, cu spinarea pufoasă, manşeta pantalonului?
Citiţi întregul articol...
 Scrisoare pentru melomani
Oskar Nedbal - Variaţiuni pe marginea unei fotografii uitate (II)
de Victor Eskenasy
Eforturile lui George Enescu de a crea o orchestră simfonică permanentă la Iaşi, în momentul în care România ieşea din primul război mondial, sînt relativ bine cunoscute şi documentate, graţie, mai ales, amintirilor lui Alex. Cosmovici. Mai puţin cunoscută, exceptînd cîţiva specialişti, pare să fie relaţia altistului, dirijorului şi compozitorului ceh Oskar Nedbal (1875-1930) cu lumea muzicală ieşeană şi, în general, românească, amintită într-o monografie copios ilustrată cu documente ce mi-a ieşit în cale într-un anticariat din Praga.
Citiţi întregul articol...
 Teatru în laborator
Întîlnirea dintre o umbrelă şi o maşină de cusut
de Luiza Vasiliu
Coincidenţele apar nu numai atunci cînd ne spălăm pe dinţi sau mergem la cumpărături. Simpla lectură a unei cărţi poate aduce cu sine coincidenţe destul de înfricoşătoare, după cum urmează. Mie nu mi-a plăcut niciodată Jean-Sol Partre (Vian, în schimb, la nebunie). Nici existenţialismul, nici al doilea sex al Simonei, nici aerele lor de broaşte ţestoase înţepate. Şi nici nu-mi place să dorm pe patul de sus, cînd călătoresc "la cuşetă". Nu pare a fi vreo legătură aparentă între cele două, însă uneori circumstanţele te obligă să citeşti ceva din Partre şi să dormi pe patul de sus (nu neapărat în acelaşi timp).
Citiţi întregul articol...
 Muzică pe litere
Faithless & Dumnezeul lor DJ vin la Bucureşti
de Răzvan Ţupa
Ultimele ştiri: "Avioane se prăbuşesc, trenuri se ciocnesc, oameni pun bombe/ nimic nou, ce se întîmplă se tot întîmplă/ Copile n-o să dureze." ("Planes crashing, trains crashing, people dropping bombs,/ Nothing new, what go come around now/ Child it won't be long.") Pe 31 mai, britanicii de la Faithless vin la Arenele Romane pentru un concert inclus în turneul mondial "Forever Faithless".
Citiţi întregul articol...
 Arte vizuale
Imagini rememorate
de Matei Bejenaru
Andreas Gursky este unul dintre cei mai apreciaţi artişti fotografi germani contemporani. Născut în Düsseldorf în anul 1955, el a învăţat fotografia mai întîi în familie, de la tatăl său, un fotograf comercial de succes, pentru ca apoi, la sfîrşitul anilor '70, să frecventeze Folkwangschule din Essen, cunoscuta şcoală de fotojurnalism fondată de Otto Steinert. Aici, Gursky şi-a dezvoltat interesul pentru fotografia documentară şi pentru rafinamentul sofisticat al cultivării detaliilor în imagine.
Citiţi întregul articol...
 Liberul Arbitru
Brazilienii ruşilor
de Sorin Stoica
ŢSKA a bătut pe Sporting sau, cu alte cuvinte, brazilienii ruşilor au fost mai buni decît brazilienii portughezilor. Însă ceva mai slabi decît brazilienii celor care au jucat în Champions League. Noi nu avem brazilieni, aşa că jucăm între noi un fel de ţurcă. De luat aminte. Trebuie naturalizaţi urgent vreo doi, fiindcă fotbaliştii noştri par preocupaţi mai mult de cariera mondenă decît de sport. Iar cînd mai punem mîna pe cîte un camerunez pîrît precum Njock, acesta e aşa de caraghios, încît înscrie doar pentru că apărările nu mai pot de rîs cînd îi văd mişcările de barză bolnavă de sciatică. Fotbalul nostru stă sub zodia caraghiosului, pentru că tot caraghios a fost şi pumnul lui Meme.
Citiţi întregul articol...
Pop-cultură:
 LAMERICA
Wikiarticol
de Casiana Ioniţă
Ştiaţi că oricine poate să îşi exerseze talentele iluministe? Nu e nevoie de o maşină a timpului, ci doar de site-ul www.wikipedia.org. Sau, pentru varianta în română, adăugaţi ro. la începutul adresei. Enciclopedia Wikipedia este un fel de strănepoată virtuală a enciclopediei lui Diderot şi verişoară a lui Google. Cu enciclopedia franceză din secolul al XVIII-lea împărtăşeşte idealul măreţ de atotcuprindere a întregii ştiinţe a lumii. Iar cu Google are în comun aceleaşi idei nobile despre dreptul la informaţie şi la căutare. De altfel, Wikipedia se cheamă "enciclopedia liberă şi multilingvă".
Citiţi întregul articol...
 Homepage, sweet home
Lia pentru Romania
de Florin Lăzărescu
Importul de produse second-hand dă naştere unui "joc secund" al reclamelor împreună cu care ne sînt livrate. De aici, o serie de situaţii cel puţin amuzante. Sorin Stoica, dacă nu mă înşel, a adus în atenţia publicului un magazin care vindea "Televizoare Second-Hand la mîna a doua!". Televizoarele "Second-Hand" deveneau astfel o marcă în sine. Sloganul distribuitorului părea mai nimerit pe targetul autohton decît: "Let's make things better". La o plimbare în decorul rustic românesc, nu mai e nici o mirare să dai peste un cioban care poartă, la second-foot, pantofi Puma, sau să întîlneşti un ţăran îmbrăcat cu tricou Metallica, cosind voios iarba, de parcă "nothing else matters". În Iaşi, de vreo cîţiva ani circulă tramvaie second-hand aduse din Germania.
Citiţi întregul articol...
Carte:
 Casanova în Boemia sau ştiinţa fruntariilor
de Luminiţa Marcu
Trecînd cîteva săptămîni bune de la venirea lui Andrei Codrescu în România şi implicit de la lansarea cărţii sale Casanova în Boemia în româneşte, am căutat să citesc ce s-a scris deja despre ea. La noi şi în Statele Unite, unde cartea a apărut iniţial în engleză, în limba şi în ţara adoptivă a scriitorului, în urmă cu trei ani. Nu ştiu dacă e un exerciţiu care se practică îndeobşte în critica noastră, dar cred că e ceva util şi semnificativ. Util pentru că e bine întotdeauna să-ţi verifici intuiţiile şi părerile, semnificativ pentru că se văd foarte bine diferenţele dintre cum scriu criticii străini şi cum o fac comentatorii români. Aceste diferenţe sînt multe şi n-o să mă opresc acum asupra lor. Voi puncta în cele ce urmează doar două, mai importante.
Citiţi întregul articol...
Interviu:
 Pictorul Dumitru Gorzo: "Poate anul viitor o sa pictez o biserică"
interviu de R. Chiruţă
"Unii mi-au spus că sînt pornograf şi antiortodox. Nu sînt pornograf, pur şi simplu sînt un om căruia nu-i place ca în jurul lui să existe lucruri ce ar trebui să se întîmple în mod clar şi nu se întîmplă. Adică o expoziţie cu temă erotică de la cap la coadă, un demers coerent. Aşa ceva nu a existat niciodată în România."
Citiţi întregul articol...
Dosar: Teatrul a adus Sibiul în Europa
 Între 26 mai şi 5 iunie, toate drumurile amatorilor de teatru duc din nou către Sibiu. Ediţia a XII-a Festivalului Internaţional de Teatru (FITS) are ca temă anul acesta "Semnele", pentru că, aşa cum spune chiar directorul Constantin Chiriac, "în al XII-lea an dăm semn că facem o lucrare într-un oraş însemnat". Aflat sub înaltul patronaj al preşedintelui Traian Băsescu şi al Delegaţiei Comisiei Europene, festivalul aduce în Sibiu artişti din 69 de ţări, din diverse zone, de la centrul teatral al lumii, Marea Britanie, pînă la necunoscuta din punct de vedere artistic Abhazia. Pe scurt, 328 de evenimente în 42 de locaţii, timp de 11 zile.
Citiţi întregul articol...
 Teatrul de la capătul lumii
de Oana Stoica
Capacitatea lui Constantin Chiriac, director de festival, director de teatru şi selecţioner de spectacole de a găsi forme inedite de teatru în colţurile cele mai îndepărtate ale lumii este generatoare de surprize. Una dintre cele mai plăcute a fost evoluţia de anul trecut a trupei Art&Shock Theatre din Kazahstan, o companie alcătuită doar din actriţe. Acestea fac totul, de la costume la scenariu, pentru spectacole de tot felul. Prezente cu două spectacole, unul de improvizaţie de stradă, altul de interior, cu poveşti fragmentare dintr-o Uniune Sovietică a cărei fantomă bîntuie încă prin vieţile unor tinere foste pioniere, actriţele din Kazahtan au ridicat nivelul valoric în teatru mult peste cît ar putea visa aşa-zisele artiste din România.
Citiţi întregul articol...
 Spectacole româneşti la FITS 2005
de Mihaela Michailov
Raţiunea existenţei unui festival este dată de ceea ce îl determină şi motivează, de felul în care este conceput şi structurat şi mai ales de nevoile cărora le răspunde. Selecţia răspunde unor imperative valorice, unei direcţii estetice şi unui orizont de aşteptare. Sau cel puţin aşa ar trebui să stea lucrurile. Există însă atît de multe spectacole româneşti valoroase, încît ele să necesite organizarea unui festival? Cu siguranţă, nu. Doar că Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu reprezintă o piaţă de desfacere atît pentru spectacolul românesc, cît şi pentru cel străin. Sibiul e singura celulă teatrală vie ca deschidere de amploare şi putere de concentrare a evenimentelor.
Citiţi articolul întreg... http://www.polirom.ro/supliment/nr27/dosar2.html">articol...
 "Distanţele sînt atenuate de valori"
interviu cu Sergiu Nistor, Comisarul Guvernamental pentru programul "Sibiu CCE 2007"
În 2007 vor exista două capitale culturale europene în acelaşi timp: Luxemburg şi Sibiu. Pentru Luxemburg este a doua oară cînd este capitală europeană şi a fost pregătit un program cultural foarte vast. Nu este vorba despre Luxemburg oraşul, nici despre ţară, ci despre Marea regiune Luxemburg, care acoperă o zonă de aproximativ 60.000 de km pătraţi. Acest spaţiu, cu aproximativ 11 milioane de locuitori, include, printre altele, regiunea valonă din Belgia, zona Lorenei din Franţa. La Sibiu, programul va fi focalizat pe oraş. Numirea lor în mai 2004 "capitale culturale" pentru anul 2007 a venit ca o mărturie a trecutului comun, dar şi ca o formulă a unui viitor european în care distanţele vor fi atenuate de valori.
Citiţi întregul articol...
Vedetă culturală:
 Robert Şerban: "Televiziunea e regina balului mondial"
de Ana-Maria Onisei
Este, poate, unul dintre cei mai cunoscuţi jurnalişti din provincie. Robert Şerban lucrează la Timişoara şi, culmea, are parte de un succes formidabil cu o emisiune de... cultură. Pare greu de crezut, însă "A cincea roată" de la Analog TV conţine suficientă tensiune şi mărturisire încît să te ţină în priză, chiar dacă nu eşti neapărat un împătimit într-ale cărţilor. Iar să reuşeşti să stîrneşti un public mai puţin cizelat să cumpere Despre îngeri a lui Andrei Pleşu pentru că li s-a părut "mişto" personajul de la televizor e, cu certitudine, o performanţă. Anul acesta a realizat filmul Văz-duh, o poveste de 25 de minute despre supravieţuire şi viaţă. Scrie poezie şi vine la Bucureşti doar de două ori pe an: la cele două tîrguri de carte...
Citiţi întregul articol...