Când a găsit-o Jack, ea zăcea cocoşată de oboseală într-un jilţ, în faţa plitei din bucătăria castelului. Cazanele cu mâncare clocoteau, în cuptoare coceau tăvi fără număr. Când îl văzu în prag pe intrus, o bucurie imensă inundă chipul fetei. În sfârşit, i-a venit salvatorul. Înşfăcă satârul de pe masă şi-l aruncă cu o mişcare precisă, drept în fruntea lui Jack. De fiecare dată când mai urca câte-un pământean pe vrejul de fasole, venea vremea dragostei. Creierul de muritor pané era ca viagra pentru căpcăun.
