Probabil nu e normal dar aud voci. Aud uneori suspine în zona juliturilor vechi de la genunchi. Aud şi mârâieli sub cicatricea lăsată de caninul lui Leu pe antebraţ şi alteori din senin un strigăt ca un tunet direct în ceafă de îmi stă inima în loc. Ar mai fi vocile de Meduză care şerpuiesc pe sub pielea pieptului meu până spre coapse. Într-o zi o voce m-a îmbiat să trag de pieliţa de lângă o unghie şi am deşirat adânc până la osul încheieturii. Aici te ascundeai, Doamne? Şi ce te-am mai căutat.
