Uneori am 5 ani şi mama mă ia din faţa vitrinei, cu glas amar, n-are mami bani că ţi-ar lua. După două zile suntem la nunta mea şi mă piaptănă, cu glas înecat, să mai treci, fata mea, pe la noi. Alte trei zile şi alţi trei ani, în mintea ei. Mami o să se vindece, cu glas pierdut. Vreau să fie lucidă, i-am spus atunci medicului, să mai stea un pic cu mine. Daţi-i pastilele negre doar luni, miercuri, vineri şi sâmbătă. Acum mi-e frică de zilele fără pastile. Şi apoi mi-e ruşine. Şi doare, fără ea.
