Privea mirat cum viaţa se prelinge tot mai vie în jurul lui. Vru să-nchidă pleoapele dar constată mirat că nu mai are pleoape şi-atunci o frică abisală îi zgudui fiinţa din temelii. Sunt viu, răcni el, dar vorbele rămâneau închise în pântecul gândului incapabile să se nască. C-un icnet surd, vru să se ridice în capul oaselor dar nici oase nu mai avea iar carnea-i devenise sticlă. Atunci înţelese. Moartea-fulger l-a făcut clepsidră, jumătate rai, jumătate iad. Prin el se scurgeau, bob cu bob, toţi strămoşii lui.
