Copiii cu copiii, mamele cu mamele. Afişul ăsta mi-a atras atenţia de când am intrat în rai. Mi-a tremurat buza şi florile scuturate de ochiul boului, realizând prea târziu că eu nici acum nu o să o cunosc pe mama. O să stau iar cu Marinică-fără-frică, cel care mi-a spart capul în primul an la orfelinat? Sau cu Gina-Bulina, cea care îmi fura mâncarea din farfurie? Copiii pot fi cruzi, chiar şi în rai. Lăsaţi-mă înapoi jos, vreau să cobor. Nu vreau să cred că m-am aruncat degeaba în faţa trenului.
