Actualitatea:
Guvernul cade şi nu cade. Pictura franceză e sigură!
de Constantin Vică
Cum poţi vizita o expoziţie în care se înghesuie peste zece televiziuni, zeci de ziarişti, critici de artă? "Acum stai tu să fac eu poza, tu du-te cu reportofonul acolo că eu mă duc dincoace, ietete, ăştia-s nebuni, ăsta e chiar Cezanne." Ca şi cum putea fi o copie semnată Grigorescu la expoziţia "Umbre şi lumini. Patru secole de pictură franceză"! Dar am trăit s-o vedem şi p-asta: mai multe media decît la o cădere de Guvern. Ar fi şi o explicaţie: Guvernul cade şi nu cade, dar pictura franceză e sigură. Şi foarte asigurată.
Citiţi întregul articol...
Tablouri de un sfert de miliard de euro, "în vizită" la Bucureşti
de R. Chiruţă
"Aproape nici unul dintre turiştii care ajung în Franţa nu dispune de atîta timp cît să poată admira, la o singură vizită, toate tablourile celebre expuse în muzeele din Hexagon şi care au fost aduse acum la Bucureşti". Astfel a prezentat ambasadorul francez la Bucureşti, Excelenţa Sa Herve Balot, "cadoul" pe care românii l-au primit de Ziua Naţională a Franţei: expoziţia "Umbre şi lumini".
Citiţi întregul articol...
Kitschul lui Ghilduş e aproape gata
Monumentul "Glorie Eternă Eroilor şi Revoluţiei Române din Decembrie 1989", amplasat în faţa sediului Senatului, urmează să fie finalizat în aproximativ două-trei săptămîni. Controversatul proiect, apărţinînd artistului Alexandru Ghilduş, a primit autorizaţia de amplasare a Primăriei Bucureşti.
Citiţi întregul articol...
Pop-cultură:
Route 66
Nordul şi Sudul: Repertoar şi îndreptar al ideilor primite de-a gata
de Casiana Ioniţă
"America: exemplu bun pentru nedreptate: deşi a fost descoperită de Columb, numele îi vine de la Amerigo Vespucci. Dacă nu ar fi fost descoperită, nu am fi avut sifilisul şi filoxera. A o lăuda totuşi, mai ales dacă nu am fost acolo. A ţine o tiradă despre self-government." Aşa se defineşte America în Dicţionar de idei primite de-a gata al lui Flaubert. Tot cu un fel de listă a clişeelor despre America îşi deschide cartea - Un Sudamericano en Norteamérica. Ellos y nosotros - şi peruanul Luis Alberto Sánchez. În acest context, "America" desemnează Statele Unite, văzute de un sud-american.
Citiţi întregul articol...
Homepage, sweet home
Albă ca Zăpada şi cei cîţiva pitici
de Florin Lăzărescu
În anume medii mai mult sau mai puţin intelectuale, Cristian Tudor Popescu nu se mai poartă. N-am o statistică a fanilor CTP, dar experienţa personală mă face să cred că-ţi dai foc la valiză dacă spui unora simplu, nepătimaş, cu glas tare: "Băi, mie îmi place de el!". Grimase, o răceală superioară şi-o burzuluială la auzul numelui său - "Cine?! PSD-istul ăla?! Băiatul de la «Scînteia»?! Ăla care a trăit din publicitate de la stat?! Ăla care n-a oprit venirea minerilor în Bucureşti?!".
Citiţi întregul articol...
Carte:
Literatura de "mistere" a lui Norman Manea
de Doris Mironescu
Proza lui Norman Manea este, prin excelenţă, una rafinată, punînd probleme cititorului captiv al naraţiunilor liniare. Alături de numeroşi prozatori români de după război, Manea ia parte la efortul colectiv de îndepărtare de mimesisul tradiţional, formulînd o nouă modalitate de reprezentare.
Citiţi întregul articol...
Interviu:
Ion Caramitru: "Toate conflictele au pornit din biroul domnului Săraru"
Interviu de R. Chiruţă
"Toate conflictele oficiale care s-au petrecut, de-a lungul timpului, între UNITER, Ministerul Culturii şi Cultelor (MCC) şi binecunoscutul secretar de stat Ioan Antonescu au pornit din biroul domnului Săraru. Acolo s-au făcut amestecurile chimice necesare. Destul de mulţi actori din Teatrul Naţional au fost instrumente ale acestor invenţii. Din cauza intrigilor, în vara anului 2004, UNITER-ul a fost supus unui control continuu, încrucişat, din partea MCC şi a Ministerului de Finanţe. La UNITER a fost atunci un iad, toate scriptele pe ultimii zece ani au fost controlate la sînge, doar-doar s-o găsi o hibă care să îmi strice imaginea."
Citiţi întregul articol...
Dosar:
Artă contemporană
De ce merg la MNAC? Pentru că acolo se poate respira. Pentru că e singura insulă din România. Pentru că nu trebuie să spui cine eşti, scopul şi durata vizitei. Cel mai bine a zis-o o fetiţă de zece ani, Andreea: "Sînt foarte fericită că pot fi aici, în acest muzeu incredibil de frumos".
Citiţi întregul articol...
Sînt artist. Emigrez în Germania
de Constantin Vică
"Spaţiul artistic - Germania" e o expoziţie în care nu am întîlnit nici un neamţ. Dar am aflat că artistului îi revine azi rolul de "global player". Adică liant între culturi. Prima expoziţie transnaţională promovată de politica culturală europeană a Germaniei. Prima expoziţie care strînge artişti non-germani, dar care şi-au jucat rolul în peisajul artistic german. Două săli de la etajul doi al MNAC au devenit un teritoriu nou în care nu contează paşaportul dacă porţi cu tine destulă identitate. Destulă cît să schimbi cu unul-altul de pe pereţi şi cu bieţii muritorii care te vizitează. Cum spunea şi neamţul Beyus: "Arta e viaţă, viaţa e artă".
Citiţi întregul articol...
Dorele, şi cum făceai cu arta, mă?
de Constantin Vică
De la coniacul Unirea unul a cîştigat o basculantă, alţii s-au ales cu spitalizare, cei mai mulţi doar cu două-trei cărări pe drumul către casă. Dan Mihălţianu a pus cîteva instalaţii în locurile strategice din Casa Poporului, a pus de fapt dinamită la fundamente şi, sus de tot, la bar, un alambic cu multe input-uri şi o singură gură de output: gura mea vizuală. Dacă acum un secol se orbea de la absint, acum se orbeşte de la Liquid Matter.
Citiţi întregul articol...
Revanşa lui homo videns
de Constantin Vică
Jaan Toomik nu prea dă titluri lucrărilor sale. Face o treabă numită video-art şi cu greu îi găseşti un corespondent pe-aici. E uneori extrem de simplu şi filmează ca un amator. Atunci cînd nu e subiectul propriilor filme. Ştiam că e cel mai cunoscut video-artist estonian, că expoziţia de la MNAC e o retrospectivă pe zece ani (1995-2005) şi că lumea îl declară minimalist. Nu ştiam că se poate plînge în urma lui. Am aflat. Mulţumim.
Citiţi întregul articol...
Ce cauţi tu în Casa mea?
de Constantin Vică
Chiar dacă ne-am umplut de zenisme, feng-shui-uri, meditaţii profunde şi alte întreprinderi asiatice de larg consum, nu prea locuim pe acolo. Probabil că în Japonia se stă la cort. Sau se stă în spaţii SF, ca-n poveştile lui Mironov. Cei trei arhitecţi sub 40 de ani prezenţi zilele acestea la MNAC au spulberat orice discuţie de scara blocului. În Japonia se locuieşte bine, se vizitează bine şi sînt magazine mişto. Ce-i leagă pe cei trei arhitecţi?
Citiţi întregul articol...
Culture remix. Arta de stradă în RO
de Cristian Neagoe
La două zile după exploziile din Londra, mă aflam în trecere pe lîngă Hotelul Intercontinental, ca mai toţi locuitorii Bucureştilor care au treabă prin centru. Tot aşa, la fel ca ei, mergeam aiurea, sigur de pelicula subţire, dar imposibil de rupt, care mă desparte de stradă, sigur de faptul că nimic nu poate să mă surprindă. Întîmplător însă, privirea mi s-a oprit pe tabla unui semn de circulaţie care anunţa parcarea din faţa hotelului. Iar pelicula mea subţire şi impenetrabilă a făcut poc, ca în reclama aia la nu ştiu ce lapte de băut. Pe semnul acela de tablă era lipită o bucată mică de hîrtie: "TERRORIST FASHION. New York - Madrid - London".
Citiţi întregul articol...
Vedeta culturală:
Delicii vrăjitoreşti
de Ana-Maria Onisei
Joc de-a imaginaţia? Oricît de incitante ne-ar părea fanteziile mistice, ţesute într-un univers tainic, şi personajele fantastice care zîmbesc a triumf sau se încruntă a prevestire sumbră, seria Harry Potter nu se rezumă doar la conceptele de poveste, literatură pentru copii sau industrie bine pusă la punct. Valenţele sociale pe care le-a căpătat literatura lui J.K. Rowling s-au extins de la procese de plagiat şi cronici analitice în presa de calitate din Anglia sau America, pînă la cărţi dedicate simbolisticii şi "descifrării" personajelor-cheie. Biserica Catolică a reacţionat la acuzaţiile de promovare a vrăjitoriei, luîndu-i apărarea autoarei. Cîteva organizaţii religioase au insistat pe "substratul demonic" al scrierilor. Unii critici încearcă să intuiască misterul celor ce urmează şi aproape orice cotidian conţine, pe pagina de divertisment, o ştire despre întîmplările din lumea "tînărului vrajitor". În timp ce romanele lui Rowling, vîndute în sute de mii de exemplare, sînt traduse în arabă sau zulu, vraja lui Harry Potter devine ludic-serioasă.
Citiţi întregul articol...
Rubrici permanente:
Circul nostru vă prezintă:
Ce fel de prostituată?
de Lucian Dan Teodorovici
Vă mai amintiţi discursul lui Emil Constantinescu, într-un miez de noapte din 1996, cînd s-a anunţat victoria domniei sale? Aceea e singura imagine pozitivă clară pe care o păstrez - şi alături de mine, mulţi alţii, sînt convins - cu privire la CDR. Pozitivă pentru că, ascultîndu-l pe viitorul "înfrînt de sistem", îmi cream, împreună cu peste jumătate din români, iluzia entuziastă, nicidecum raţională, a unei ţări ce va creşte precum aluatul cu drojdie bună. Apoi ne-am mai bucurat oarecum cînd l-am văzut pe Victor Ciorbea coborît prin mulţime, imagine cu care FDSN-ul pedeserizat nu ne obişnuise, după care, în aşteptarea unei luminiţe, ne-am dezumflat. În rînd cu ţara.
Citiţi întregul articol...
Românii e deştepţi
Personae
de Radu Pavel Gheo
Printre rubricile mele favorite din "România literară" se numără cea a distinsei doamne Rodica Zafiu, "Păcatele limbii". Într-un număr mai vechi, doamna Zafiu punea problema utilizării de către contemporani a termenului "personalitate" şi remarca marea problemă de care suferă românii: "...o oarecare inflaţie a aprecierii, extinderea desemnării la orice domeniu (sport, diverstisment etc.) şi la orice situaţie". Observaţia ţine de semantică, dar alunecă în sociologic: ni-e plină ograda de personalităţi. Foşti miliţieni şi turnători deveniţi şefi de cluburi sau de ligi sportive sînt personalităţi, prezentatori TV fără har sînt personalităţi, cititorii de promptere - tot personalităţi... Pînă şi şoferii sau amantele personalităţilor devin personalităţi.
Citiţi întregul articol...
Ars Coquinaria
Valahia ferice
de Adriana Babeţi
Într-atît ne-a istovit făcutul prînzului de săptămîna trecută, încît ne-am zis halt! Ce-i mult, nu-i sănătos. Gătire, gătire, da' nici zvîrcolitură peste poate nu-i bună. Trei zile numa' insomnii, crampe, buimăceli, ruperi de film. Şi pentru ce? Să vină te miri cine să-mbuce într-o clipită ăle trudite 78 de rînduri ca pe nişte tăieţei cu varză călită, başca piper şi să treacă grabnic la una bună împreună, gîl-gîl, fără să zică măcar sărumîna pentru masă. Aşa că ne-am paretisit şi noi pentru o săptămînă, zicînd că-i momentul să vă sature alţii. Citiţi întregul articol... http://www.polirom.ro/supliment/nr34/rubrici3.html">articol...
La loc TELEcomanda
Marele Anarhitect pulverizează teoria constipaţiei
de Alex Savitescu
Personajele publice din ultimii cincisprezece ani au fost, aproape fără deosebire, reţinute în declaraţii cînd a venit timpul să le fie puse la zid afacerile, viaţa de familie sau traseismul politic. Majoritatea "vedetelor" de primă pagină au învăţat, cînd ceva nu le convenea, fie să rostească frumos fraza "sînt în silenzio stampa" ori să nu răspundă la telefon, fie să se uite arogant la prăpădiţii de ziarişti, să nască o glumiţă de doi lei vechi, să se urce în merţan şi să demareze în trombă.
Citiţi întregul articol...
Voi n-aţi întrebat, Fără Zahăr vă răspunde
Editorial despre fluturaşi
de Bobo
Am rugat o prietenă să-mi sugereze o idee pentru articolul meu, că s-a întîmplat să fiu în pană de idei acum, cu cîteva ore înainte de deadline (marea şi soarele ăsta m-au spălat şi insolat de mi-am pierdut inspiraţia şi respiraţia, adică oxigenarea minţii, în special a lobului artistic). M-a întrebat "despre ce" vreau să scriu şi am spus că "despre orice", apoi mi-a venit răspunsul: "Scrie despre viaţă, moarte, frumos sau despre fluturaşii de pe haine, că sînt la modă vara asta!". dureros genunchii prin taberele de la munte, locuri unde părinţii mi-au spus dintotdeauna ca nu vreau să merg.
Citiţi întregul articol...
Dumnezeu se uită la noi cu binoclul
Cu cracii spargînd candelabre de cristal
de Emil Brumaru
Mi se pusese pata pe chestea asta, să scriu şi io o proză! Mai de hărmălaia simţurilor, mai de jaful sufletului din zmeură, mai cu cîrlig la lunganca aia de care, ca de obicei, mă îndrăgostisem fleoşc! De fapt, nu era totdeauna lungancă, uneori devenea mai scurtă, mai blonduţă, mai momiţă, se şi numea altfel, lucra la un cotidian celebru, avea un cur... mamă-mamă!... dar asta nu conta, principalu-i sentimentul, ciutura cu lacrimă la purtător, tolba cu flăcără, comoara de pe insulă, acel inel cel subţirel din vaginel, năbădăile intermitente ale inimii, ce naiba!
Citiţi întregul articol...
Cum stau lucrurile
Cu Eszter la manifestaţie
de Ionuţ Chiva
Şi mi-am pus-o pe Eszter în cîrcă şi ne-am dus la manifestaţie. Eu n-am vrut nicidecum să merg (o să vedem de ce, pe măsură ce avansăm în substanţa articolului), însă m-au convins Judit (care are darul ciudat de a se implica în tot felul de chestii) şi Adi, care a mizat pe factorul uman, adică pe chestia că ştia că n-o să-l las să defileze singur, dat fiind faptul că orice formă de implicare socială e plictisitoare dacă nu eşti şi cu pretenarii. Aşa sînt eu. În plus, obiecţia mea că n-o să putem sta după aia de-o bere (nu ies nicăieri unde să nu pot bea după aia o bere, lubrifiantul social, căci plictisitor, chiar prietenii mei mi s-ar părea plictisitori fără drept de apel dacă n-am bea în timp ce vorbim), ziceam că obiecţia n-a avut succes, ei fiind decişi să meargă, chiar şi fără mine, în ultimă instanţă.
Citiţi întregul articol...
Scrisoare pentru melomani:
Preţul discului: între leul greu şi partea leului
de Victor Eskenasy
Jocul de cuvinte se pretează mai bine la leu decît la euro, dar sînt convins că, dacă ar fi chestionaţi, melomanii români ar răspunde în aceeaşi proporţie ca şi cei francezi că discul de muzică clasică este excesiv de scump. Aproape 80% dintre francezi găsesc că un disc nou ar trebui să se vîndă cu 12-15 euro, şi nu la preţul practicat în prezent, între 20 şi 25 de euro. Cît costă un disc şi cine îşi asumă partea leului? Acestea ar fi întrebările care răzbat la suprafaţă într-o discuţie mereu reînnoită, cu predilecţie în paginile presei franceze.
Citiţi întregul articol...
Teatru la rotisor
Instantanee rotative
de Mihaela Michailov
"Mihaela Marin mi-a visat visele", a spus regizorul Dragoş Galgoţiu la lansarea albumului de fotografie dedicat spectacolului Portretul lui Dorian Gray. În România, albumele sau cărţile concepute special pentru un spectacol lipsesc aproape cu desăvîrşire. Mai mult, există prostul obicei de a nu recurge la specialişti atunci cînd e vorba de fotografierea unui spectacol.
Citiţi întregul articol...
Cronică de film:
Despre Semne şi alte semne
de Iulia Blaga
Mă tot gîndeam să scriu un text uşchit, voiam să leg Batman begins de "mothman", de omul-molie (văzut, se zice, de sute de americani în carne, oase şi aripi) - pe care îl bănuiesc că e mai degrabă un un mit popular apărut în trena lui Batman. Mi-am adus aminte că nu pot, pentru că n-am văzut Profeţiile omului-molie de Mark Pellington. Pe urmă am dat o raită să văd dacă pot lega Deep Impact, filmul lui Mimi Leder, de operaţiunea cu acelaşi nume prin care NASA a lovit de curînd "suprafaţa nucleului" (cum se spunea la un post TV) unei comete. Nu mi s-a părut că merita efortul.
Citiţi întregul articol...
Muzică pe litere
Muzica vocilor de teatru celebre
de Răzvan Ţupa
De o bună bucată de vreme, editurile româneşti sînt bîntuite de o "fantasmă". Humanitas, Casa Radio şi-au luat inima în dinţi şi au editat versiuni audio ale unor cărţil cu succes variabil la public. Casa Radio a încercat şi ceva cu teatrul radiofonic, însă rezultatele au fost destul de modeste. Dacă în ceea ce priveşte condiţia cărţilor "traduse" în variante audio trebuie să mai aşteptăm, Uniunea Teatrală din România a ales să se ocupe de calitatea vocilor de actori celebri care ajung la public pe suport sonor.
Citiţi întregul articol...
Arte vizuale
Atenţie! Spaţiu alternativ!
de Matei Bejenaru
La începutul anilor '80, un grup de tineri artişti vizuali din New York şi-a propus să dezvolte un spaţiu artistic independent, care să interogheze fundamentele condiţiei artei şi al culturii controlate de mecanismele pieţei. Organizaţi sub numele de Group Material, ei au închiriat în 1982 o hală de dimensiune medie pe East Street, pe care au transformat-o în spaţiu de locuit şi galerie de artă în acelaşi timp. Proiectele artistice expuse aici, picturi, sculpturi, documentaţii, obiecte ready-made, panouri publicitare, filme video, conferinţe şi dezbateri, erau răspunsuri constructive la nemulţumirea lor faţă de felul în care arta era definită, produsă şi valorizată în America.
Citiţi întregul articol...
Liberul arbitru
Rigiditatea dezinvoltă
de Sorin Stoica
L-am văzut pe Gică Hagi jucînd fotbal în turneul acela de pe plajă. L-am văzut apoi la o petrecere de după, cînd i se cînta imnul compus de cei de la Galatasaray special pentru el, din cîte am înţeles. Încerca să se bucure, dar un anume fel de rigiditate îl făcea să îi iasă ceva scremut şi destul de inconsistent.
Citiţi întregul articol...