Actualitatea:
 Un parastas sărit din S.T.A.S.
de Robert Şerban
La fel cum eu am crezut că Ion Barbu face bîză de mine cînd mi-a spus că locuieşte la Petrila, şi o parte dintre amicii mei au zis că mă ţin de bancuri răsuflate cînd le-am spus că Noni (numele de alint al caricaturistului) chiar trăieşte în Valea Jiului. Iar cînd le-am povestit că timp de patru ani a organizat, în curtea propriei case (casă, nu vilă!), cinci festivaluri cu un titlu haios, "Bad man", la care şi-au dat concursul sau doar au făcut prezenţa nume mişto ale muzicii, artei plastice sau fotografiei din patrie, amicii mi-au sugerat să mai ies în cîte-un weekend din Timişoara, că s-ar putea să-mi prindă bine.
Citiţi întregul articol...
Pop-cultura:
 Route 66
Călătorind prin Marea Depresie
de Casiana Ioniţă
Întors dintr-o lungă călătorie prin Statele Unite, Henry Miller discută despre exil cu un prieten ungur, în New York. Acesta, convins că dezamăgirea lui Miller faţă de propria ţară vine de fapt din prea marele ataşament, îl roagă să se uite pe fereastră, spre rîul Hudson. "Ciudat", spune Miller, "mă gîndesc la o altă fereastră, în Budapesta, de la care am văzut oraşul într-o seară. Tu urăşti Budapesta. A trebuit să fugi de ea. Mie îmi părea un loc magic".
Citiţi întregul articol...
 Homepage, sweet home
Cum se produce cultura la televizor?
de Florin Lăzărescu
Vă uitaţi la emisiunile culturale de la televizor? Eu, vă spun sincer, le evit. Nu că nu m-ar interesa ce se întîmplă în lumea artelor româneşti. Cu puţine excepţii, impresia mea este că nu prea ai ce să vezi. Cînd dau peste o emisiune de o oră în care se discută despre sexul îngerilor, într-un cadru întunecat ("cultural"!), prefer să mut pe Animal Planet. De regulă, mai toţi prezentatorii sînt meşteri ai condeiului, însă au o prestaţie mediocră ca oameni de televiziune.
Citiţi întregul articol...
Carte:
 Să rîdem trist cu Andrei Pleşu
de Costi Rogozanu
Dacă v-aţi cumpărat anul trecut Obscenitatea publică, poate ar fi bine să ştiţi că aţi achiziţionat deja mai mult de jumătate din noua culegere de articole semnată de Andrei Pleşu: Comédii la porţile Orientului. Multe articole din culegerea din 2004 sînt reluate în culegerea din 2005, e-adevărat, într-o nouă repartizare pe capitole. Asta ca să începem cu o frivolitate mercantilă dezgustătoare: un mic avertisment despre ce cumpăraţi atunci cînd cumpăraţi. Noul volum nu anunţă în nici un fel această demiclonare publicistică. Dar cui îi pasă? E Pleşu.
Citiţi întregul articol...
Interviu:
 Ana Mărgineanu: Într-o anumită conjunctură poate fi chiar interesant să montezi cartea de telefon
Interviu de Mihaela Michailov
Pînă s-o cunosc pe Ana Mărgineanu, credeam că trebuie să ai o anumită înălţime ca să faci regie. Nu ştiu de ce, în mintea mea, regizorii adevăraţi aveau întotdeauna de la 1.65 m în sus. Mă gîndeam că dacă ai de-a face cu o scenă mare şi cu oameni mulţi, atunci, inevitabil, n-ai cum să fii mic de înălţime. Ei bine, ai – şi încă cum! Ana Mărgineanu are 1.55 m şi un sprint (regizoral, bineînţeles) care, dacă nu eşti pe fază, dacă nu eşti conectat la tot ce mişună în jur, te lasă în urmă fără să clipească. Spectacolele ei sînt ca nişte vitamine.
Citiţi întregul articol...
Dosar:
 Şapte luni s-a tot încercat reformarea culturii
de Răzvan Ţupa
Anunţată de mai multă vreme, conferinţa de presă în care Ministerul Culturii urma să prezinte activitatea din perioada decembrie 2004-iulie 2005 a fost, în sfîrşit, organizată la sediul ministerului de lîngă parcul Herăstrău, pe 15 iulie. Iniţial, conferinţa a fost programată chiar pentru ziua în care primul-ministru Tăriceanu şi-a anunţat intenţia de a demisiona. Nu se poate spune însă că anunţul făcut de Tăriceanu a schimbat în vreun fel conţinutul declaraţiilor ministrului Mona Muscă şi ale secretarilor de stat din Ministerul Culturii.
Citiţi întregul articol...
 Sala de sport din Lancrăm – o mare înfrîngere pentru Ministerul Culturii
de Cristina Modreanu
Într-un sondaj recent realizat de Grupul de Studii Sociale (GSS), Mona Muscă era declarată cel mai eficient ministru al Guvernului Tăriceanu, cu peste 13 la sută, întrecînd-o pe Monica Macovei, ministrul Justiţiei, care are ceva peste 9 la sută. Rezultatul nu uimeşte pe nimeni, dar asta nu pentru că ar reflecta o realitate din teren. Ministrul Culturii, Mona Muscă, este una dintre cele mai mediatizate persoane din mediul politic românesc. Nu ai ce să-i reproşezi din acest punct de vedere: de cele mai multe ori, domnia sa are intervenţii de bun-simţ, ştie să pună punctul pe i în probleme esenţiale, foloseşte expresii memorabile. Numai cine nu lucrează în presă nu înţelege cît de importante sînt imaginea şi prezenţa de spirit pentru succesul unui politician.
Citiţi întregul articol...
 Lucrurile s-au pus în sfîrşit în mişcare
de Ion Bogdan Lefter
La sfîrşitul lui 2004-începutul lui 2005, Răzvan Theodorescu îşi încheia mandatul la Ministerul Culturii. Noua echipă, condusă de Mona Muscă, prelua o situaţie dezastruoasă. Festivismul, naţionalismul, favorizarea clientelelor şi a "elefanţilor" culturali ai fostului regim comunist avuseseră triste consecinţe: şubrezirea sistemului instituţional din domeniu, căzut în conservatorism şi în kitsch; alienarea marii majorităţi a artiştilor şi intelectualilor de calitate, realmente contemporani...
Citiţi întregul articol...
 Un bilanţ mai degrabă pozitiv
de Liviu Antonesei
Am salutat instalarea doamnei Mona Muscă la Cultură, ba chiar, prin intermediul presei şi prin mesaje personale, am încercat să-i ofer unele sugestii care să amelioreze activitatea ministerului pe care îl conduce. M-am inspirat din experienţa mea cu instituţiile culturale, dar şi din consultarea legislaţiei privind cultura din ţările dezvoltate, europene sau nu. Cred că am procedat bine.
Citiţi întregul articol...
Vedeta culturală:
 Regii uşuratici ai Hertei Müller
de Ana-Maria Onisei
Jocurile sînt făcute. Strategiile multiplicate pînă la epuizare dau senzaţia paradoxală a unei lejerităţi a complexităţii. În fiecare colţ de tablă au loc confruntări bine "fixate" între chenare, tipare, mutări. Regii, e clar, au sînge rece. Au pasiuni nebune pentru înfruntarea în care un singur partener are puterea să lovească. Sau funcţionează mecanic, fără a regăsi mereu entuziasmul capturării victimei. Poate doar de dragul faptei împlinite. "Cum la şah există un rege care se înclină, în anchetator există un rege care ucide!", spune Herta Müller despre securiştii din amintirile sale. Mai mult decît literatură despre comunism, eseurile Hertei Müller sînt bucăţi rafinate de memorie. Memoria unei scriitoare "dificile", a unei bănăţence care scrie despre România numai în limba germană.
Citiţi întregul articol...
Rubrici permanente:
 Circul nostru vă prezintă:
Declaraţia de independenţă
de Lucian Dan Teodorovici
În timpul inundaţiilor din Banat, premierul Tăriceanu a avut o replică devenită celebră la disperarea isterizată a unei femei sinistrate: "Voiaţi să vă cazăm în hoteluri?". Reacţia lui, trebuie să mărturisesc, nu a fost una omenoasă, dar, în orice caz, a fost perfect omenească. Nu şi politicianistă însă, ceea ce l-a costat popularitatea printre bănăţeni, al căror orgoliu anti-Mitică, fie el şi un elegant prim-ministru liberal, e proverbial. Iar antipatia s-a extins pe principiul "Azi în Timişoara, mîine-n toată ţara", transformîndu-l pe Călin Popescu Tăriceanu într-una dintre figurile nu tocmai populare ale actualei puteri.
Citiţi întregul articol...
 Românii e deştepţi
Gradaţii în literatura română
de Radu Pavel Gheo
Nu pretind că am elaborat o grilă infailibilă, ci doar una funcţională în contemporaneitate. Cred totuşi că nu-i puţin lucru. Gîndiţi-vă, dragi literaţi, la haosul axiologic din ziua de azi. Viaţa literară e plină de orgolii, dinţi scrîşniţi şi onctuozităţi gratuite, aşa că nimeni nu mai pricepe nimic. Cine-i bun? Cine-i slab? Pentru cine se taie degeaba stuf şi copaci? E greu să pricepi atîta vreme cît nu eşti familiarizat cu găştile literare, cu prieteniile şi animozităţile care leagă ori despart.
Citiţi întregul articol...
 Ars Coquinaria
O sarmă să tăiem
de Adriana Babeţi
Chiar dacă a trecut ziua Franţei, nu-i tîrziu niciodată să aducem prinos de recunoştinţă unei ţări care-şi preţuieşte bucătăria ca nimeni alta pe mapamond. Într-atît s-a înrădăcinat acest gînd pretutindeni, încît nu-i de mirare cum a ajuns să sune Marseieza în gurile îndestulate ale corului bănăţean "Ion Vidu" acum o sută de ani şi mai bine. Aux armes citoyens, adică (pentru nefrancofoni) ozarmăsitoaien, a devenit cu grabnică vigoare o sarmă să tăiem!, cuvinte ce pecetluiră pururi frăţia franco-română şi dădură popolului obidit ghes la luptă dreaptă cu tăişul cuţitului şi suliţele furculiţei.
Citiţi întregul articol...
 La loc TELEcomanda
1997 reloaded
de Alex Savitescu
Un spiriduş binevoitor, care are rolul să strîngă dischete cu toate informaţiile ce mi s-au întipărit pe retină în ultimii ani, m-a bătut pe umăr zilele trecute; ţinea în mînuţele lui cîţiva kilobiţi de date de prin 1997 pe care, după ce mi i-a oferit, m-am hotărît să-i împărtăşesc cu toată lumea (asta se cheamă sharing, cunoscătorii "ştie").
Citiţi întregul articol...
 Voi n-aţi întrebat, Fără Zahăr vă răspunde
Draga ledacţie
de Matei
Unchiul meu Bobi a plecat la mare cu mătuşa mea aia flumoasă care băieţii din bloc a spus că ce bună e. Eu sînt încă mic şi nu înseleg, dar o să clesc şi o să ies şi eu cu feţifele cînd o să clesc ca tata. Pe mine m-a lugat Bobi să am glijă de casa lui pînă vine de la mare că îmi aduce bombuane şi mă lasă să mă uit la pozele lui...
Citiţi întregul articol...
 Dumnezeu se uită la noi cu binoclul
I am sorry
de Emil Brumaru
I am sorry... şi afară era o dimineaţă spre ploaie... I am sorry... Ce simplu părea! Eram la concurenţă cu un film buuuuun, da' buuuuun, băi! Şi mi s-a părut că foaia se înnegreşte, nu mai distingeam literele, spaţiile dintre ele, totul devenise întunecat, negru uniform... copacii intraseră, frunzoşi, foşnitori, aiuriţi, jeluitori, patetici, cu crengile desfăcute disperat a rugăciune... se clătinau în odaie... se zbăteau degeaba, parcă asmuţiţi de tristeţea mea... mă îndemnau să uit, să uit... da' pînă cînd să tot uit?
Citiţi întregul articol...
 Cum stau lucrurile
Doamna T. era superţărancă!
de Ionuţ Chiva
Era să uit de treaba asta, pentru că adevărul e: e uşor aiurea să te mai apuci să scrii ceva legat de Camil Petrescu, în fine, zic totuşi să nu ne pripim.
Citiţi întregul articol...
 Scrisoare pentru melomani:
Ida Haendel şi o mărturie despre Sergiu Celibidache
de Victor Eskenasy
Inundaţiile neanticipate, alegerile prea mult anticipate nu mai lasă mari aşteptări culturii, cel puţin din punct de vedere al finanţărilor. Cineva se exprima despre expoziţia de pictură franceză, în vogă la Bucureşti, că ar fi un cadou al Franţei. Dar la cîte cadouri te poţi aştepta? Mai util ar fi să ţi le faci singur. Şi mă gîndeam, citind despre Festivalul anual Smetana, tocmai încheiat la Litomy¹l, şi despre Festivalul Janacek, în curs de desfăşurare la Hukvaldy, aici, în Cehia, cît de "normale", de fireşti, ar fi şi în România un festival Clara Haskil, unul Dinu Lipatti sau un altul Ligeti. De ce nu şi unul Sergiu Celibidache, în iulie, luna în care s-a născut?
Citiţi întregul articol...
 Teatru la rotisor
Interacţiune în imediat
de Mihaela Michailov
În loc să cîştige cît mai mult spaţiu fizic, să recupereze locuri care, aparent, n-au nimic de-a face cu spectacolul teatral, dar care pot fi foarte bine investite cu teatralitate, teatrul românesc rămîne tributar scenei convenţionale. Cîte teatre gîndesc o stagiune de vară, cu locaţii mobile, sau îşi propun de-a lungul unei stagiuni un program tematic, şi cîţi regizori concep un spectacol pentru un loc anume, în funcţie de datele lui?
Citiţi întregul articol...
 Cronică de film:
Timpul nu e decît un element de limbaj
de Iulia Blaga
Cred că primul contact livresc cu timpul l-am avut citind Tinereţe fără bătrîneţe şi viaţă fără de moarte. De atunci pînă acum, am putut să-l văd la lucru, contractîndu-se ori diluîndu-se, luînd-o la goană sau oprindu-se în loc. Am ajuns să cred că el, de fapt, nu există şi că este un cuvînt pe care noi, oamenii, l-am găsit pentru a avea mai multă siguranţă. Însă tot noi, oamenii, continuăm să ne întrebăm ce e de fapt timpul.
Citiţi întregul articol...
 Muzică pe litere
Legenda cool
de Răzvan Ţupa
E atît de cunoscut, încît nu mai auzi decît foarte rar vorbindu-se despre el. Ca orice jazzman, ar fi fost jignit de calificativul de star... cel de legendă potrivindu-se mult mai bine rolului pe care Miles Davis l-a jucat în istoria muzicii. Davis a reinventat principiile improvizaţiei pentru muzica de azi, experimentele sale componistice incluzînd printre mijloacele aflate la îndemîna unui muzician şi schimbările tonale (alături de schimbările consacrate care priveau acordurile).
Citiţi întregul articol...
 Arte vizuale
Revoluţia cu penelul
de Matei Bejenaru
A fost un artist extraordinar, un militant politic şi un spirit excentric al timpului său. A jucat un prim rol în istoria modernă mexicană şi, în ciuda controverselor iscate de viziunile sale politice, a fost cel mai important artist latino-american din prima jumătate a secolului XX.
Citiţi întregul articol...
 Liberul arbitru
Fotbal condus de fantome
de Sorin Stoica
La anul se vor împlini 20 de ani de cînd Steaua a cîştigat Cupa Campionilor şi un meci cu Barcelona de atunci e absolut obligatoriu. În 2007, vom sărbători din nou un eşec, şi anume vom rejuca meciul cu Austria lui Polster de pe Prater, cînd nu ne-am calificat la Euro '88 cu tot cu şutul acela al lui Boloni din ultima secundă. În 2008, se vor aduna alţi vreo 20 de ani de cînd Steaua a fost învinsă de Benfica Lisabona într-o semifinală de Cupa Campionilor. Rejucăm să ne împăcăm cu noi înşine. Sau ca să ne amăgim.
Citiţi întregul articol...