Actualitate:
Interviu cu Andrei Corbea-Hoişie, noul ambasador al României în Austria: Am făcut parte dintr-o involuntară "diplomaţie culturală"
Interviu de Alex Savitescu
La mijlocul lunii iunie, profesorul Andrei Corbea-Hoişie a fost numit ambasador al României în Austria. Apreciatul germanist, cadru didactic la Facultatea de Litere a Universităţii "Al.I. Cuza", se alătură astfel unui corp diplomatic din care mai fac parte alţi doi ieşeni - ministrul Mihai Răzvan Ungureanu şi secretarul de stat Lucian Leuştean.
Citiţi întregul articol...
Golcea, în concert cu un obişnuit al scenei de avangardă - Mark O'Leary
de Cristian Neagoe
Mark O'Leary şi Vlaicu Golcea se înţeleg atît de bine, încît, de vreme ce O'Leary tot se afla la Bucureşti, s-au hotărît să cînte împreună prin tot oraşul. Au început cu librăria Cărtureşti, miercuri seară, pe o căldură a naibii de plictisitoare. Lumea s-a strîns încă de pe la şase, deşi concertul a pornit o oră mai tîrziu. Vlaicu îmi spunea că îi e teamă să nu fie cumva clienţii obişnuiţi ai ceainăriei, care să plece la un moment dat.
Citiţi întregul articol...
Pop-cultură:
Route 66
Cunoscătorul drumului
de Casiana Ioniţă
Acolo unde se încheia The Air-Conditioned Nightmare, cartea de călătorie a lui Henry Miller, ar putea începe drumul lui Andrei Codrescu de-a lungul Americii anului 1992. Pe Miller îl lăsam în sud, singura parte a Statelor Unite care îi provoca nostalgia unei mari civilizaţii.
Citiţi întregul articol...
Homepage, sweet home
Bun venit în blogosferă!
de Florin Lăzărescu
Mi-am început cariera de scriitor cu o compunere, scurtă şi la obiect, în care mă plîngeam că-s singur pe lume, n-am cu cine juca fotbal, că-mi doresc un frate etc. etc. Cînd s-a întors maică-mea de la maternitate cu soră-mea-n braţe, mi-a spus ceva de genul că mi s-a-ndeplinit compunerea. A fost - trebuie să recunoaşteţi - o mare realizare literară, pe care mă tem că n-am s-o depăşesc niciodată.
Citiţi întregul articol...
Carte:
De ce plîngea comsomolista?
de Doris Mironescu
Un roman rusesc din speţa cea mai pură, apărut în samizdat în 1970 şi tipărit prima dată în variantă completă în 1995, la cinci ani după moartea autorului, un roman despre puterea politică, dar parcă mai mult despre slăbiciunea omenească, o "poveste cu beţivi", dar şi un banchet filosofico-literar la care iau parte (întinşi fiecare sub o masă) Puşkin şi Dostoievski, Kant, Sartre şi Turgheniev, Goethe, Cehov şi Gogol, o istorie picarescă, dar mai ales o demonstraţie de forţă a literaturii ca ars combinatoria - acesta este romanul lui Venedikt Erofeev, Moscova-Petuşki, apărut anul trecut la Editura Cartier în traducerea profesorului ieşean Emil Iordache.
Citiţi întregul articol...
Interviu:
Cristian Mungiu: "Nu pot trăi din faptul că am obţinut o oarecare notorietate locală"
Interviu de Iulia Blaga
Nu mai filmez, abia după ce am ajuns cît de cît cunoscut am început să le filmez - iar consacrat nu sînt. De ce fac reclame? Simplu. Din faptul că am dobîndit o oarecare notorietate locală nu am cum trăi, iar din ceva trebuie să mă întreţin. E destul de straniu că îmi folosesc mijloacele ca să pun în valoare şampoane sau beri, dar, pe de altă parte, am ajuns la vîrsta la care am nevoie de confortul financiar pe care mi-l dau reclamele. Nu cîştig mult, dar suficient ca să pot să-mi cumpăr orice bilet de avion cînd am chef şi să nu mă uit cît costă felurile de mîncare la restaurant.
Citiţi întregul articol...
Dosar:
De la propagandă la PR - Mitologii personale în cultură
de George Onofei
Aproape sigur, prima reacţie a multora va fi: "Ia uite cum caută băieţii ăştia de la «Supliment» sămînţă de scandal în plină vară". Citind textele acestui dosar vă veţi da seama că, de fapt, vorbim despre "marketingul cultural", despre metodele prin care îşi promovează omul de cultură marfa şi, desigur, despre derapajele pe care le înregistrăm la cei mai "zeloşi". Însăşi alegerea titlului poate fi interpretată drept strategie de marketing.
Citiţi întregul articol...
Simt nevoia să îmi las pălărie
de Dumitru Gorzo
Dat fiind că inteligenţa e atrăgătoare, iar creativitatea de-a dreptul... sexi, tipul de vedetă culturală întîlnită preponderent la noi e vedeta slabă, care cedează pretenţiilor sacralizatoare şi victimizatoare ale publicului propriu (şi mai inteligent decît al altora).
Citiţi întregul articol...
Principiul "laudă-mă gură"
de Mircea Mihăieş
Există în fiinţa umană creatoare de valori spirituale ceva adînc neplăcut şi respingător: vanitatea. Cîtă vreme eşti un simplu lucrător al pămîntului, un muncitor în fabrică, un măturător, un bucătar, în fine, producător de ceva cuantificabil, vanitatea e bună. Cum intri însă în domeniul "spiritului", lucrurile se complică. Ba chiar devin scîrboase.
Citiţi întregul articol...
Nu avem nici un fel de şcoală pentru vreun cult al personalităţilor culturale
de Tania Radu
Ancheta "Suplimentului de cultură" ţine, pesemne, să ajute cultura română să ajungă şi ea, săraca, la un cult al personalităţii! Altminteri, nu văd ce anume ar fi putut naşte o asemenea idee de dezbatere. Poate doar povestea cu "boierii minţii", care tocmai împlineşte un an de cînd face valuri în pahar şi tot n-a dat pe-afară în mod convingător.
Citiţi întregul articol...
E rentabil să lauzi un guru
de Paul Cernat
Trăim, vezi Doamne, într-o civilizaţie a imaginii în care ceea ce contează e capacitatea de a "trece ecranul": nu te vezi, nu exişti (vorba vine...). E prin urmare normal ca actorii cîmpului nostru cultural să coboare din turnul de fildeş sau din Castaliile lor şi să încerce să îşi vîndă/promoveze cît mai bine imaginea.
Citiţi întregul articol...
Mitologii fără zei
de Florin Lăzărescu
Greu de spus ce e aceea "vedetă culturală", întrucît sintagma e aproape o construcţie oximoronică. Dacă luăm fiecare ramură a culturii în parte, vom afla că există pictori, scriitori, muzicieni sau filosofi-vedetă. Într-un cartier al poeţilor, cu siguranţă va fi unul fruntaş, mîndria vecinilor de arteră principală. Printre gînditorii din parc, musai să se aleagă şi un filosof oficial.
Citiţi întregul articol...
Vedeta culturală:
Românii lui Cătălin Ştefănescu - garantaţi 100%
de Ana-Maria Onisei
De ceva vreme încoace, mai toţi scriitorii vorbesc despre promovare şi despre felul în care televiziunile ar putea să reînvie gustul publicului pentru lectură. Undeva între comercial şi elitism, emisiunile de cultură se zbat totuşi şi pentru audienţă. Puţine reuşesc să creeze adevărate trend-uri. Dinamismul lui Dan C. Mihăilescu sau spiritul balcanic de a pune problema al lui Cristian Tabără, introspecţia fină a Marinei Constantinescu şi formatul special al lui Florin Iaru sînt mai mult decît exemple, sînt o stare de spirit.
Citiţi întregul articol...
Rubrici permanente:
Circul nostru vă prezintă:
Puciul eşuat
de Lucian Dan Teodorovici
Theodor Stolojan a reprezentat enorm pentru P.N.L. Fără el, partidul s-ar fi limitat la electoratul fidel de după spargerea Convenţiei Democratice, urmînd a juca, probabil, un rol de mîna a doua în noua legislatură. Călin Popescu Tăriceanu, pe de altă parte, n-a salvat P.N.L.-ul, n-a contribuit decisiv - cel puţin nu în primul plan - la redresarea lui. Theodor Stolojan a depus eforturi considerabile pentru obţinerea puterii de către liberali, în timp ce Călin Popescu Tăriceanu a fost ales de o stranie conjunctură şi poziţionat în fruntea lor.
Citiţi întregul articol...
Românii e deştepţi
Teste de tupeu - artist boem
de Radu Pavel Gheo
Dacă mi-aş putea alege o nouă viaţă, cred că una dintre primele mele opţiuni ar fi cea de artist boem - de preferinţă, artist plastic. Şi (dacă mă aude Cineva) vreau să se ştie că nu am chef să fiu unul dintre pictorii ăia care-şi taie urechile. Mi-aş alege cu grijă boemia.
Citiţi întregul articol...
Ars Coquinaria
Belicozităţi la capac
de Adriana Babeţi
V-a spus cumva străbunelu' că pe vremea lui pentru burtă, maţe, rînză, pîntec se folosea duiosul cuvînt inimă? Ei, iaca-aşa, pe inima goală, am înghiţit nişte vorbe din "Suplimentul" de săptămîna trecută şi am simţit că ni se lasă cu greu. Ghiciţi ce ne-a mîhnit într-atît încît mai că ne-a venit a ne lăsa la vatră, nu spre a cochinări, ci spre a stinge focul din cele suflete pustiite de prea multă arsură şi lingăveală.
Citiţi întregul articol...
La loc TELEcomanda
"Boborul" vă prezintă ştirile
de Alex Savitescu
Nu am habar dacă ştiţi cît de sec arată un studiu de audienţă pentru televiziune. N-am nici cea mai vagă idee dacă vă imaginaţi că, atunci cînd vorbesc despre target, rebranding şi alte noţiuni din dialectul bengalez al marketingului, domnii de la posturile româneşti citesc un tabel lung, întins pe două-trei pagini, în care oamenii se transformă în puncte, iar preferinţele lor, în procente sau în grafice.
Citiţi întregul articol...
Voi n-aţi întrebat, Fără Zahăr vă răspunde
Editorial cu locuri sfinţite
de Bobo
Se spune pe la noi că "omul sfinţeşte locul". Acest proverb ar trebui dezvoltat, pentru că e foarte ambiguu şi am dubii în privinţa adevărului pe care ar trebui să îl conţină. În primul rînd, ce loc anume ar trebui să sfinţească şi cînd îl blagosloveşte? Am bănuit că ar trebui să fie locul în care se află la un moment dat în timp omul, cel care sfinţeşte; doar că omul se deplasează şi atunci apare întrebarea: oare de fiecare dată sfinţeşte bucăţica de spaţiu pe care o umple cu prezenţa sa?
Citiţi întregul articol...
Dumnezeu se uită la noi cu binoclul
Tu să zbori către turla cu cruce
de Emil Brumaru
Să poţi să-i îndrugi verzi şi uscate cuiva nesfîrşit de drag, scriindu-i cu migală orice fleacuri, aparent neimportante, caligrafiindu-ţi sufletul cu grija de-a fi înţeles, neprecupeţind efortul, măcinîndu-ţi mereu, mereu silabele... sau, dacă-i cu tine, în camera ta cu un singur fotoliu galben, să-i vorbeşti neîncetat, ceasuri în şir, sorbind din ceaşca enormă de teracotă, rar, la intervale mari, cafeaua mereu înnoită, fierbinte, nu prea tare, doar cît să te ţină, din sorbitură amară în sorbitură şi mai amară, într-o continuă poftă de a povesti, de a explica, de-a amănunţi amintiri de viaţă, de lectură... de a-i descrie... întîrziind leneş pe anumite cuvinte, repetîndu-le ca într-o melodie uşor melancolică, uneori şoptită...
Citiţi întregul articol...
Cum stau lucrurile
"A fair twenty to one"
de Ionuţ Chiva
"Acum, cînd cuvintele au devenit ocupaţia mea, înainte-mi s-a deschis imensitatea combinării lor, iar asupră-mi se apleacă umbra multor cărţi în care nu m-am uitat. Aşa că această povestire va continua, poate, şi acesta nu-i e sfîrşitul. De aceea nici nu-i pun punct" - Pavao Pavlicic
Citiţi întregul articol...
Scrisoare pentru melomani:
Scumpul Vivaldi...
de Victor Eskenasy
Recunosc, titlul sună frivol, dar, pe de-o parte, sper că, incitaţi de el, unii dintre dumneavoastră veţi lua ziarul pe plajă, iar pe de alta, există un adevăr în el. Ştirea difuzată săptămîna trecută de o publicaţie de specialitate online, "Musical America", suna astfel: un tribunal din Düsseldorf a decis că Sing-Akademie din Berlin poate interzice reprezentarea pe scenă a unor opere ale căror partituri se află în arhiva sa. Cazul vizat direct era cel al operei Motezuma de Vivaldi crezută mult timp pierdută şi a cărei partitură a fost regăsită nu demult.
Citiţi întregul articol...
Teatru la rotisor
Barometrul corpului, Avignon 2005
de Mihaela Michailov
Temperatura şi magnetismul corpului, fragilitatea sau, dimpotrivă, forţa lui extremă, de tăvălug, fac ca dansul să fie o artă mult mai permeabilă turbulenţelor exterioare decît teatrul. Dansul contemporan preia nemediat environment-ul. Îl integrează în ritmul lui biologic trepidant, nevrotic şi fracturat uneori. E mai frontal, mai radical şi mai riscant prin gradul de expunere a corpului.
Citiţi întregul articol...
Cronică de film:
Capitalismul sălbatic, într-o comedie care nici nu latră, nici nu muşcă
de Iulia Blaga
Fac o pauză de la SF-isme şi varii sofisme. Ne aşteaptă ceva foarte terestru. Acest film, pe numele lui adevărat In Good Company, a fost în competiţia ultimei ediţii a Festivalului de la Berlin. Nu l-am văzut atunci, nu mai ştiu de ce, iar acum mă felicit. Dar iată că filmul intră pe ecranele româneşti.
Citiţi întregul articol...
Muzică pe litere
Uncool sau, mai bine, intens
de Răzvan Ţupa
A renunţat la şcoală la o vîrstă fragedă ca să-şi împlinească visul de a fi muzician de jazz. Avea unsprezece ani cînd a învăţat să cînte la saxofon şi au trecut şase ani pînă cînd a intrat într-o orchestră şi a început să fie remarcat. Ca să poată să asculte muzicienii care îi plăceau, a spălat vase. Îi idolatriza pe Lester Young şi Art Tatum. El era Charlie Parker. The Bird.
Citiţi întregul articol...
Arte vizuale
Am plecat să cumpăr o pizza. Revin în cinci minute
de Matei Bejenaru
Privim un print digital, care ne arată un versant muntos aproape vertical. Măreţia lui este amplificată de dimensiunile uriaşe ale imaginii, aproape cinci metri înălţime şi şapte metri lungime, în raport cu o mică biserică aflată în stînga.
Citiţi întregul articol...
Liberul arbitru
Forrest Gump din Bănie
de Sorin Stoica
Într-o după-amiază a anului 1984, sau, după unele surse, 1985, cîţiva pensionari mohorîţi, echipajul rebus, cum mai erau ei cunoscuţi, bîrfeau pe băncile din faţa unui bloc din Craiova. Unul dintre ei depistase cu o vigilenţă nemaipomenită că o vecină plecase cu două plase de acasă şi se întorsese numai cu una. Şi acum, pe cei din echipajul rebus îi frămînta o blestemată problemă insolubilă: unde a fost putoarea, fără ca lor să le zică nimic? Şi ce-a făcut cu una dintre plase? Şi chiar felul în care îi salutase era niţeluş suspect.
Citiţi întregul articol...
Enţiclopedia Encarta
Ceaucescu
de Luiza Vasiliu
Duminica lîncezesc, eventual pe Arte. Caut definiţii pentru enţiclopedia la care lucrez. Aşa am descoperit încă o definiţie a României, formulată într-un documentar despre Ceaucescù: România e una dintre cele mai sărace ţări din Europa, cu cel mai mare palat din lume (Casa Poporului), în care majoritatea parlamentară e deţinută tot de Partidul Comunist, prin PSD.
Citiţi întregul articol...