Actualitate:
"Nu e ţepuşă, e piramidă. Nu e cartof, e coroană"
de R. Chiruţă
"Memorialul renaşterii", dedicat eroilor Revoluţiei din decembrie 1989 şi amplasat în faţa sediului Senatului, a fost prezentat presei luni, 1 august, chiar de autor, Alexandru Ghilduş. O piramidă încoronată, "Piramida Izbînzii" - astfel şi-a definit şi denumit artistul controversata lucrare...
Citiţi întregul articol...
Interviu cu Adrian Iorgulescu: "Nu am pînă la acest moment un program pe termen lung"
de R. Chiruţă
Adrian Iorgulescu, preşedintele Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România şi membru în Biroul Permanent Central al PNL, este de miercuri, 3 august, noul ministru al Culturii şi Cultelor. Domnia sa a declarat imediat după anunţul de numire făcut de premierul Tăriceanu că are cunoştinţă despre probleme culturii şi că speră ca mandatul său să fie unul de succes.
Citiţi întregul articol...
De la Petrila poetică la Petrila lui Păducel
de George Onofrei
Ion Barbu a realizat weekendul trecut Antologia poeziei româneşti la zid. Presa şi Poliţia din Petrila s-au autosesizat.
Citiţi întregul articol...
ROmagiu
de Constantin Vică
Unde, cînd şi cu ce scop s-au întîlnit Andrei Oişteanu, Andreea Esca, Alex Leo Şerban, Mihai Stănescu, Artanu şi alţii? Aşa i-ar fi întrebat securistul de serviciu pe cei peste 300 de oameni prezenţi joi seara, pe 28 iulie, la etajul 4 al MNAC. Şi răspunsul ar fi venit prompt: Tovarăşe, urmăriţii s-au întîlnit să aducă un pios OMAGIU păcii brandurilor şi luptei urbane de artă cu Republica România. Securistul s-ar fi crucit şi ne-ar fi băgat pe toţi la mărturie falsă. Adică fake, tovarăşi!
Citiţi întregul articol...
Pop-cultură:
Route 66
Fantome şi graf fiti
de Casiana Ioniţă
Dacă Chinatown-ul din Chicago abia se năştea în ultimele decade ale secolului al XIX-lea, în 1950 acesta găzduia deja în jur de 14.000 de chinezi, metropola avînd al patrulea Chinatown ca mărime din Statele Unite. Tocmai pe cînd se mărea zona chinezească, unul dintre cei mai cunoscuţi sociologi şi antropologi chinezi, Fei Xiaotong, ajungea în Chicago, loc unde a rămas vreme de un an. Notele sale din 1943-'44, precum şi cele din a doua călătorie, din 1979, sînt încercări în "traducerea culturală".
Citiţi întregul articol...
Homepage, sweet home
Jurnale de război
de Florin Lăzărescu
În vreo cîteva rînduri s-a întîmplat să mă întîlnesc în tramvai cu un bătrîn bolnav de Parkinson, care poartă în piept, cu mîndrie, o insignă pe care scrie "O mie de ore de zbor". Mai ştiu un bătrîn de la ţară care-şi împrumutase medalia cucerită în război "generalului" din "piesa" Capra de Anul Nou. "Generalul" a uitat să i-o dea înapoi, însă moşul, cînd a simţit că i-a venit vremea să moară, n-a putut să închidă ochii pînă nu s-a ridicat în capul oaselor pentru ultimele cuvinte: "Vedeţi că i-am împrumutat lu' ăla a' lu' Popovici medalia mea. S-o aduceţi ca să mă îngropaţi cu ea!"
Citiţi întregul articol...
Carte:
Sfîrşitul lumii, ca la cinema
de Doris Mironescu
Sfîrşitul lumii de Tudor Călin Zarojanu este o carte care se citeşte cu plăcere. Sau, cel puţin, experienţa mea de lectură a fost, în cazul ei, una de veselă abandonare în voia textului, de adormire a "ochiului critic". Aş recomanda romanul lui Zarojanu cum îi recomanzi unui prieten un film nou.
Citiţi întregul articol...
Interviu:
Interviu cu istoricul Adrian Cioroianu: "Mă enervează că pensionarii de azi pot ieşi de 1 Mai cu steaguri roşii"
Interviu de George Onofrei
Foştii sau actualii comunişti care cer "umanizarea" capitalismului sau o pîine mai albă pentru muncitori mi se par a fi culmea ipocriziei - ei se pun de partea unui sistem care, acolo unde s-a materializat, a fost criminal şi şi-a bătut joc, în primul rînd, tocmai de muncitori! Mitul stîngii - despre care Raymond Aron vorbea în Opiul intelectualilor - încă îi mai îmbată pe unii "aurolaci ai utopiei", pentru că altfel nu-i pot numi pe suporterii de azi ai comunismului. Pentru aceşti "aurolaci", caricaturizarea comunismului pică bine - şi din acest punct de vedere îmi pare bine că unele reclame se folosesc de comunism ca de un decor.
Citiţi întregul articol...
Dosar:
"Cazul Arghezi" - Ce impact au clasicii la cititorul contemporan?
de George Onofrei
Institutul Cultural Român (ICR) a lansat la sfîrşitul lunii mai seria de conferinţe "Clasicii în vremuri de tranziţie", care îşi propune să dezbată popularitatea şi impactul pe care le (mai) are literatura clasicilor în societatea contemporană. Prima întîlnire din această serie a fost consacrată "Cazului Arghezi" şi a fost moderată de criticul literar Nicolae Manolescu.
Citiţi întregul articol...
"Nu am descoperit nici o carte importantă reeditată în anii comunismului care să nu fie afectată de cenzură"
de Nicolae Manolescu
Noi avem o plăcere a ocaziilor, mai ales a celor festive, cînd se împlinesc ani rotunzi de la moarte, de la naştere, de la apariţia unei cărţi - plăcere de a scrie, de a ne întîlni, de a sărbători. Din păcate, o avem mult mai puţin pe aceea de a face şi lucruri profitabile, să spunem aşa, pentru cultură. Prin alte părţi, dacă se întîmplă să se împlinească 100 de ani de la moartea lui Jules Verne - nu de la naştere! -, precum am citit într-o revistă, apar cărţi, apar ediţii, biografii, tot felul de descoperiri. Nu numai că se actualizează, dar se şi îmbogăteşte imaginea scriitorului.
Citiţi întregul articol...
"Dacă vom pune aceleaşi întrebări, riscăm să nu ne mai intereseze opera lui Arghezi"
de Dumitru Micu
Cred că simţim nevoia, în "cazul lui Arghezi", de schimbarea subiectului. Arghezi, poet religios sau nereligios. Cum a argumentat domnul Manolescu altădată - este un subiect mare. Dar pentru a retrezi astăzi interesul faţă de Arghezi, trebuie să schimbăm subiectul de discuţie. Să nu mai vorbim despre Arghezi numai în aceşti termeni, să nu punem unele şi aceleaşi întrebări în legătură cu el!
Citiţi întregul articol...
"Un autor care sfidează receptarea"
de Paul Cernat
Pentru mine, Arghezi nu este un clasic muzeificat. Din păcate, o mare parte a criticii postbelice a lui Arghezi este una "de seră". Şi cred că ar trebui şi critica să devină, la rîndul ei, plurală; să atace dimensiuni ale biografiei sau care ţin de contextul ei istoric, aşa cum s-a zis aici. Lucruri care nu au fost spuse înainte de 1989, aşa cum ar fi trebuit.
Citiţi întregul articol...
"Interesul pentru biografia scriitorilor n-ar trebui considerat o frivolitate"
de Luminiţa Marcu
Vreau să reiau o idee pe care o propunea domnul Simuţ, aceea de schimbare a perspectivei. Cred că cel mai uşor se vede această necesitate atunci cînd eşti la seminar cu 20 de studenţi în faţă, care au de citit Arghezi sau Sadoveanu. Poţi să te bazezi pe faptul că ei trebuie să citească, pentru că au o obligaţie. Dar nu e corect, pedagogic, să mizezi pe asta şi atunci trebuie să le propui o cale, pentru a-i interesa scriitorul respectiv.
Citiţi întregul articol...
"Un personaj pe care trebuie să îl recuperăm complet"
de Costi Rogozanu
Mie mi se pare că domnul Simuţ ne întinde o capcană cînd vorbeşte despre productivitatea diverşilor poeţi. Este o abordare cu adevărat interesantă, care vorbeşte despre această goană: cine are mai mulţi epigoni dintre marii noştri poeţi? E simpatică, e ca o cursă; e caricaturală - dar nu-i văd rostul. Văd mai degrabă epigoni, aşa cum spuneaţi, la Flori de mucigai şi nu văd la celelalte volume.
Citiţi întregul articol...
Vedeta culturală:
Extravaganţă din mîini de sticlă
de Ana-Maria Onisei
Într-un întreg paradoxal, focul şi apa pornesc din transparenţa sticlei şi se preling în contururile fixe ale unei realităţi virtuale. Cu meşteşug din alte vremuri, cînd maeştri de Boemia sau Murano sădeau catifea în candelabre, ideile îşi caută astăzi forma tot în exprimarea elementelor primordiale. Arta lui Ioan Nemţoi trăieşte în fascinaţia copilărească a culorilor, bucăţile de pămînt de ţară, pe care îl călcau animalele de pe imaşul din Dorohoi, sînt argila în care modelează acum.
Citiţi întregul articol...
Rubrici permanente:
Circul nostru vă prezintă:
Stăpînul furtunii
de Lucian Dan Teodorovici
Plecarea în vacanţă a preşedintelui ne oferă iluzia unei veri calme, în care am putea, în sfîrşit, să ne plictisim din punct de vedere politic, să ne intereseze şi alte evenimente mediatice "demne de analiză", precum despărţirea sau împăcarea (ori chiar despărţirea şi împăcarea) unor cupluri celebre, cum ar fi Mitea-Bambi sau Bahmuţan-Prigoană. Sau, mai bine, să ne intereseze dezbaterile pe teme fotbalistice, că tot au început cupele europene şi campionatul.
Citiţi întregul articol...
Românii e deştepţi
Teste de tupeu - candidat la preşedinţie
de Radu Pavel Gheo
Cred că unul dintre cele mai dure teste de tupeu este acela de a candida la ceea ce jurnaliştii numesc "cea mai înaltă funcţie în stat". Mă gîndesc, desigur, doar la postura de candidat la preşedinţie. La urma urmei, ideea de bază a testului nostru este să îndrăzneşti ceva, nu să realizezi ceva. Parcă gloria de moment pe care ţi-o conferă candidatura e de lepădat? Nu e.
Citiţi întregul articol...
Ars Coquinaria
Cercul micilor gospodine
de Adriana Babeţi
Poa' să fie 51 de grade la prînz (înregistrate cu termometrul!) pe terasa vecinilor de deasupra, poa' să fie pragul de umiditate ca la tropice, poa' să curgă transpiraţia-n valuri, creierii să se facă gelatină, iar nervii - praştie, nimic nu ne mai poate clinti. Am promis săptămîna trecută că scoatem artileria grea la atac întru apărarea mîndrei redute gastrofore, asta facem.
Citiţi întregul articol...
La loc TELEcomanda
220.000 de nervi vechi
de Alex Savitescu
Nu ştiu cum vă simţiţi, dar eu, de cînd am aflat că s-a mărit abonamentul la cablu, îmi vine să-i iau pe cei de la firmă de motocei şi să-i agăţ la ghena de gunoi din cartier, de să crape europenele vărgate jucîndu-se cu ei. Miezul indignării mele (deşi am fost sfătuit că n-ar fi bine să mă indignez pe căldura asta) nu are, în fond, legătură cu patronii care ne dau Nicoleta Luciu şi Andreea Ţ... Marin pe sticlă-n fiecare seară.
Citiţi întregul articol...
Voi n-aţi întrebat, Fără Zahăr vă răspunde
Mătuşa Adela D'Arc
de Bobi
Voi nu m-aţi întrebat niciodată despre conştiinţa de neam a vastei şi secularei mele familii. Cît de uniţi am fost noi în istorie, cum mergeam la furat cu toţii şi cum împărţeam totul egal, ca o ceată superbă de fraţi.
Citiţi întregul articol...
Dumnezeu se uită la noi cu binoclul
Fără nici un folos de iertare
de Emil Brumaru
Cît de tîrziu şi fără nici un folos de iertare mi-am priceput necuviinţa grea, uleioasă, verzuie-n culoare, rîncedă-n iz, candelă spurcată de leşul de muscă bătrînă. Şi cît de tărăgănat mi-am dumerit, în zarea aspră, insomniacă, rariştea vieţii. Şi dacă mă aplec răbduriu şi-mi sprijin genunchii de carne caldă pe aşchii şi ţăndări, sînt oare învrednicit să primesc, tămăduitor şi pe îndelete, în piept (unde e locul inimii) şi în faţă lumina?
Citiţi întregul articol...
Cum stau lucrurile
Momente ruşinoase ale devenirii artistice
de Ionuţ Chiva
Ca să fie foarte clar: farsa macabră denumită adolescenţă e de vină pentru coşmarul existenţial al celor mai mulţi dintre noi.
Citiţi întregul articol...
Scrisoare pentru melomani:
Pe urmele lui Vivaldi despre istorie, politică şi arhive muzicale
de Victor Eskenasy
Cu o săptămînă în urmă, scriind despre peripeţiile unei opere de Vivaldi, Motezuma, redescoperită într-o arhivă berlineză, nici nu-mi trecea prin gînd că voi citi ca pe un roman poliţist o carte de peste 700 de pagini. Ea se intitulează Trofeele de război şi Imperiul, a fost publicată la Harvard în 2001 de cercetătoarea americană Patricia Kennedy Grimsted şi se ocupă, cum o arată subtitlul, de Moştenirea arhivistică a Ucrainei, cel de-al II-lea război mondial şi politica internaţională de restituire.
Citiţi întregul articol...
Teatru la rotisor
Dur, brutal, frontal
de Mihaela Michailov
Cine ar fi crezut că, pe o căldură năucitoare, se mai face teatru? Şi încă exploziv, incendiar? Pe 25 şi 26 iulie, la Teatrul LUNI, de la Green Hours, a avut loc premiera spectacolului Disco Pigs, regizat de Peter Kerek, cu Alina Berzunţeanu şi Marius Manole. Disco Pigs e povestea unor adolescenţi care apar pe lume în aceeaşi zi, la distanţă de cîteva secunde unul de altul, fără să aibă însă aceeaşi mamă, şi între care se nasc o prietenie şi o iubire de o intensitate uluitoare. Îşi sărbătoresc împreună ziua de naştere cu o exuberanţă aiuritoare. Beau, se incită, se bat, se protejează. Îşi descoperă sexualitatea ameţitor şi buimac.
Citiţi întregul articol...
Cronică de film:
Las' că vine Bruce Willis şi-i salvează pe toţi!
de Iulia Blaga
Un film cu Bruce Willis este o încîntare, chiar dacă sau cu atît mai mult dacă e prost. De fapt, e relativ greu să-ţi dai seama după Willis dacă filmul e bun sau rău, pentru că actorul are aceeaşi expresie, indiferent de producţie. Bancul cu Bruce Willis care îi salvează pe toţi (de ce n-a jucat în Titanic?...) funcţionează şi în Ostaticul, dar nu în întregime. Semn că poate bancul a trecut Oceanul şi a ajuns la urechile starului.
Citiţi întregul articol...
Muzică pe litere
Legenda cu o mie de feţe
de Răzvan Ţupa
"Discurile mele se vindeau bine, eram căutat. Mă gîndeam la Vince şi scriam «Ziggy Stardust». M-am gîndit la fratele meu şi am compus «Five Years». Pe urmă, mi-am adus aminte de prietenul meu şi de felul în care am stat noi la Bewaly Bros. Şi am scris «Moonage Dream»." Este un citat din autobiografia lui David Bowie, The Return of the Thin White Duke. Autobiografie scrisă acum 30 de ani. De atunci s-au schimbat multe, dar, pe lîngă schimbările prin care a trecut Bowie de la un deceniu la altul, scena muzicală pare să fie doar un monstru cu picioare de lut.
Citiţi întregul articol...
Arte vizuale
Noua clasă creativă
de Matei Bejenaru
Dacă eşti om de ştiinţă ori inginer, arhitect sau designer, scriitor, artist vizual sau muzician ori, în general, dacă îţi foloseşti creativitatea ca un element-cheie în munca ta din afaceri, educaţie, artă, sănătate, justiţie, atunci eşti un membru al unei noi clase sociale, care va marca profund structura socială şi modul de viaţă. Să-i spunem acesteia clasa creativă.
Citiţi întregul articol...
Liberul arbitru
Un om care nu e neapărat trebuincios
de Sorin Stoica
După ce a anunţat că nu va mai candida la preşedinţia FRF, pe Mircea Sandu l-a plesnit o nehotărîre de sorginte tăriceană. Păi, dacă Şefu o scaldă, ce gura mă-sii, io să fac pe moralu' ca un frăieştean? Şi, anticipînd că fotbalul românesc va intra în derivă dacă-l abandonează el, Naşu a revenit urgent asupra deciziei.
Citiţi întregul articol...
Enţiclopedia Encarta
Chiriţisme
de Luiza Vasiliu
Toată lumea a murit de plăcere cînd a venit Pascal Bruckner în România, toată lumea a fost foarte mîndră de apariţia în limba română a celui mai nou roman al lui. La fel şi eu, recunosc. Doar că n-am prea auzit vorbindu-se despre traducerea în sine, care e o mare dezamăgire.
Citiţi întregul articol...