Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Revista presei  Sageata  Citind Suplimentul de cultură

Interviu cu istoricul Mihai-Răzvan Ungureanu: Reformele din Ministerul de Externe nu au aparenţa unor revoluţii


Redacţia Suplimentul de Cultură

15.08.2005
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Actualitate:

  România pornitorească
de Constantin Vică
Ce are pornografia cu politica? Ce are Gorzo cu Iliescu, Băsescu, Constantinescu şi Ceauşescu? Oare nimeni nu e mai presus de sex? Oare toate extensiunile termenului "politică" se regăsesc în intensiunile sublimului pornografic? Oare nu ne întrebăm prea mult pentru prea puţin?
Citiţi întregul articol...

  "Eterna" Marilena Guga a fost trimisă să studieze istoria Ministerului Culturii
Mai mulţi editori s-au arătat nemulţumiţi la începutul săptămînii de ritmul de desfăşurare a programelor de subvenţii şi de achiziţii de carte pentru anul acesta - este cazul Editurii Paralela 45, al Editurii Academiei Române şi al Editurii Kriterion.
Citiţi întregul articol...

  Florin Lăzărescu-cîştigător la concursul de scenarii al Centrului Cinematografiei
Anul acesta, majoritatea scenariilor cîştigătoare la Concursul Centrului Naţional al Cinematografiei vor fi regizate de cineaşti tineri. Juriul, format din Cristina Corciovescu (critic), Irina Petrescu (actriţă), Andrei Gorzo (critic), Ştefan Agopian (scriitor) şi Oana Stoenescu (distribuitor), a stabilit care sînt proiectele cîştigătoare la scurtmetraj şi lungmetraj.
Citiţi întregul articol...

  Maia Morgenstern-preşedinta juriului de lungmetraj la festivalul ANONIMUL
de Răzvan Ţupa
Cea de-a doua ediţie a Festivalului Internaţional de Film Independent ANONIMUL începe luni, 10 august a.c., la Sf. Gheorghe, în Delta Dunării. În acest an, organizatorii au programat în satul filmului amenajat la Sf. Gheorghe proiecţii pentru mai bine de o lună. De la 1 august au rulat pe ecranul uriaş din camping filmele care au participat la competiţia de anul trecut.
Citiţi întregul articol...


Pop-cultură:

  Route 66
Dublin, USA
de Casiana Ioniţă
Cincisprezece oraşe numite Paris, opt Moscove, două Praga, şase Veneţii, nouă Dublinuri şi alte asemenea reproduceri de nume europene celebre se găsesc de-a lungul şi de-a latul Statelor Unite. Mulţi dintre călătorii pe care i-am urmat în această vară s-au arătat uimiţi să vadă astfel de nume pe drum, mai ales pentru că orăşelele americane nu aveau mai nimic în comun cu tizul european.
Citiţi întregul articol...

  Homepage, sweet home
Da' ce-am, băi, nene?
de Florin Lăzărescu
Am o problemă cu poeţii. M-am tot ferit să spun. Sînt mulţi, încrîncenaţi, omniscienţi, ubicui. Am auzit că unii sar la bătaie cu ranga. Dacă intri într-o crîşmă, jumătate dintre clienţi sînt poeţi. În majoritate, geniali înainte de a fi scris un rînd, dincolo de orice categorie dacă au apucat să publice un volum de cincizeci de pagini. Sînt neînţeleşi, trimbulinzi, consideră că lumea nu mai citeşte.
Citiţi întregul articol...


Carte:

  Două femei, într-un ungher al lumii
de Luminiţa Marcu
Ca în Balada chiriaşului grăbit a lui Topîrceanu, eu şi prietenul meu, tot la cîteva luni, ne mutăm. Ştia Caragiale ce ştia... Toamna şi primăvara, bate un vînt al schimbării în Bucureşti şi cei care n-au casa lor îşi adună agoniseala şi, nu chiar cu căruţe ca pe vremea lui, dar cu dubiţe care nu sînt departe de ele, purced la drum. Aceiaşi nervi, aceleaşi înjurături, aceeaşi oboseală, mai puţin servitoarea, pentru că în secolul XXI n-o mai avem ca să ţipăm la ea.
Citiţi întregul articol...


Interviu:

  Interviu cu istoricul Mihai-Răzvan Ungureanu: "Reformele din Ministerul de Externe nu au aparenţa unor revoluţii"
Interviu de R. Chiruţă
Prima premisă de la care trebuie să pornim este onestitatea. Să nu ne imaginăm că reprezentarea noastră externă arată altceva decît reprezentarea noastră internă. România de acasă este şi România de afară, cu toate problemele ei, defectele, ridurile, îmbrăcămintea nepotrivită sau incapacitatea de a folosi cu tactică prezenţa sa geografică. Este o Românie care, în ciuda excesului critic, nu reuşeşte să se exprime constructiv. A doua premisă are în vedere că Ministerul de Externe nu este Academia Română şi nu trebuie să căutăm în ambasade genii sau alcătuiri neobişnuite intelectual.
Citiţi întregul articol...


Dosar:

  Vacanţe de scriitor
de Emilia Chiscop
Vă scriu de pe plajele însorite ale insulei cu elice şi nu am cunoscut nici un scriitor în vacanţă. Merg peste tot pe-aici şi îmi recit din poetul acela care nu şi-a luat concediu din literatura română niciodată. El zicea că scriitorul, ca şi soldatul, nu are vacanţă personală. Vacanţa sa e literatură.
Citiţi întregul articol...

  Mică e vacanţa mare
de Adriana Babeţi
Ăsta-i un titlu de cărţulană proletcultană de care probabil că puţini îşi mai aduc aminte. Nu mi-ar fi trecut nici mie ca un glonţ prin cap dacă, acum cîteva zile, nu aş fi transpirat în drum spre Foeni, pe o şosea prăfoasă din proaspăta deltă a Banatului, plină de muşte şi ţînţari.
Citiţi întregul articol...

  Vilegiatură fără privilegiatură, în deceniul al VI-lea (şi nu numai) al veacului din urmă (şi nu numai)
de Şerban Foarţă
...În timp ce trenu-ntîrzie, vreo oră, la Agigea,/ tu te gîndeşti la insul ce,-n insula Ogygia,/ stătuse un deceniu sau numai şapte ani.../ Priveliştea-i săracă: ciulini şi bolovani/ golaşi ca nişte tigve, — pe cînd celor dintîi/ le-ar fi stat bine-n mîna lui Dürer! Din lămîi/ de plastic galben curge un fel de limonadă./ E strîmt şi fiecare devine o monadă/ fără ferestre. Briza ce suflă pe culoar/ nu e decît fantasma perdelelor de moar/ care se-agită în sinea lor, fără să adie./
Citiţi întregul articol...

  Voi nu mă luaţi în serios!
de Ionuţ Chiva
Bă, Suplimentu'! Dă-o-ncolo de treabă! Voi pe mine mă invitaţi să răspund numai la anchete de astea cu ce-ai făcut de sărbători, unde te duci la vară şi tot restul chestiilor ieftine! Cînd e vorba de ceva serios, apelaţi numai la Ţupa şi la Schiop, care, între noi fie vorba, nu-s aşa de inteligenţi pe cît par. Voi nu i-aţi văzut niciodată dimineaţa, imediat după ce s-au sculat, aşa cum nu i-aţi văzut beţi niciodată.
Citiţi întregul articol...

  "Sînt eu, Marcel!"
de Dan Lungu
Nu ştiu cum se face, dar nu, vacanţele mele nu seamănă între ele. Nu au un tipic. Şi asta nu doar pentru simplul fapt că acum cîţiva ani mă aflam la Lille, anul trecut la Viena, iar acum scriu aceste rînduri din Botoşani...
Citiţi întregul articol...

  Ultima sferă a Paradisului
de Bogdan Suceavă
Nu aveam mai mult de opt ani atunci cînd am descoperit în bibliotecă volumul lui Constantin Teaşcă, Fotbal la poalele Cordilierilor. De acolo am aflat că exista şi o echipă cu numele de Antilele Olandeze, care pierdea unul după altul meciurile din calificările pentru Campionatul Mondial şi reprezenta nişte insule pierdute în mijlocul Mării Caraibelor.
Citiţi întregul articol...

  Carapacea găurită
de Filip Florian
Să spun c-o iubesc ar fi cam mult. Dar mi-e dragă. Tare dragă. E loială, fîşneaţă, are un spate provocator şi un botic dulce, rezistă la multe şi e capabilă de lucruri greu de imaginat, n-are ifose, răsfăţuri sau pretenţii supărătoare, e doar puţin cam gălăgioasă. Sîntem împreună de zece ani, iar ea, ca vîrstă, se apropie de optişpe. E o relaţie grozavă, una dintre întruchipările acelea calme, line, ale armoniei.
Citiţi întregul articol...

  România tropicală
de Silviu Gherman
Dacă ajungeţi vreodată în St. Etrèze, o insulă destul de măricică din grupul Amirantelor Seychelliene, ignoraţi localnicii care vă promit cazări ieftine, vă oferă călătorii cu taxiul sau vor să vă vîndă diverse suveniruri. Luaţi un taxi autorizat, părăsiţi portul luînd-o spre Cascadă şi rugaţi-l pe şofer să o cotească la dreapta după ce treceţi de Ombre-Bîmes.
Citiţi întregul articol...


Vedeta culturală:

  Michael Cunnigham - "cronicarul" introspecţiei contemporane
de Ana-Maria Onisei
"Doamna Dalloway a fost blîndă, dar fermă. Prin definiţie, orice carte după această experienţă mi-a lăsat numeroase impresii, dar nici una nu a reuşit să mi se strecoare pe sub piele aşa cum a făcut-o Virginia Wolf. Însă, în timp ce lecturam Leaves of Grass, mi-au rămas ochii pe următorul pasaj: «Cititorule, oriunde ai fi, în viitor, simte că sînt în viaţă şi prezent în lumea ta acum, cînd îmi citeşti poezia, chiar dacă lumea mea e dispărută. Cum e la tine? A venit noaptea? Stai la lumina unei lămpi?» Era şi... aşa era. Timpul s-a răsucit, iar Walt Whitman a căpătat suflu. Atunci am înţeles cît de fidel poate literatura să transceandă moralitatea."
Citiţi întregul articol...


Rubrici permanente:

  Circul nostru vă prezintă:
Stăpînul furtunii se întoarce
de Lucian Dan Teodorovici
Scriam săptămîna trecută că plecarea în vacanţă a preşedintelui ne oferă iluzia unei veri calme, presupunînd că abia după întoarcerea sa va deschide burduful cu furtuni. Mereu surprinzător şi inanalizabil cum îl ştim, preşedintele n-a răbdat însă pînă la sfîrşitul vacanţei: după un chef cu lăutari şi alte cele a tras o fugă pînă la Bucureşti, şi-a făcut numărul de circ şi, satisfăcut, s-a întors la petrecerile domniei sale.
Citiţi întregul articol...

  Românii e deştepţi
Silenzio stamba
de Radu Pavel Gheo
M-a mirat întotdeauna un gest de dată recentă adoptat de fotbaliştii români şi de antrenorii lor: silenzio stampa. Presupun că ştiţi despre ce e vorba. La un moment dat, un antrenor sau un preşedinte de club se simte atins în orgoliul lui de un articol de ziar (sau de mai multe) şi anunţă că echipa intră în silenzio stampa. Las' că nu cred să existe mulţi oameni de fotbal care să ştie exact ce înseamnă asta...
Citiţi întregul articol...

  Ars Coquinaria
Bucale
de Adriana Babeţi
Adevărul e că ne cam mîncăm de sub unghii şi că reîncălzim o supă. Deci să spunem franş că acest titlu a mai apărut cîndva, undeva, sub trudita-ne semnătură. Să tot fi fost acum cîţiva ani, cînd "Dilema Veche" închină mîndrei capitale un număr şi vru să vază cu precădere cum, ce, dar mai ales cît cugetă & simţesc nevolnicii de provinţiali odată picaţi în centru.
Citiţi întregul articol...

  La loc TELEcomanda
Retardat la 15 ani
de Alex Savitescu
Cred că pe la doişpe-treişpe ani am văzut primul film mai "deocheat". Pe atunci încă nu apăruseră firmele de cablu, noţiunea de satelit era legată în mintea românului doar de Soiuz şi spionaj, iar video-ul era o chestie destul de scumpă şi, în orice caz, apanajul şmecherilor sau descurcăreţilor.
Citiţi întregul articol...

  Voi n-aţi întrebat, Fără Zahăr vă răspunde
Editorial cu un om însurat
de Bobo
Eu sînt un om însurat, v-am mai spus pînă acum că îmi iubesc soţia, am cîţiva prieteni mai apropiaţi, cîţiva mai mult sau mai puţin "îndepărtaţi", îmi fac noi cunoştinţe din cînd în cînd, însă nu caut activ să întîlnesc oameni (fete şi băieţi) noi. Alţii însă, din diferite motive subiective despre care nu am cum să vorbesc, sînt mereu în căutare de noi prieteni şi iubite sau noi prietene şi iubiţi.
Citiţi întregul articol...

  Dumnezeu se uită la noi cu binoclul
Cheltuit pe oboseli mărunte
de Emil Brumaru
Neajutorat mă simţeam. Căutam, biruit de zădărnicie, deznădăjduit, ceasuri întregi (secundele înţepau pielea-n tatuaje absurde, aberaţii nepricepute de nimeni), tîrîndu-mă pe preşurile infinite ale odăii, cu trupul metamerizat de spaimă, întortocheat în spirale imposibile, sub paturi, mese, scaune, printre ziarele terciuite de timp, spre cărţile ce-mi păreau uşor umflate de o bubă dulce.
Citiţi întregul articol...

  Cum stau lucrurile
Despre arta interviului în presa africană din România
de Ionuţ Chiva
Deci, m-am făcut şi eu ditamai vedeta literară şi, cu această fericită ocazie, am început să acord cu oarecare sîrg interviuri. Ceea ce nu-i nici bine, nici rău, îmi spune micul drăcuşor din pieptul meu, numit Conştiinţă. Păcat că-s doar în reviste culturale. Chiar, o paranteză. Visul meu arzător este să mă fac scriitor, să iau o grămadă de premii importante şi, apoi, la un moment dat, să iau premiul pentru "cel mai bine îmbrăcat bărbat din România". Din partea revistei "Elle", să zicem. Şi vreau să urc pe podium, să fiu foarte fericit şi flatat şi să spun că, dintre toate premiile pe care le-am primit, cel mai recunoscător sînt pentru acesta din urmă.
Citiţi întregul articol...

  Scrisoare pentru melomani:
La catafalcul muzicii clasice?
de Victor Eskenasy
Nu, nici pe departe, oricît pesimism ar domni printre pesimiştii din fire sau de serviciu. O ilustra cum nu se poate mai semnificativ un recent anunţ al webmasterului postului de radio clasic BBC 3: numărul celor care au transferat o simfonie de Beethoven de pe site-ul gratuit al radioului britanic a depăşit cifra de un milion. În faţa evidenţei încep să se încline pînă şi marile firme de discuri, care, nemulţumite de profiturile considerate insuficiente, şi-au autodistrus în ultimii ani departamentele de muzică clasică.
Citiţi întregul articol...

  Teatru la rotisor
La / pe masă
de Mihaela Michailov
Vă imaginaţi un spectacol în care nu e rostit nici un cuvînt şi doar obiectele interacţionează? În care totul e spus prin volume şi suprafeţe care se contractă sau se dilată? În care obiectele să păşească, să se atingă, să se spargă din cauza presiunii pe care o creează sau, pur şi simplu, să tacă? Ar trebui să fie, cu siguranţă, nişte obiecte ultraabsorbante, care să conţină tot ritmul spectacolului. Hamlet-ul să fie o supraetajare de cărţi ca Bibliotecarul lui Arcimboldo, Livada de vişini - un insectar labirintic în care memoria mişună sau îngheaţă brusc, iar Aşteptîndu-l pe Godot - o scară rulantă într-un Mall cu jumătăţi de produse şi siluete. Atunci obiectul nu ar mai fi doar unul fizic concret, ci un obiect dramatic, tensional.
Citiţi întregul articol...

  Cronică de film:
Proza bate filmul
de Iulia Blaga
Woody Allen avea prin anii '70 o povestioară intitulată The Kugelmass Episode. Ca în toate textele lui Allen, îl simţi pe autor în chip de personaj şi aproape că-l şi vezi - mic, nervos, vorbind şi gesticulînd încontinuu. Senzaţia de viu şi "pe bune" e foarte clară. Povestirea se joacă şi ea cu realitatea - cu cea a artei - în aceeaşi gamă în care o făcea filmul lui Woody Allen Trandafirul roşu din Cairo. Numai că aici se bate moneda pe umor.
Citiţi întregul articol...

  Muzică pe litere
Cînd blues-ul a fost mai negru decît oricînd
de Răzvan Ţupa
Vocea Ninei Simone, fie că este vorba despre jazz ori blues, face din starea "blue" una dintre cele mai impresionante călătorii în zonele întunecate ale unei... blîndeţi furioase. Simone a studiat la Julliard School of Music, în New York, pregătindu-se să devină pianistă de concert. Totul s-a schimbat atunci cînd lucra într-un Irish Pub din Atlantic City şi patronul i-a cerut să îşi folosească vocea. Se numea Eunice Waymon. Se spune că a ales "Nina" pentru înţelesul asociat acestui nume, acela de "micuţă", iar "Simone", pentru că modelul său a fost actriţa franceză Simone Signoret.
Citiţi întregul articol...

  Arte vizuale
Farmecul discret al biologiei
de Matei Bejenaru
Filmele lui Mathew Barney din ciclul "Cremaster" au fost întotdeauna aşteptate cu mare interes şi curiozitate datorită şocului vizual şi mental pe care îl produc. Realizate pe parcursul a aproape zece ani, cele cinci filme reprezintă viziunea extravagantă şi plină de imaginaţie a artistului asupra naşterii şi diferenţierii sexuale. Construcţia scenariilor narative ale filmelor porneşte de la funcţionarea muşchiului cremaster care acţionează asupra testicolelor ca un reflex la stimulii de frig sau frică ce pot influenţa corpul uman. Biologia devine astfel creatoare de mesaj simbolic...
Citiţi întregul articol...

  Liberul arbitru
Fotbalul ca religie
de Sorin Stoica
Vine o vreme în viaţa oricărui comentator TV cînd, printre partide anoste, urîte, se nimereşte să aibă de comentat şi un meci care să-l scoată din tenişi, un meci aşa, olecuţă mai entuziasmant. Şi atunci se întîmplă să fugă cuvintele de el, iar el, ştiind că trebuie să exprime cumva ceea ce trăieşte, se pomeneşte emiţînd ca pe o mare noutate că fotbalul e o religie, oameni buni. Sigur că a tocat şi pînă atunci metafore răscoapte cu mingea care se scurge milimetric, stimaţi telespectatori sau cu celebra şi enervanta taxare a unui meci drept "de la agonie la extaz", dar, atunci cînd a zis că fotbalul e o religie, ceva în fiinţa lui a frisonat irepetabil.
Citiţi întregul articol...

  Enţiclopedia Encarta
Nişte sudălmi
de Luiza Vasiliu
Poate că acum e momentul cel mai potrivit să-mi dau arama pe faţă: nu fac parte din nici o poliţie a moravurilor culturale, nu sînt nici pruteanu, nici nicolaescu, nu organizez mitinguri pentru epurarea muzical-artistică a patriei. Dar mă calcă pe nervi maneliştii şi de aceea sînt suspectă de sindromul un-cool. Mă tot întreb de cîteva zile dacă manelele au ce căuta într-o enţiclopedie ca a mea (bazar, harababură, gălăgie înghesuită de termeni). Cuvîntul în sine are pentru mine o rezonanţă odioasă şi nici nu ştiu ce definiţie aş putea să dau pentru "manelist" - o serie de sudălmi bine drămuite n-ar da prea bine, dar s-ar potrivi.
Citiţi întregul articol...
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer