Aseară m-am rugat la Dumnezeu să scap de singurătate. Azi dimineaţă, pe stradă, am simţit o prezenţă în urma mea. O libelulă dădea din aripi chiar lângă umărul meu. Libelula a început să-mi vorbească. M-am împiedicat în propriile picioare; era prea mult chiar şi pentru o visătoare. Mi-am dat seama că oamenii nu vedeau nicio libelulă, doar ochii mei o puteau vedea. De teamă să nu dispară, m-am plimbat cu ea prin tot oraşul. La un moment dat, o fetiţă s-a oprit în dreptul meu şi a strigat: Uite, mami, un futule.
