Am auzit recent un tip tânăr, angajat într-un post important, care povestea cum a dat afară un număr mare de oameni din compania X: automatizare. Era mândru, sau se prefăcea că e mândru, sau doar mi s-a părut mie că e mândru.
Cineva de lângă mine l-a întrebat de ce a făcut-o, şi el a zis, cu voce tare:
- Ăsta e jobul meu.
Nu-l judec. Ştiu că nu trebuie să judecăm, şi încerc să n-o fac.
Dar pe mine pot să mă judec, şi o fac. Pentru că eu am tăcut. N-am încercat să înţeleg mai mult, să aflu mai multe de la el, n-am pus nicio întrebare. Eu doar n-am zis nimic cu voce tare. Şi ăsta nu e jobul meu.
0 comentarii
Publicitate