Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Revista presei  Sageata  Citind Suplimentul de cultură

Interviu cu regizorul britanic Peter Greenaway: Voi, românii, nu aţi oferit nimic culturii europene


Redacţia Suplimentul de Cultură

29.08.2005
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Actualitate:

  Fotografia, literatura şi filmul, topite la 1200 de grade Celsius
de Ana-Maria Onisei
Sfîrşit de lună septembrie la "1200º C". Timp de o săptămînă, la galeria artistului Ioan Nemţoi şi Librăria Cărtureşti va avea loc un experiment artistic ce reuneşte, sub aceeaşi idee, un concurs de fotografie, proiecţii de filme "la gura cuptorului" şi texte literare. Inspirat de focul, tensiunea şi explozia determinate iniţial de temperatura obişnuită a cuptorului unde se creează sticla – materialul preferat al lui Nemţoi –, conceptul implică, aşa cum declară artistul, şi un plan figurativ, al fervorii intelectuale. Selecţia pentru concursul de fotografie s-a încheiat pe 20 august. Veţi putea vedea rezultatul alegerii făcute de juriu, format din Ioan Nemţoi, Pavel Suşara, Şerban Sturdza şi Neil Coltofeanu, la ceainăria Cărtureşti, din Bucureşti.
Citiţi întregul articol...

  Stuf stop
de Constantin Vică
50.000 de spectatori la "Stufstock", Vama Veche. Pliantul spune că s-au întîlnit acolo pentru lupta cea mare împotriva ghiulurilor şi manelelor. Eu cred că ne-am întîlnit să biruim cîţiva barili de votcă şi bere. Şi cîteva corturi lăsate aiurea prea lîngă scenă. Şi mii de şoarme, de mici şi de ştiuleţi de porumb. Dar a fost muzică. Atunci cînd n-a fost zgomot.
Citiţi întregul articol...

  Jurnal de festival: ANONIMUL poate zbura
de Iulia Blaga
Festivalul ANONIMUL a luat sfîrşit într-o vineri seară, cînd toţi turiştii şi toţi sătenii s-au strîns în camping, cei din urmă probabil mai mult pentru focul de artificii (anul trecut el a rupt gura tîrgului). N-a plouat nici de astă dată. Mă gîndeam că Sorin Marin, patronul Fundaţiei ANONIMUL, a făcut o înţelegere cu cel ce distribuie ploile, aşa cum anul trecut a "comandat" un curcubeu pe uscat, fără urmă de ploaie. De fapt, am înţeles că atunci cînd pronosticurile anunţă ploaie peste tot, Delta e ferită. În acest an am avut chiar şansa de a vedea pelicani la malul mării, pe lîngă plajă, în vreme ce invitaţii duşi cu lotcile în Rezervaţia Biosferei Deltei (sic!) Dunării (aşa am zărit scris) n-au văzut urmă.
Citiţi întregul articol...

  Borcănaşele din Trei surori înfiletate la Tampere
În perioada 8-14 august, la Tampere, în Finlanda, a avut loc cea de-a 37-a ediţie a Festivalului Internaţional de Teatru cu cea mai lungă tradiţie în ţările nordice, la care au participat importante companii din lume. Din România a fost prezent la Tampere spectacolul Trei surori, în regia lui Radu Afrim, producţie a Teatrului "Andrei Mureşanu" din Sfîntu-Gheorghe.
Citiţi întregul articol...


Pop-cultură:

  Route 66
Călătorului îi stă bine şi cu sarcasmul
de Casiana Ioniţă
Nu e oraş care să fi provocat atît consens printre călătorii pe care i-am urmărit vara aceasta precum San Francisco. Ajunşi acolo, mai toţi se minunează de cît de european pare, de privelişti, de primire, de excentricitate. Rudyard Kipling, pe care îl vom acompania săptămîna aceasta, face notă discordantă. "Notele americane" ţinute de el pe parcursul călătoriei de la sfîrşitul secolului al nouăsprezecelea sînt pline de nemulţumiri, sarcasm şi parodii. Lăsate de multe ori deoparte în scrierile despre Kipling din cauza exagerărilor, poveştile lui de drum ne pun faţă în faţă cu un călător nemulţumit, gata să aprecieze doar două lucruri: femeile şi somonul. Altfel, totul este poleială, jargon, barbarism.
Citiţi întregul articol...

  Homepage, sweet home
Omleta românească
de Florin Lăzărescu
În ultima vreme, deschizînd de cîteva ori pagina de Internet a ziarului "Gândul", a ajuns să mă obsedeze bannerul promoţional al www.brandingromania.com: "Cum faci o omletă românească? Furi două ouă. (Folclor european)". Nu ştiam că există un folclor european. Bănuiala mea e că poanta e opera vreunui emigrant român care, odată ajuns pe meleaguri străine, se detaşează cinic de trecut. E şi asta o chestie care face parte din brandul nostru de ţară, dacă o fi existînd aşa ceva. Am rezervele mele, deoarece nu cred că poţi face o campanie promoţională decît dacă ai un produs concret pe care să-l vinzi. Deşi avem cu toţii cîte ceva de vînzare, rar găseşti doi români care să cadă de acord în construirea unui proiect comun. Citind opiniile de pe www.brandingromania.com, m-am gîndit că, dîndu-ne mereu cu părerea despre ceea ce sîntem, imaginea despre noi pe care o promovăm inconştient este o omletă.
Citiţi întregul articol...


Carte:

  Intelectualul draculesc
de Luminiţa Marcu
Căutînd prin revistele literare româneşti referinţe la subiectul de azi, n-am întîlnit cronici ale cărţii în cauză, nici consideraţii despre autor sau celelalte cărţi ale sale, ci un fel de "scandal", tipic, din păcate, pentru vîrsta actuală a publicisticii culturale de la noi. Marin Mincu răspunde la o anchetă, interesantă de altfel, iniţiată de "Observator cultural", pe tema mizelor culturale actuale. Scrie acolo despre ce nu s-a făcut pentru promovarea literaturii române în străinătate, îndrăzneşte să pomenească nume devenite sacrosancte (la noi, numele defuncţilor devin repede sacrosancte, ca în orice cultură mică şi provincială), dă cîteva idei, povesteşte experienţe personale. O face în stilul său, un stil un pic bombastic, un pic prea obsedat de propriile realizări şi de propriile frustrări, asupra căruia o să revin. Dar dincolo de acest stil, Marin Mincu spune cîteva lucruri care ar trebui să dea de gîndit.
Citiţi întregul articol...


Interviu:

  Interviu cu regizorul britanic Peter Greenaway: "Voi, românii, nu aţi oferit nimic culturii europene"
Interviu de Răzvan Ţupa
Peter Greenaway nu a stat la Festivalul ANONIMUL de la Sfîntu-Gheorghe decît două zile. Dar prezenţa lui a făcut ca deschiderea festivalului să fie mai alertă decît a oricărui festival de film pe care l-am văzut vreodată la noi. Pe tot parcursul discuţiei pe care am purtat-o, Greenaway a răspuns nu doar întrebărilor mele, ci şi întrebărilor cuiva care îi cerea sfaturi legate de carieră; a discutat probleme politice şi culturale cu unul dintre organizatori şi a întrebat din cînd în cînd dacă a mai rămas cineva să urmărească filmul său, care tocmai se proiecta. Înainte să ajungem la interviu, îmi vorbise deja despre proiectul pe care l-a întrerupt cînd Mel Gibson a lansat The passion of Christ: "Filmul meu era mult mai violent. În scenariul meu, Isus trecea prin întîmplări pe care Mel Gibson nici nu ar fi îndrăznit să şi le imagineze".
Citiţi întregul articol...


Dosar:

  Cărţile copilăriei (partea a II-a)
de Constantin Vică
Unii am crescut cu Cenaclul Flacăra şi cu vocea de neuitat a lui Cornelius Roşiianu. Alţii ne-am distrat cu Miaunel şi Bălănel. Sînt unii care cresc cu Harry Potter şi Shrek. De la desene animate o oră duminica, am sărit la trei canale specializate care îi livrează pe Spiderman şi Dexter la pachet sau individual. Însă ceva ne diferenţiază, şi nu ştim prea bine ce. Există un grup care l-ar apăra pe Jules Verne pînă la moarte. Alţii urlă Mark Twain patriarh şi măsoară cu el orice adîncime culturală. Mai sînt "naţionaliştii", care te-ntorc la Ionel Teodoreanu şi la Minulescu, dar ăştia sînt deja autori de adolescenţă.
Citiţi întregul articol...

  Duhuri şi chibrite
de Cecilia Ştefănescu
Cele mai frumoase, dar şi mai uscate amintiri le am de pe vremea cînd, pe la opt-nouă ani, stăteam ghemuită în fotoliul din camera mea şi citeam. Aveam acolo o bibliotecă mică, făcută chiar de tatăl meu din bucăţi disparate de lemn. Era o bibliotecă bălţată, în care văd şi acum aliniate soldăţeşte cotoarele alburii şi cartonate ale întregii colecţii Jules Verne sau pe cele multicolore, în format de buzunar, ale Poveştilor nemuritoare.
Citiţi întregul articol...

  Insula deznădejdii
de Emil Brumaru
Moto:
"27 august 2005. Eu, sărmanul Robinson Crusoe, naufragiind în timpul unei furtuni îngrozitoare în largul mării, am fost adus pe ţărmul acestei insule blestemate şi pustii, pe care am numit-o Insula Deznădejdii..."
Citiţi întregul articol...

  Mănuşa de oţel şi vibratorul cu diamante
de Robert Şerban
Majoritatea copiilor sănătoşi de sex masculin visează să ajungă fotbalişti. O spun statisticile de azi, o spun şi eu care, născut în '70, tot fotbaliator vroiam să mă fac "cînd voi fi mare". Păi, nu e fotbalistul prototipul omului fericit?
Citiţi întregul articol...

  Paradisuri de uz intim
de Răzvan Ţupa
Fiecărei cărţi ar trebui să îi corespundă un moment sau o perioadă în care o citeşti. Lucrul acesta este valabil pentru cărţile pe care le-am citit după 18 ani. Pînă atunci nu pot să-mi amintesc momentul în care citeam un volum sau altul. Explicaţia e simplă. Aproape niciodată nu citeam cărţile pe care ar fi trebuit să le citesc. Aveam lecturi obligatorii la şcoală... nici nu mă apropiam de foile devenite dintr-o dată neinteresante. "Sînt alţii pe care îi interesează cărţile astea... şi mi se par cam pentru copii..." cred că-mi spuneam şi mă apucam să caut tot felul de chestii pe care le consideram atunci mai haioase sau mai serioase decît ceea ce era lectură obligatorie.
Citiţi întregul articol...

  Copilărie în China şi Vietnam
de Elena Vlădăreanu
... Înapoi la cărţile copilăriei, aşa cum NU vor mai fi – dragă Constantin Vică, să ştii tu că, în ce mă priveşte, pe undeva ai dreptate. Mă număr printre acei nefericiţi care rareori mai pun mîna să citească vreo carte pentru copii. Dacă pisicile lui T.S. Eliot, pe care le-am descoperit cam tîrziu – adică tîrziu de tot –, m-au terminat, la fel şi pinguinul Apolodor sau ursuleţul Winnie Pooh, mă gîndesc că vor fi cărţi pe care nu le voi citi niciodată. Ştiu asta, la fel de bine cum ştiu că nu o să mănînc niciodată ciorbă de burtă, creier, limbă, rinichi, inimă, coadă şi altele asemănătoare. Sînt cărţi pe care nu am apucat să le citesc din en motive, altele pentru care nu prea mai sînt disponibilă. Mă uit cu jind la prietenul meu care, periodic, îşi trage sub nas cîte un cărămidoi intitulat Harry Potter sau Stăpînul inelelor şi-şi petrece zile şi nopţi bune tot întorcînd paginile cărţoaielor.
Citiţi întregul articol...

  Unde-s neuronii mei de lapte?
de Alexandru Matei
Faza e că s-au dus, cărţile copilăriei, s-au rostogolit pe dendritele neuronilor de lapte pe care mătuşă-mea, maică-mea, bunică-mea, Magda, Nora (+...) şi o sumedenie de alţi oameni fără nume acum i-au – vorba lui Mălăele – băut.
Citiţi întregul articol...

  Înainte şi după şoc: o poveste despre "Pisica cu pungă"
de Bogdan-Alexandru Stănescu
A existat la un moment dat o ruptură: a fost momentul în care m-am transformat în cititor. Pînă atunci am fost, pe rînd, ascultător şi privitor. Cărţile ascultate – Fram, ursul polar, coperte albastre, un format care atunci îmi părea gigantic şi, invariabil, vocea mamei. Tot de perioada aceea se leagă alte spectre, plutind într-un ocean de "inefabil", cum ar fi Degeţica (nu pot uita nici astăzi criminalul de Sobol care practic a violat-o pe biata Degeţică sau, asemenea lui Don Leoncio din Slaba Dinozaura, a silşuţit-o să-i devină consoartă – bietul Sobol nebănuind ce pacoste poate fi o nevastă mică de statură, cînd se enervează ea şi i se piţigăiază vocea).
Citiţi întregul articol...


Vedeta culturală:

  Ce criminal în serie preferaţi?
de Ana-Maria Onisei
Dragă Luiza, ce-ar fi să ne imaginăm o filă de Enţiclopedie a celor mai excentrici criminali în serie sau a personajelor literare întruchipînd prototipul eliberatului de propria conştiinţă prin devieri comportamentale? Ştiu, cum mi-ai spus, sună macabru să ai un preferat din această "galerie". Leonard Cohen exagera cînd prevestea, în al său song, The Future (1993), că vor fi o sumedenie de lousy little poets/comming round/trying to sound like Charlie Manson? Cum mi-ai spus-o ieri, cînd ne-am întîlnit pe bulevard, eşti blîndă, "ţi-e frică de astfel de lucruri".
Citiţi întregul articol...


Rubrici permanente:

  Circul nostru vă prezintă:
Ţară tristă, golită de humor
de Lucian Dan Teodorovici
În cincisprezece ani, adică trei sferturi din drumul prevestit odinioară de Silviu Brucan pînă la aşezarea României în normalitate, mass media şi societatea civilă s-au preocupat de amendarea clasei politice, în scopul modelării ei democratice. Fireşte, asta era prioritatea ţării, după mai bine de patruzeci de ani în care politicienii se rupseseră complet de populaţie, pe principiul orwellian că toţi sîntem egali, dar unii sînt superegali.
Citiţi întregul articol...

  Românii e deştepţi
Şcoala de antijurnalism TV
de Radu Pavel Gheo
Pe zi ce trece, devin tot mai uimit de incompetenţa sau lenea marilor posturi de televiziune private de la noi. De la TVR nu aşteptam mare lucru, dată fiind inamovibilitatea familiilor de angajaţi aciuate pe-acolo (deşi de o vreme încoace tocmai TVR-ul oferă surprize). Dar posturile private s-ar presupune că atrag doar profesioniştii care n-au loc de pilele de la stat. Să fim serioşi!
Citiţi întregul articol...

  Ars Coquinaria
Şogun la grătar
de Adriana Babeţi
Aşa s-a potrivit: am făcut conştiincios ciorna rubricuţei fix pe 23 ale lunii în curs, iar în 24 am definitivat-o. Deşi aveam pregătite cîteva antreuri delicioase (un dicţionar de artă culinară al lui Dumas*, de pildă), ne-am gîndit că n-ar fi rău a ne perpeli niţel trecutul, mai ales că amintirile, vorba cîntecului, ne chinuiesc. Drept care am pus pe grătar şi am tras în ţepuşe ceva porc. Să tot fie zi de mare sărbătoare în miez de august, ce li-ber-ta-te-ne-a-adus, acum vreo 20 de ani, dacă tot ni-i gîndul la Dumas.
Citiţi întregul articol...

  La loc TELEcomanda
Marcă înregimentată
de Alex Savitescu
Ciorapi, prezervative, detergenţi, cafea, bomboane, maşini de spălat, aspiratoare, parfumuri, spirtoase, răcoritoare, energizante, maşini. Ce piaţă largă de oferte au politicienii noştri! Închipuiţi-vă, numai: combină frigorifică Ion Iliescu, două compresoare, deschidere frontală pe la răsărit, numai la...; rachetă de tenis Adrian Severin, din fibră de român... pardon, carbon; bere Traian Băsescu, la q-pack şi dozator, de preferinţă blondă şi udră; var lavabil Mircea Geoană, nattürlich meine dammen und herren, scoate coruptul din tine!;
Citiţi întregul articol...

  Voi n-aţi întrebat, Fără Zahăr vă răspunde
Editorial cu vamaioţi
de Bobo
Vamaiot – mie îmi place cum sună, chiar şi cum se scrie acest cuvînt cu o conotaţie puţin exotică, poate chiar de civilizaţie extraterestră, s-ar putea crede că defineşte o specie sau o rasă, însă ce ar trebui să delimiteze este o categorie socială.
Citiţi întregul articol...

  Dumnezeu se uită la noi cu binoclul
Doar să fiu puţin atent la cuvinte
de Emil Brumaru
Acum ar trebui să nu mint, îmi zic, să caut adik... Ce mă-sa să caut? Şi ce să mai mint? Aici nu mai merge cu căutatul... totul e deja găsit... Doar să fiu puţin atent la cuvinte... să "exprim" exact ce doresc în neuron, să nu mă bîlbîi... să n-o bag în ceaţă aiurea... să nu-i sară capacele degeaba... că-i săreau din te miri ce... Îmi da telefon, trilifon... vorbea, vorbea... nu o întrerupeam, îmi plăcea la nebunie să-i ascult vocea, vocile... erau mai multe... timide, îndrăzneţe... jucăuşe, duioase... ranchiunoase, prietenoase... amarnice, comice... blazate, avîntate... şăgalnice, severe...
Citiţi întregul articol...

  Cum stau lucrurile
Reportaj din domeniul luptei
de Ionuţ Chiva
"Acum eşti departe de mal: o, ce departe eşti de mal! (...) Apa ţi se pare tot mai rece şi – mai ales – tot mai amară. Nu mai eşti foarte tînăr. Acum o să mori. Nu-i nimic. Sînt aici. N-am să te las să cazi. Continuă să citeşti..."
Citiţi întregul articol...

  Scrisoare pentru melomani:
Salutări din Perugia...
de Victor Eskenasy
...şi gînduri bune cititorilor acestei rubrici, la vreme de vacanţă! Cu regretul de a nu putea reda imaginile color, doi pictori renascentişti din Umbria, azi în Galeria naţională de la Perugia: Giovanni Boccati din Camerino şi a sa Madonă cu orchestra de îngeri muzicanţi...
Citiţi întregul articol...

  Teatru la rotisor
Funia experimentului
de Mihaela Michailov
Experimentul e un aliaj sangvin: emisfera stîngă + capcana periculos de teatrală întinsă de Hamlet + cîntăreaţa cheală + pisoarul lui Duchamp + fantasmele psihedelice din spectacolele lui Bob Wilson + agonia care ţi se scurge prin vene din filmele lui Wong Kar Wai + baia de sînge lipicios a lui Tarantino + vesta şi fusta din bucăţi de lemn a unuia dintre cei mai în vogă designeri, Yohji Yamamoto + + +
Citiţi întregul articol...

  Film
Lucrurile rele se îndulcesc în timp
de Iulia Blaga
Am să încep cu o povestioară din Dincolo de nori de Michelangelo Antonioni, poate cea mai frumoasă parte a acestui film. Un grup de occidentali vor să se caţere pe un munte din America de Sud şi angajează nişte băştinaşi. Occidentalii (nefumători probabil, cu analizele la zi) o iau vitejeşte, pieptiş peste munte, dar la un moment dat se întorc şi-i văd pe băştinaşi stînd. "Am mers prea repede. Trebuie să aşteptăm sufletele să ne ajungă." Acelaşi lucru mi l-a spus un prieten despre populaţia Nenets din Siberia.
Citiţi întregul articol...

  Muzică pe litere
Licra şi cuţite
de Răzvan Ţupa
Pe la mijlocul anilor '90, o vocalistă din Bath (Marea Britanie) se făcea remarcată în piesele mult mai cunoscuţilor Orbital sau Tricky. Nu a fost nevoie decît de un compozitor care să o remarce. Compozitorul s-a întîmplat să fie Will Gregory, care a fost dispus să o ajute folosindu-şi experienţa în claviaturi. Aşa a apărut muzica inconfundabilă a celor de la Goldfrapp.
Citiţi întregul articol...

  Arte vizuale
Între două dimineţi
de Matei Bejenaru
Timpul este o dimensiune implicită în artele vizuale. Spre deosebire de artele spectacolului, unde dezvoltarea temporală influenţează receptarea de către public, în pictură, fotografie, sculptură timpul este ascuns în haina formală a lucrării artistice. Ca şi cum minutele şi orele arse pentru finalizarea lucrării ori secundele şi zilele din eventuala poveste a acesteia ar fi dosite în căptuşeală, pentru a fi "descoperite" de curiozitatea privitorului...
Citiţi întregul articol...

  Liberul arbitru
Polii
de Sorin Stoica
Poli mi se pare la ora asta o echipă niţeluş umflată. O echipă care ar putea fi, dar deocamdată nu e decît un FC Naţional reşapat şi la care polii ajung întocmai şi la timp. Teamă mi-e că, dacă rezultatele nu vor veni, vor veni în schimb frustrările şi nervii. Nervii care deja l-au lăsat pe Osei în meciul cu Bacăul.
Citiţi întregul articol...

  Enţiclopedia Encarta
Song for Z
de Luiza Vasiliu
Dintre toate literele de pe lumea asta care mi-au fost aduse vreodată la cunoştinţă (căci sînt convinsă că ele sînt, de fapt, cu mult mai multe), cel mai tare îmi place litera Z. Despre sunetul ei nici n-are rost să mai povestesc, e vibrant şi ademenitor, la fel ca bîzîitul prietenos al unei albine fără ac. Într-o seară, înnebunită de căldură, am început să mă gîndesc la Z, ca să pot adormi.
Citiţi întregul articol...
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer