Actualitate:
Amos Oz: "Diavolul a fost concediat"
Traducere de Ana-Maria Onisei
Scriitorul israelian Amos Oz a primit duminică, 28 august, la Frankfurt, Premiul Goethe pentru excelenţă în literatură, în valoare de 50.000 de euro. Distincţia se acordă din trei în trei ani, începînd din 1927, fiind astăzi cel mai prestigios premiu german pentru literatură. "Suplimentul de cultură" publică în exclusivitate pentru România discursul, în varianta prescurtată de scriitor, rostit cu ocazia decernării premiului.
Citiţi întregul articol...
Pop-cultură:
Route 66
Noul baron Münchausen şi vechiul John Bull
de Casiana Ioniţă
Într-o seară de august 1824, un englez ce abia se cazase la Mansion Hotel, în Washington, a dispărut fără urmă. Asta dacă nu socotim manuscrisul lăsat în camera de hotel, singurul semn că ar fi locuit cineva acolo. Paginile uitate descriau călătoria sa prin Statele Unite, din Est spre New Orleans. Povestea s-a dovedit atît de interesantă, încît a ajuns să fie publicată fără numele autorului. În schimb, titlul ales de editor a pus cartea sub semnul a două figuri simbolice: John Bull sau Noul Baron Münchausen.
Citiţi întregul articol...
Homepage, sweet home
Un deget de specific naţional
de Florin Lăzărescu
Se-ntîmplă uneori să atragi atenţia asupra unui lucru arătînd cu degetul, iar mulţi să creadă că le-ai arătat însuşi degetul. Aceştia nu pot vedea mai mult de lungul lui, rămîn fixaţi cu privirea asupra acestuia şi îl analizează, căutînd să scoată la iveală negrul de sub unghie. Ceva de genul ăsta am păţit şi eu cu articolul de acum două săptămîni, "Cui i-e frică de Nicoleta Esinencu?" (vezi numărul 39/ 20-26 august 2005 al "Suplimentului de cultură": http://www.polirom.ro/supliment/nr39/pop2.html). Pe scurt, îi luam cumva apărarea tinerei scriitoare din Republica Moldova, care a fost făcută cu ou şi cu oţet în presa noastră, deoarece prezentase în catalogul Bienalei de la Veneţia un poem-monolog intitulat "Fuck you. Eu.ro.Pa!".
Citiţi întregul articol...
Carte:
"Literatură tînără", la o nouă ediţie
de Doris Mironescu
Romanul Ceciliei Ştefănescu, Legături bolnăvicioase, a fost destul de aclamat la prima sa apariţie din 2002, bucurîndu-se atunci de numeroase comentarii în presă, unele entuziaste. Un nou prozator era descoperit, unul care promitea să nu-i repete pe ceilalţi. Retipărirea romanului anul acesta la Polirom îl menţine într-o actualitate utilă, asta cu atît mai mult cu cît primăvara viitoare este anunţată lansarea unui film bazat pe carte, în regia actualului director al Televiziunii Române, Tudor Giurgiu. În plus, această a doua ediţie, "revăzută", încadrează mai limpede romanul Ceciliei Ştefănescu, receptat oarecum ca rupt din context la data primei apariţii, în ampla paranteză a "tinerei generaţii" repliate masiv în colecţia poliromiană "Ego. Proză".
Citiţi întregul articol...
Interviu:
Interviu cu Voicu Rădescu: "Eu nu pot să gîndesc în termen de brand"
Interviu de Oana Stoica
"Underground": 1. sub suprafaţa pămîntului; 2. go underground – a face ceva subversiv, ilegal; 3. metrou (Longman – Dictionary of Contemporary English). O colegă de redacţie m-a întrebat în urmă cu ceva ani ce înseamnă expresia asta,"teatru underground". Am încercat să îi spun povestea cu fata babei şi fata moşului, adică arta de stat şi cea independentă, dar nu cred că ascultase basme în copilărie. Aşa că am crezut în puterea exemplului şi am zis "Teatrul Luni de la Green Hours". "Aha", a zis ea luminată. De atunci, multă vreme am crezut că Teatrul LUNI e sinonim cu "underground".
Citiţi întregul articol...
Dosar:
Dosarul curtezanelor
de Ana-Maria Onisei
Întruchipare dantelată a ipostazelor pătimaşe ale feminităţii, siluete de cancan cu jartiere obraznice, muze ale poeţilor sau femei de taină ale dictatorilor, curtezanele erau istorie pasională, în carne şi oase, legendă fermecătoare de inspiraţie literară, biografie strînsă în roman. De la legendarul Orient Express, care le "adăpostea" pe banchete cochete în drumul dinspre Paris, la romantica Veneţie, în care măştile erau un apanaj al misterului seducător, sau petrecerile de o bogăţie indecentă de la curtea regelui Ludovic al XV-lea, femeile moravurilor unduiau plăceri, "ţinînd în frîu" secrete de stat, seducţii perfecţioniste, licori aromate. Zulufi de şarpe veninos, destine tragice, puteri satanice...
Citiţi întregul articol...
Puterea fără sex
de Bogdan Ghiu
Pe măsură ce puterea se feminizează, ea se şi de-sexualizează. Şi nu mă refer atît la puterea politică, simplă insulă, simplu releu mincinos-explicit pe marea de putere, cît la puterea organizaţională reală, "civilă" şi de piaţă. Aici, femeile s-au înmulţit: atît (mai rar totuşi) în posturi direct executive, cît mai cu seamă – şi asta mă interesează aici – ca adevărate brîie de feminitate desexualizată (castitate, castrare) în jurul focarelor de decizie. Brîie şi tampoane de secretare şi, mai nou, asistente canalizează, azi, puterea efectivă a societăţilor.
Citiţi întregul articol...
Curte-zînă! Zîna curţii!
de Dumitru Ungureanu
Invitaţia dumneavoastră vine ca o ironie la starea mea de sănătate actuală. Tocmai sufăr un puseu foarte aplicat de sciatică şi suport injecţii cu diclofenac. Oasele şi nervii, de la mijloc în sus şi-n jos, ba şi-n cruciş, de nu şi-n curmeziş, îmi sînt asediate de dureri pe care le suport ca-n vis pe toate, iar creierul meu – care, de regulă, lesne fabrică prostii – este pus în defensivă şi nu poate compila nici o textulă despre asemenea subiect tentant.
Citiţi întregul articol...
Mirodrom cu jupoane
de Luiza Vasiliu
Dacă m-aş putea face mică de tot, cît un bob de piper, aş urca tiptil pînă la urechea dreaptă a memoriei (pentru că urechile nu pot strănuta) şi m-aş ascunde acolo. Aş aştepta pînă cînd timpul s-ar cuibări în Paris şi mi-ar arăta, ca la mirodrom, cum se trezesc curtezanele dimineaţa, cine le îngrijeşte, cine le încheie corsajul, de unde primesc parfumul de mosc şi rochiile scumpe, cine le iubeşte cu adevărat, cine le pictează şi le scrie, din ce lemn preţios le e baldachinul şi ce mătăsuri de catifea îl acoperă.
Citiţi întregul articol...
E greu să ne-o închipuim pe Răreşoaia curtezană
de Doris Mironescu
În imaginarul unei culturi, apariţia curtezanelor semnalează atingerea unui stadiu matur, "clasic": e destul să ne gîndim la Grecia antică sau la Franţa secolelor XVII-XVIII. Moravurile trebuie să fie suficient de relaxate şi eticheta destul de constrîngătoare ca să nu ameninţe degradarea statutului social fragil al acestor femei "de lux".
Citiţi întregul articol...
De la povestea La Malcontentei la whore stigma
de Ruxandra Cesereanu
Relaţia mea cu ideea de curtezane a început prin 1987, după ce fusesem de două ori la Veneţia (în 1981 şi 1983), în treacăt, în drum spre Roma (unde se autoexilase bunicul meu patern, fost preot greco-catolic şi călugăr basilitan). Prin 1987 am început să cercetez (atît cît se putea în România comunistă) istoria curtezanelor veneţiene, axîndu-mă pe secolul al XVIII-lea. În 1987 am scris primul poem din volumul care avea să se numească Veneţia cu vene violete. Scrisorile unei curtezane, pe care l-am publicat în 2002. Dar l-am încheiat în 2000, după ce am făcut o a treia călătorie la Veneţia. Cum s-ar spune, am lucrat şi am dantelat la acest volum vreme de 15 ani. Am scris la el cu voluptate şi fantezie.
Citiţi întregul articol...
Seducţia în-corset-ării
de Mihaela Michailov
Întrebată de rivala sa – Maria Gunning, devenită Lady Coventry – cine i-a creat spectaculoasa rochie pe care şi-o etala ameţitor pe străzile Londrei, Kitty Fischer, una dintre cele mai tentante curtezane engleze, i-a răspuns cu nonşalanţă: "Lord Coventry îţi poate spune... el mi-a făcut-o cadou".
Citiţi întregul articol...
A curta sau a muri un pic?
de Constantin Vică
De ce cînd spui curtezană te gîndeşti neapărat la o femeie şi la trupul farmecelor ei & farmecul trupului ei? E aiurea. Curtoazia e o treabă care ţine de diplomaţie, deci de bărbaţi. Cele mai mari curtezane ale trecutului secol au fost bărbaţii. Şi aici nu vorbesc deloc despre orientarea sexuală.
Citiţi întregul articol...
Vedeta culturală:
Operaţii pe literatură deschisă
de Ana-Maria Onisei
Celebrul animal nu scrie mai mult decît citeşte. Şi nu publică mai mult decît scrie. Încercînd, printr-un soi de "kibbutz" artistic, restaurarea continuităţii dintre gestul creativ şi difuzarea acestuia, cei şase intelectuali arădeni care alcătuiesc "animalul colectiv" impun, din 2003, pe (pseudo?) piaţa culturală un manifest al ficţiunii utile. T.S. Khasis, Cătălin Lazurca, Vasile Leac, Florin Măduţa, Sorin Neamţu, Bogdan Postăveanu, "cu toţii nemulţumiţi de profesionalizarea administrativă a actului cultural", umplu oraşul de autocolante literare, editează revista "Ca şi cum" şi (se) publică la Editura Hartmann în colecţia "Dublu rafinat".
Citiţi întregul articol...
Rubrici permanente:
Circul nostru vă prezintă:
Despre ce vorbim cînd vorbim despre fuziune
de Lucian Dan Teodorovici
Am parafrazat celebrul titlu al lui Raymond Carver, Despre ce vorbim cînd vorbim despre iubire, pentru că nimic nu pare să se potrivească mai bine politicii româneşti de azi decît o bălăcăreală adiacentă intereselor reale ale ţării, sau, mai bine zis, paralelă cu ele, într-un moment cînd numai de aşa ceva nu aveam nevoie. Dar comicul bălăcărelii este sporit de un efect absolut spectaculos: din cînd în cînd, cîte un oficial mai mare ori mai mic se trezeşte vorbind aşa, tam-nisam, despre fuziunea PNL-PD...
Citiţi întregul articol...
Românii e deştepţi
Teste de tupeu: horoscopist
de Radu Pavel Gheo
Mărturisesc cu voioşie: nu cred în horoscoape. Utilitatea le-o recunosc, dar nu cred în ele. Un horoscop optimist te face să înfrunţi mai uşor ziua care te aşteaptă. Mai ales lunea. Aşa că nu există post de radio (TV) sau revistă din care să lipsească horoscopul.
Citiţi întregul articol...
Ars Coquinaria
Muşchetari crocanţi
de Adriana Babeţi
Dacă ar fi să ne ţinem de cuvînt pe bune şi să vă servim ceva delicios din Dumas, cum am promis numărul trecut, festinul s-ar întinde pe toate cele 16 pagini ale "Suplimentului", de la început de septembrie pînă hăt, la sfîrşit de 2005, într-atît de multe ar fi de ciugulit din ditai tratatul semnat de tata şi mama muşchetarilor. Căci cu ce gîndiţi că şi-a încheiat măreaţa operă (peste 300 de opuri), dar şi nu mai puţin grandiosul trai, marele Alexandre Dumas, acest "titan al literelor" (oftează Lamartine), "această forţă a naturii" (tună Michelet), acest "focar de viaţă" (susură George Sand), acest "miracol" (chiţăie Apollinaire), acest "geniu autodidact" (gem dicţionarele)?
Citiţi întregul articol...
La loc TELEcomanda
Agasaki 2005: românii au lansat bomba cu estrogen
de Alex Savitescu
Mike Tyson a amerizat pe plaja din Constanţa şi ţara a fost cuprinsă de isterie. Venit cu un yacht de nu ştiu cîte sute de mii de dolari, gigantul mîncător de urechi s-a plimbat prin Mamaia, a dat o raită prin cluburile de noapte şi n-a ratat nici ocazia de a trimite indicaţii preţioase unor "băjeţi" luptători la o gală Lokal Kombat. La nici cîteva ceasuri de la apariţia fostului "greu" în raza portului, culturile de progesteron şi testosteron au înregistrat producţii record la hectar (mai mult decît grîul cu care se laudă The Duke of Vaslui, Porumboiu). Fetele şi-au tras bikinii "ăia buni", înghesuindu-se care cum au apucat înspre portavionul USS Tyson. Bărbătuşii au aburcat şi ei pe drumul făgăduinţei, cu muşchii încordaţi şi cu tatuajele la vedere. Iron Mike i-a primit pe toţi cu bine cunoscuta ospitalitate a bogătanului venit la priveghi de maimuţe curioase. În timp ce mai scria două autografe, ex-campionul mondial se consulta prin telefon cu Bruce Willis, aflat, din cîte am înţeles din ştirile date pe televizor, la Odessa.
Citiţi întregul articol...
Voi n-aţi întrebat, Fără Zahăr vă răspunde
Fă-mă, mamă, fotbalist
de Bobi
Voi nu m-aţi întrebat niciodată de ce bucşesc în fiecare sîmbătă portbagajul cu bere şi pungi imense de popcorn şi seminţe de dovleac. De ce toţi vecinii fac piaţa la prima oră şi aspiră de zor fiecare floc sau fir de praf de pe bibelouri. De ce noi, capii familiilor din bloc, ne purtăm ca nişte mieluşei tocmai sîmbăta, în loc să puţim a rom ca în restul săptămînii.
Citiţi întregul articol...
Dumnezeu se uită la noi cu binoclul
Castanele au încă ghimpi
de Emil Brumaru
Număratul castanelor nu-i prea complicat. (Devastatoare e înmulţirea lor cu dor, împărţirea cu zecimale zăpăcite, zmulgerea încăpăţînată, radicală, a rădăcinilor cubice, din clisă, din abis, hei-rup! din vis...) Trebuie, desigur, efort. Cere timp de anotimp (septembrie, octombrie, noiembrie). Ţine în frîuleţ de păpădii atenţia cea strînsă-n chingi ("As-tu connu Guy au galop?", întreabă, încrezut, Apollinaire...), cotrobăieşte răbduriu şi tandru (vraiştea ofuscă, bîzîie-n pahar o muscă!!).
Citiţi întregul articol...
Cum stau lucrurile
Old White Fang, apoi pasajele sculative...
de Ionuţ Chiva
Cei care au răspuns la ancheta "Cărţile copilăriei" ("Suplimentul..." din 20-26 august '05) sînt nişte fraieri.
Citiţi întregul articol...
Scrisoare pentru melomani:
Lumea lui Enescu după Janos Starker
de Victor Eskenasy
Aniversarea şi Festivalul George Enescu, evenimente ale zilei, îmi impun să vă scriu încă o dată despre compozitor şi interpret, pe urmele unor mărturii mai puţin sau deloc cunoscute la noi. Pe violoncelistul Janos Starker, născut în Ungaria în 1924 şi încetăţenit american în anii '50, îl cunoşteam relativ bine din înregistrările sale de muzică de cameră cu pianistul Gyorgy Sebök. Atunci cînd i-am ascultat şi interpretarea unică a Sonatei pentru violoncel solo de Kodaly, am devenit un adept total al lui. Ceea ce nu am ştiut despre el pînă de curînd, pînă la apariţia volumului său de memorii*, este că România şi lumea ei muzicală de imediat după cel de-al doilea război mondial i-au fost familiare.
Citiţi întregul articol...
Teatru la rotisor
Prin lupa textului clasic
de Mihaela Michailov
Cîte spaţii libere umplem cînd citim astăzi un text clasic? Ce ne seduce şi ce ne plictiseşte? Cum filtrăm ingredientele care ţin de un etaj anume (scriitură, atmosferă, cod etc.) şi cum încercăm să le găsim un loc în ascensorul nostru? Ce rămîne vertical şi ce se aplatizează pe orizontală? Cum actualizăm fără să pierdem miezul/miza sensurilor?
Citiţi întregul articol...
Cronică de film:
Nu mergeţi la "Neguţătorul din Veneţia" cu sacul!
de Iulia Blaga
După mai multe adaptări de la începuturile cinematografiei (deceniul al doilea al secolului trecut), după numeroase adaptări pentru televiziune şi un lungmetraj neo-zeelandez din 2002, cu interpreţi mauri, Neguţătorul din Veneţia are parte de prima adaptare în stil mare pentru cinematograf. Al Pacino are rolul lui Shylock, Jeremy Irons, pe cel al lui Antonio, Joseph Fiennes apoi pe post de Bassanio. Regia îi aparţine britanicului Michael Radford, cel care a scris şi scenariul, avîndu-l, spune el, drept colaborator pe William Shakespeare. Acesta, afirmă Radford glumeţ, a creat povestea, dialogurile şi personajele, "iar eu am făcut restul".
Citiţi întregul articol...
Muzică pe litere
Cînd feeria a scos colţii la narcomani
de Răzvan Ţupa
Apăreau pe scenă îmbrăcaţi în negru. Cînd au debutat, în 1965, nimeni nu putea să se identifice cu temele pieselor pe care le cîntau ei: Heroine, Venus in Furs...
Citiţi întregul articol...
Arte vizuale
Despre o culoare aparte
de Matei Bejenaru
Griul ce domină imaginea coperţii LP-ului din fotografia ce însoţeşte acest text este în realitate un roşu de o calitate specială. Constrîngerile tehnice ale tipăriturii fac ca eu să exemplific textele mele cu imagini alb-negru la care informaţia despre culoare este importantă. Fără a avea răceala roşului permanent, în limbajul comercial al tipografiilor fiind asimilat denumirii "roşu Coca-Cola", ca rezultat al adaosului de negru, nici pasiunea netemperată a roşului vermillion, un amestec între roşu pur şi orange, culoarea roşie pe care vă propun să v-o imaginaţi, asimilată în general pasiunii, generează un paradox în acest caz. "Căldura" emanată din forţa sa vizuală contrastează cu conţinutul muzical al discului, de o claritate severă şi un caracter remarcabil de autoritar.
Citiţi întregul articol...
Enţiclopedia Encarta
Sarah, ah, Sarah!
de Luiza Vasiliu
Tare e frumoasă săptămîna asta, peste tot sînt curtezane, în fiecare hotel particular de pe străzile "Suplimentului", sub fiecare portic dintre rînduri, în fiecare colţişor de pagină mai puţin luminat. Chiar şi aici, în pagina 16, ai apărut tu, "curtezană europeană care ai ruinat moravurile poporului yankeu", fenomenală actriţă, Sarah Bernhardt. Sarah, ah, Sarah, ce-ai mai ademenit America, după ce-ai călcat pe Europa ca pe un covor roşu...
Citiţi întregul articol...