Actualitate:
Efectul "Interzis minorilor sub 18 ani" asupra culturilor tinere - Mîine să vii cu tac-tu tuns la şcoală
de Constantin Vică
Cam aşa îşi termina orice diriginte-profesor-de-sport lecţia de morală. Dacă te prindea pe hol cu vreo fată sau poate doar cu plete ori dacă prin banca ta se găseau sticle de motorola sau numere vechi din celebra revistă "Galeria". Ceva de genul ăsta, nu mai sînt sigur. Oricum, am schimbat galeria şi am intrat fără tata în "Galeria Nouă", să mă dumiresc şi eu ce e cu interdicţia pusă pe culturile tinere. Adică mi-am luat placa de reţea & memory-stick-ul să mă cablez-vernisez la "Interzis minorilor sub 18 ani".
Citiţi întregul articol...
Poezie la mănăstire
de Răzvan Ţupa
Părintele Serafim (A. Urmanov) şi Părintele David (A. Peniuc) au adus la mănăstire zece tineri care au exersat poezia cu instrumentele unui atelier profesionist
Citiţi întregul articol...
Ţepuşa cu cartof va fi păzită de entuziasmul popular
de George Onofrei
Monumentul Revoluţiei Române realizat de Alexandru Ghilduş va beneficia de pază non-stop. Iliescu îl aseamănă cu Turnul Eiffel. Drepturile de autor se cifrează la 16 miliarde de lei. Directorul MNAC propune dărîmarea "bibeloului"
Citiţi întregul articol...
Gabriel Chifu s-a retras din cursa pentru premiile USR
de George Onofrei
Uniunea Scriitorilor din România a dat publicităţii pe 5 septembrie nominalizările pentru premiile pe anul editorial 2004. La secţiunea "Proză", au fost selectate pentru jurizarea finală următoarele volume: Mircea Cărtărescu, De ce iubim femeile (Editura Humanitas), Gabriel Chifu, Visul copilului care păşeşte pe zăpadă... (Polirom), Gheorghe Crăciun, Pupa russa (Humanitas), Dan Lungu, Raiul găinilor (Polirom), Octavian Paler, Autoportret într-o oglindă spartă (Albatros), Constantin Stan, Gerda (Cartea Românească), Dumitru Ţepeneag, La Belle Roumaine (Paralela 45).
Citiţi întregul articol...
Pop-cultură:
Route 66
Tocqueville reloaded - Bernard-Henri Lévy, în drumeţie prin statele americane
de Casiana Ioniţă
Pe la jumătatea anului trecut, revista americană "Atlantic Monthly" i-a propus lui Bernard-Henri Lévy să meargă într-o călătorie în Statele Unite, pe urmele lui Alexis de Tocqueville. Aniversarea a două sute de ani de la naşterea acestuia a fost pretextul perfect pentru un drum prin toate statele americane. Impresiile de drum ale lui Lévy au început să fie publicate în revistă în mai şi continuă să apară lunar, urmînd să fie reunite într-un volum în 2006.
Citiţi întregul articol...
Homepage, sweet home
Trebuie să văd filmul ăsta! - Cinema Paradiso
de Florin Lăzărescu
De regulă, nu mă transform în consumatorul unui produs doar de dragul promo-ului. Sînt aproape imun la reclame. Le apreciez ca o artă în sine şi rareori sînt interesat de produsul pe care îl promovează. Dorel din reclama "Unirea" mi-este drag ca orice personaj dintr-o carte bună, dar asta nu mă face să cumpăr o sticlă de Unirea. "Da' ce-am, băi, nene?!" a fost o replică pe care mi-am însuşit-o o vreme inconştient, transformînd-o într-un tic verbal, dar - vă rog să mă credeţi pe cuvînt - în momentul de faţă nu-mi pot aminti exact numele vopselei care "scoate neamţul din tine!". Şi, cum pentru a confirma o regulă, trebuie să existe şi o excepţie, aceasta este reprezentată în cazul meu de lumea cinema-ului.
Citiţi întregul articol...
Carte:
S-ar zice că trăim în plină fabulă - Shrek literar
de Costi Rogozanu
Antropomorfizarea imaginarului cultural. Sună pretenţios? Să dau nişte exemple, să ne lămurim: filme cu furnici, cu rechini-gangsteri, măgăruşi vorbitori; o adevărată cultură a documentarului cu animale adorate şi la televiziuni, şi pe marele ecran (proaspătul documentar March of the Penguins este un exemplu perfect al succesului enorm pe care îl are genul); o întreagă luptă politică pentru drepturile animalelor, în care balenele, urşii polari etc. devin un soi de martiri ai unei specii totalitare, omul...; zeci de animale publicitare (vaca, marmota, lupul, cîinele ş.a.).
Citiţi întregul articol...
Interviu:
Interviu cu teoreticiana feministă Mihaela Miroiu
Interviu de Emilia Chiscop
În economia de piaţă (cu capital prin excelenţă masculinizat), lucrează mai mult femeile decît bărbaţii. Aceştia din urmă au ajuns însă "victime favorite" ale tranziţiei din cauza dezindustrializării şi au fost compensaţi masiv, ca să nu sufere prea tare. În schimb, au rămas mulţi "la vatră". Au fost pensionaţi prematur, au primit salarii compensatorii, au intrat în şomaj, au ajutoare sociale. Femeile, în majoritatea lor, nu au beneficiat de politicile victimismului. Au trebuit să se adapteze foarte repede la economia de piaţă şi la competiţia pentru slujbe, fie la faţa locului, fie în vestul Europei. Ele sînt, la ora actuală, forţa de muncă principală în sistemul capitalist.
Citiţi întregul articol...
Dosar:
Prima săptămînă de festival
Festivalul şi Concursul Internaţional "George Enescu" a fost înfiinţat în 1958, pentru a omagia viaţa şi creaţia marelui compozitor român. Din 1997, intervalul de timp dintre ediţiile succesive ale evenimentului s-a redus de la trei la doi ani.
Citiţi întregul articol...
"Asta este sala pe care o avem, o sală de congrese"
de Ana-Maria Onisei
Ediţia 2005 a Festivalului Internaţional "George Enescu" a fost deschisă, duminică seară, cu un concert al Filarmonicii "George Enescu", condusă de dirijorul Horia Andreescu. În pofida prezenţei multor oficialităţi şi a numeroaselor cereri de invitaţii, speculate înainte de deschiderea oficială, sala "de congres" nu a reuşit să se umple.
Citiţi întregul articol...
Perahia - pianistul care şi-a anulat concertul...
de Victor Eskenasy
Dacă ar fi venit la Festivalul "G. Enescu" pianistul Murray Perahia, pe el l-aş fi recomandat dintre artiştii străini prezenţi la manifestare. Nefiind critic muzical de profesie, nu-mi e în nici un caz ruşine să recunosc motivele subiective.
Citiţi întregul articol...
"Jurnalul de festival" - de la can-can la frageda limbă de lemn
de Constantin Vică
Că unii sîntem înnebuniţi după mondenităţi, asta se ştie. Dar că mai primim şi bani pentru a mima un ziar cultural-monden, asta mai bine o ascundem. Publicaţia Festivalului "George Enescu", "Jurnal de festival", e condusă de directorul editorial al publicaţiei "VIP", specializată, de altfel, în muzică clasică, jazz, operă şi balet. Primul număr al "Jurnalului de festival" este înţesat cu imagine - şi prea puţin text. Dar şi cînd e text, mai bine n-ar fi. Ce putem înţelege din explicaţia dată unei fotografii cu lumea adunată în faţa scenei acoperite din Piaţa Festivalului? Cumva "Bucuria reîntîlnirii cu Festivalul «George Enescu» se cuantifică în audienţa spectacolelor, ca măsură a perenităţii sale"? Şi nu e singura explicaţie scrisă într-o fragedă limbă de lemn.
Citiţi întregul articol...
Festivalul pe scurt
Ioan Holender a anunţat după concertul de deschidere că este pentru ultima dată la Bucureşti în calitate de preşedinte de onoare al acestei manifestări artistice. Domnia sa a refuzat să-şi motiveze gestul, spunînd "Să mai facă şi alţii". Ioan Holender a fost preşedinte de onoare al Festivalului la ultimele două ediţii - 2003 şi 2005 - şi director artistic în 2005. În această dublă calitate a prezidat, în urmă cu an, Festivalul Artelor.
Citiţi întregul articol...
Vedeta culturală:
Pisica neagră, pisica albă
de Ana-Maria Onisei
În bulevardul parizian, cu lampadare aprinse în foşnet de conduri ai sfîrşitului de epocă, m-am aşezat pe marginea unui pod de piatră umedă, ca să-mi lustruiesc mustăţile înainte de plimbarea de seară. Îmi amintesc de filmul lui Kusturica, în care jucam nebun, printre dansuri de nuntaşi. Stau între priviri diavoleşti de smarald, cu ochi magici de leoaică, strîmbînd capricios din nas într-o pagină de Baudelaire. Cu alură de zeiţă egipteană sînt Myu, "grăsuţă, dar ageră", în vîrstă de patru ani, "vagaboanda înţeleaptă" a scriitorului Ştefan Agopian. Prin dialoguri de poeţi şi rafinament de proză întortocheată, am călcat cu pernuţele roz, am fost delicată sau războinică, am inspirat numere 13, m-am strecurat printre cele 30 de "apropiate" ale lui Hemingway, mi-am arcuit spinarea elastică.
Citiţi întregul articol...
Rubrici permanente:
Circul nostru vă prezintă:
Vulturul şi filantropia
de Lucian Dan Teodorovici
Îi va fi extrem de greu lui Gigi Becali să înţeleagă vreodată de ce unii oameni cu bun-simţ s-au revoltat, ba chiar şi-au exprimat public dispreţul pentru gestul de paşă al latifundiarului de a cadorisi cu cîteva sute de euro cîţiva amărîţi din viitorul sat... Vulturul Becali, construit pe ruinele din Vadu Roşca. Gest de paşă făcut, iar nu născut.
Citiţi întregul articol...
Românii e deştepţi
La toaleta ecologică
de Radu Pavel Gheo
Avertisment: Textul de faţă conţine cuvinte şi expresii licenţioase. Asta nu înseamnă că nu trebuie să-l citiţi...
Citiţi întregul articol...
Ars Coquinaria
Un fel de parastas
de Adriana Babeţi
Nu l-am cunoscut personal. Nu i-am citit volumele de proză, iar cărţile de bucate i le-am răsfoit pe sărite. Nu i-am încercat nici o reţetă şi nici măcar la proteveu nu l-am putut urmări decît de vreo cinci ori, din simplul motiv că duminica la prînz, cum se cade unor femei cu minţi aşezate, îl păzeam pe zanussi şi învîrteam în oale.
Citiţi întregul articol...
La loc TELEcomanda
Guiţad: război între ştirişti şi suine
de Alex Savitescu
Acum cîţiva ani, un prieten îmi spunea că, dacă n-ai ce face şi călătoreşti cu tramvaiul prin Olanda şi-ţi vine proasta inspiraţie să-i oferi locul tău unei cucoane, respectiva te poate da în judecată pentru avansuri sexuale. Nu l-am crezut atunci pe bursierul proaspăt întors de la numărat lalele; nici astăzi nu mă-ncearcă total încrederea cînd îmi amintesc de păţania cu pricina, deşi aud din ce în ce mai des istorisiri de genul celei de mai sus.
Citiţi întregul articol...
Voi n-aţi întrebat, Fără Zahăr vă răspunde
Editorial cu baloane
de Bobo
Nunta şi moartea, două mari evenimente din viaţa unui om (şi din moartea lui de asemenea), sînt fiecare însoţite de un ceremonial de obiceiuri - mai mult sau mai puţin tradiţionale şi încărcate de semnificaţii. Nunta este cu siguranţă un moment plin de magia unei iubiri care şi-a găsit împlinirea - doi oameni îşi încep astfel calea desăvîrşirii...
Citiţi întregul articol...
Dumnezeu se uită la noi cu binoclul
Întrebări de prisos
de Emil Brumaru
Prima întrebare pusă de Petea, băiatul de şase ani al lui Pavel Matveevici Zaikin, judecător la tribunalul de circumscripţie, "un bărbat înalt şi adus din spate, purtînd o haină ieftină de dril şi un chipiu decolorat, cu cocardă", e destul de uşoară: "...de ce cînd te pişcă ţînţarii li se face burta roşie?". Obosit, năduşit, congestionat, încruntat, ursuz, Pavel Matveevici, abia sosit cu trenul de la oraş, după un drum plicticos şi chinuitor, îşi găseşte, în vila închiriată în staţiunea de odihnă, doar băieţelul, stînd la masă şi tăind concentrat, cu foarfecele, valetul de caro dintr-un joc de cărţi.
Citiţi întregul articol...
Cum stau lucrurile
Mondenităţi
de Ionuţ Chiva
În viaţa oricărui colonard (om care ţine o coloană regulată într-o publicaţie) vine o zi. Cînd, dacă avem de-a face cu un ins onorabil, îşi dă seama că, într-adevăr, nu are nimic de comunicat azi. Chiar dacă vine scadenţa şi aşa mai departe. Minima sinceritate ţi-ar spune să te laşi de rubrică, însă există motive serioase ca să nu faci asta (vezi Umberto Eco, "Xxxxx..." etc., în Pliculeţul Minervei, Humanitas, 2004).
Citiţi întregul articol...
Scrisoare pentru melomani:
"Dragul meu vechi prieten..." George Enescu lui Carl Flesch, o scrisoare necunoscută
de Victor Eskenasy
În memorii puse pe hîrtie la începutul anilor '30 şi destinate a fi publicate numai după dispariţia sa, un celebru violonist al primei jumătăţi a secolului XX, Carl Flesch, scria despre profesorul lui parizian, Martin Marsick, ca o dovadă a capacităţilor lui excepţionale, că în decurs de cinci ani a pregătit trei mari artişti, pe Jacques Thibaud, pe Enescu şi pe el. Memoriile lui Carl Flesch, publicate de fiul său Carl F. Flesch în limba engleză, au devenit între timp o raritate bibliofilă.
Citiţi întregul articol...
Teatru la rotisor
Ca la început
de Mihaela Michailov
În piesa lui Martin Crimp, La ţară (jucată în 2000 la Royal Court Theatre), calmul e acid, turbulent şi seismic. E o folie transparentă şi lucioasă, care înveleşte siguranţa şi echilibrul unui cuplu aparent perfect, retras la ţară. Calmul e plastilina în care obsesiile şi frecuşurile personajelor, gîndite de Crimp ca nişte bulgări de frustrări petardă, sînt modelate.
Citiţi întregul articol...
Cronică de film:
Tim Burton şi fabrica de ciocolată
de Iulia Blaga
Dacă există azi un cineast care să-şi merite titulatura de mare maestru al fanteziei, acela e cu siguranţă Tim Burton. Filmele lui sînt construite pe structura basmului, cu ingrediente pe care a şaptea artă trebuia să fie suficient de evoluată ca să le poată produce. Filmele lui Tim Burton prind la un public foarte amestecat ca vîrstă, pregătire, expectaţii.
Citiţi întregul articol...
Muzică pe litere
O poveste despre Anderson
de Răzvan Ţupa
Săptămîna aceasta a ajuns la Bucureşti unul dintre cei mai discreţi maeştri ai muzicii actuale. Jon Anderson înseamnă Yes, înseamnă Vangelis şi Kitaro. Turneul marchează un debut pentru veteranul scenei internaţionale. Cum mai este posibil să debuteze un muzician după o carieră impresionantă rămîne de văzut... Este vorba despre lansarea primului DVD pe care Jon Anderson l-a înregistrat ca artist solo.
Citiţi întregul articol...
Arte vizuale
Bastonul critic
de Matei Bejenaru
Privind retrospectiv, am găsit foarte puţini artişti români contemporani care au făcut o carieră semnificativă în străinătate în timpul comunismului. În opinia mea, două nume merită să fie menţionate aici: Paul Neagu şi Andrei Cădere. Dacă arta primului, sculptor şi performer român care a activat în Marea Britanie în anii '70-'90, a fost cunoscută în România după căderea comunismului, despre cel de-al doilea s-a vorbit şi s-a scris mult mai puţin, poate şi ca urmare a viziunii şi atitudinii sale asupra artei şi a instituţiilor ei.
Citiţi întregul articol...
Liberul arbitru
Muţenie
de Sorin Stoica
Meciul Stelei de la Trondheim a fost unul dintre acelea după care îţi vine să zici că te laşi de scris despre fotbal. Că nici măcar n-o să te mai uiţi vreodată la fotbal. Muţenie totală. Pentru că nu merită să suferi, pentru că mai dă-i în Doamne iartă-mă de fraieri pe care îi bat şi nişte inşi decrepiţi din punct de vedere fotbalistic. Că noi n-avem şanse în Europa, că pînă şi lui Boloni i-au înfipt foştii de la Nancy vreo şase boabe. Aşa că ce pretenţii să ai de la Iacob, acest Gil Dobrică în chiloţi, cu figura lui de cal de curse cu tot, sau ce să-i ceri lui Paraschiv, care pînă una-alta n-a făcut nici un meci mare la Steaua.
Citiţi întregul articol...
Enţiclopedia Encarta
Ciupercile marinate ale lui Behemoth
de Luiza Vasiliu
Acum, în timp ce vă scriu, nu mai există nici o speranţă pentru domnişoara posesoare a enţiclopediei. Am mîncat-o. Mă cam scotea din sărite: de-atîta vreme făcea pe marea cunoscătoare, îşi luase nasul la purtare şi mai ales (vreau să spun: mai ales) nu scrisese nimic despre pisici. Era timpul ca lucrurile să revină la normal. Acum beau lapte cu miere şi mă străduiesc să nimeresc tastele cu lăbuţele, deşi e cam greu - eu sînt motanul negru "de dimensiuni înspăimîntătoare", din cartea aia groasă a lui Bulgakov, iar lăbuţele mele seamănă şi ele, sărmanele, cu nişte mănuşi de box.
Citiţi întregul articol...