Se zice că şapte zile i-a luat lui Dumnezeu să creeze lumea. În a şaptea s-a odihnit. Azi e duminică, doar că e a opta zi: 8 august. Eu mă voi odihni. Şi voi gândi. Ca să acced la divinitatea din mine, din noi: "Love over gold, mind over matter."
Azi, idei dezlegate, dezlânate, gânduri:
Muzica. Singurul lucru care rămâne când toţi te abandonează.
Teatrul. "Opera de artă vie", vorba lui Appia. "Acest loc al corpurilor grele", vorba lui Hans-Thies Lehmann.
Literatura. Pe care am cam început s-o ignor în ultima vreme, în favoarea eseurilor de antropologie culturală: va trebui să recitesc Sapiens al lui Yuval Noah Harari. Poate şi Homo Deus, cine ştie...
Luni, 9 august 2021
Nu sunt întotdeauna "împotriva interpretării", vorba lui Susan Sontag. Dar pentru o natură cu o accentuată propensiune pentru filosofie - ştiţi voi, philos sophia - "iubirea de înţelepciune" -, pentru o astfel de natură, deci, cum e a mea, eu, "the polymath", cum mi s-a zis - şi am roşit -, anumite lucruri nu se interpretează.
De exemplu, apoftegma: "Viaţa e bună, moartea e rea." Mergeţi în Polonia, la Cracovia, pe lângă Universitatea Jagiellonă, şi citiţi frontispicii. Veţi găsi acest text tăiat în piatră pe unul dintre ele. Şi e o frază clară ca bună ziua. Cel puţin din punctul meu de vedere, nu ai ce interpreta.
Sau: "Ce este este, ce nu este nu este." Sigur că pe marginea acestei afirmaţii aristoteliene putem discuta zile în şir, dar mie şi asta îmi e clară - tot ca bună ziua. Nu am ce interpreta. Azi, cel puţin, nu.
Ce am interpretat, însă, de când mă ştiu, a fost energia şi atitudinea celor cu care am intrat în contact. Pentru că îmi pasă cum sunt trataţi oamenii. Inclusiv eu, în ultima vreme.
Mai bine să mă gândesc la altceva: ştiu că se poartă războaie cultural-artistice atroce în România - şi nu numai.
Nu. Mă. Interesează.
Pentru mine, Pleşu, Liiceanu, Patapievici - ei vor rămâne. Că tot vorbeam de filosofie / eseistică.
Pleşu va rămâne în mintea mea cu Despre îngeri. Acolo zice că există un singur popor de care însuşi Dumnezeu are grijă. Haha, ghici care! Şi tot acolo mai zice că îngerul fiecărui om are un nume - pe lângă alte nume. El, îngerul, se cheamă "intelect".
Liiceanu. Pentru mine, el va rămâne cu Despre limită. În acest volum am găsit cheile către porţile raiului. Sunt mai multe chei în carte, dar cea mai mare, cea care m-a făcut feminină, nu feministă, precaută cu bărbaţii dar nu misandrină, cea care m-a făcut să-mi accept atât divinitatea, cât şi umanitatea, cheia, cum spuneam, e următorul citat: "Puternic e cel care dă nume." Adică da, pe Pământ, bărbaţii - când se căsătoresc. Sau când au copii. Mă rog, ca regulă, nu zic că nu sunt şi excepţii. Dar tot ei, bărbaţii, în general. Că ţi-e tată, că ţi-e soţ, el îţi dă numele în acte. La prenume nu mă bag, acolo e altă poveste. Că eu aş contrazice chestia asta care zice că "puternic e cel care dă nume" - şi aş contrazice-o la nivel cultural-antropologico-tribalo-matriarhal şi aş zice, în schimb, "Puternică e cea care dă viaţă", asta e altă perspectivă şi e... la fel de adevărată ca citatul din Liiceanu. Tipuri de societate. Matriarhatul? Se poate întoarce. Nu se ştie.
Şi de ce am zis că am cheia la porţile raiului? Pentru că da, Liiceanu are dreptate. Şi pe Pământ, şi în Cer. Aşa e. Puternic e cel care dă nume: "La început a fost Cuvântul" şi cu asta am zis cam tot. De fapt, nu chiar tot. Eu cred că la început, Cuvântul era un nume. Adică un substantiv. Tetragrammaton îi zice. Şi, după cum bine ştim, Dumnezeu, cel (atot)puternic, era Cuvântul - Numele - şi Cuvântul, adică Numele, era Dumnezeu. Apoi, sau mai degrabă simultan, deh, şi-a băgat dracu' coada şi Dumnezeu ăsta a devenit şi verb, adjectiv, et al. Cuvântul. Acolo e tot. Şi Dumnezeu. Şi dracu'. E în Dumnezeu dracu' ăsta. Adică în Big Bang. Adică în energie. Adică în spaţiu-timp. Adică amândoi sunt peste tot. Părerea mea.
Şi - revenind la lucruri livreşti, la războaie (haha, eu, pacifista feroce!), la valori, la intelectuali pe care îi admir, cum aş putea uita vreodată autorul citit imediat după ce am intrat la facultate? - Patapievici, cu extraordinara sa carte, Politice, unde am găsit panaceul la xenofobie, naţionalism, intoleranţă, unde am dat peste cuvintele care m-au făcut să îmi permit să mă mai revolt din când în când, cartea care mi-a provocat revelaţia că "The Word is the Sword". În Politicele lui Patapievici am dat peste expresia "estropiaţii lui Vadim Tudor", o sabie care în ochii mei a măcelărit orice atitudine extremistă. Punct pentru azi. Şi mulţumiri.
Miercuri, 11 august 2021
Something - The Beatles. În câşti. E opt seara. Urmează ordine prin fotografii şi texte mai vechi. Poate pe unele o să le includ aici, în acest jurnal "ieşit din timp". Poate nu.
Joi, 12 august 2021
Lungă perioadă de introspecţie - vara asta. Îmi amintesc cu drag de perioada când eram doctorandă la Teatru.
Mă gândesc şi la tot felul de lucruri "de bine" care mi s-au spus: că sunt un om prost de cinstit, că am prea mult bun simţ. Şi mă gândesc la bunicul, care mi-a transmis verbal câteva principii din înţelepciunea populară. Plus ideea să nu merg unde nu sunt invitată.
Am "updatat" - scuzaţi barbarismul - de curând şi blogurile (andamcadariu şi obiectivsubiectiv). Urmează, când am timp, redecorarea apartamentului. Abia aştept.
Vineri, 13 august 2021
Zi cu noroc şi speculaţii ludice: Diavolul este minciuna, ne învaţă gnosticii şi filosofii. Şi? De la ce vine verbul "a minţi" în limba română? De la substantivul "minte". Ce înseamnă să-ţi vinzi sufletul diavolului? Să crezi că ştii tu, cu mintea ta limitată, ce-i mai bine pentru tine, să negociezi împotriva lui "Dumnezelea", vorba lui Cărtărescu - alt scriitor care va rămâne în istorie -, să nu te laşi pe mâna Lui, să crezi că trebuie să controlezi tot, în loc să accepţi că dacă e să fie, va fi.
Cine se crede mai deştept ca Dumnezeu, ăla e "damned for all time", cum ne învaţă versurile lui Tim Rice din Jesus Christ Superstar.
Dumnezeu?! Păi, pentru mine, Dumnezeu e mintea supremă. Inteligenţa supremă. Ăla ştie ce face. Nu ca noi, care doar credem că ştim ce facem.
Ei, măcar azi ştiu ce fac, omeneşte vorbind: ascult muzică, ies la o tură cu bicicleta şi mă duc la spa.
Şi mai ştiu ceva, în general: Ce contează cu adevărat în viaţă - din punctul meu de vedere? Ce fel de om eşti şi câtă dragoste ai dat şi ai primit. Restul - detalii nesemnificative.
Sâmbătă, 14 august 2021
Cineva spunea că dragostea înseamnă absenţa judecăţii. Eu nu sunt de acord cu asta. Fiind, ca temperament, INFJ - în schema Myers-Briggs, adică "Introvert-Intuitive-Feeling-Judging", pot spune că pentru mine, dragostea înseamnă absenţa condamnării, nu a judecăţii. Adică judec, evaluez, şi aş putea să condamn, dar prefer să nu o fac. Iertarea e o componentă sine qua non a iubirii. Nu mai ştiu unde am citit că ceea ce noi numim depresie e pur şi simplu absenţa iubirii.
Trec printr-o criză mistică serioasă, e clar. Ascult Hildegard von Bingen. Şi meditez la versul meu preferat din Jesus Christ Superstar: "To conquer death, you only have to die."
E deja seară. Citesc statistici despre singurătate şi despre violenţa împotriva femeilor.
Duminică, 15 august 2021
"La mulţi ani!" Mariilor şi derivatelor/derivaţilor! Cu tot dragul, căci poartă numele celei care a dat naştere Logos-ului, Cuvântului, celui care s-a născut ca să reseteze Timpul (Anno Domini) şi să ne amintească, printre altele, că libertatea de a te exprima (sau de a nu te exprima) este sfântă!
Creştinismul a început ca sectă într-o lume iudaico-romană. Asta îmi permit să o scriu aici - dacă tot am crize mistice. Vorba cuiva: "Lasă că îmi fac eu televiziunea mea/Iar tu te vei putea uita la ea!"
Luni, 16 august 2021
Eu, la fel ca Sara Ionescu, personajul din romanul Cele trei iubiri ale Sarei pe care l-am scris recent, nu am, acum, altceva care să mă ţină în viaţă în afară de scris.
Marţi, 17 august 2021
Azi o mostră din cum mi-am redecorat casa. Plec în câteva minute la munte. Merit o vacanţă. Probabil mai urmează imagini. De la munte. Până plec, beau cafea şi ascult muzică tradiţională africană.
Iau cu mine câteva cărţi, un rucsac mic şi, neapărat, bocancii pentru drumeţii.
Simt că cineva mi-a "hackerit" subconştientul şi trebuie să mi-l aerisesc un pic. Cum anul ăsta nu mi-a ieşit cu marea, măcar un pic de munte să prind...
M-am apucat de "walking meditation", iar muzica ajută enorm, fie că are versuri sau nu.
Miercuri, 18 august 2021
Joi, 19 august 2021
Univers, Timp, Spaţiu. Spaţiu. Spaţiu. Spaţiul gol de Peter Brook ca metonimie la ordinea şi mişcarea corpurilor în univers. Atât. În rest, relaxare şi... foc:
Vineri, 20 august 2021
Mă pregătesc să plec de la munte. Mă întorc în oraş... cu bateriile oarecum reîncărcate. Şi tot cu gânduri filosofice în minte. De la acelaşi Liiceanu, care ne spune că nu dragostea celor din jur îţi confirmă valoarea, ci ura lor. A, păi de câte ori mi s-a zis mie că nu arăt a româncă... Şi totuşi, am scris, chiar pe LiterNet, că româncă sunt, româncă am fost şi româncă voi rămâne. Cel puţin deocamdată, îmi menţin opinia. Măcar în buletin. Că paşaport încă nu am.
Al doilea gând filosofic vine de la Betrand Russell, care ne spunea că puterea e abilitatea de a obţine ce vrei. Am citit cartea lui, Power, pe la mijlocul anilor 2000, după care m-am dus la un film: Das Leben der Anderen. Recomand filmul. Îl recomand călduros. Şi cartea lui Russell.
M-am gândit azi dimineaţă la cei care au plecat dintre noi şi mi-au fost dragi. Fie că mi-au fost aproape, fie că nu, mă uit adesea la stele şi mă gândesc la ei. Azi m-am uitat direct în soare şi le-am trimis gânduri bune. Dragostea e mai puternică decât moartea. Şi ideea asta n-o să mi-o scoată nimeni din cap. Ever.
Ascult soundtrack-ul de la Arizona Dream.
Citatul zilei. Parcă ar vorbi despre mine, haha (mai glumeşte omu', ce-aveţi?!): "The fish doesn't think - cause the fish knows everything."
Sâmbătă, 21 august 2021
Party. La nunta vărului meu. Recomand locul tuturor celor din zona Târgu-Mureş: castelhaller.ro.
Duminică, 22 august 2021
Azi, muzică instrumentală, o masă în oraş cu familia, apoi - ceai de ghimbir şi turmeric. Mâine plec la Cluj, într-o mini-vacanţă. Nu cu maşina din imagine, dar oricum...:)
Luni, 23 august, 2021
Mă apuc de recitit The Art of Dreaming, a renumitului antropolog Carlos Castaneda. Ultima carte primită de la tatăl meu biologic înainte să plece dintre noi. Iau cartea cu mine la Cluj.
Cu bossa nova în căşti, mă bucur de o zi cu un soare perfect, pe terasă. Apoi în bucătărie, la cafele nenumărate.
Şiiiiiii... ultima imagine de dinainte de a ieşi din casă:
Marţi, 24 august 2021
Şşşşşşşt... linişte:
Miercuri, 25 august 2021
E ziua mea. Prea greu pentru mine să gândesc azi.:)
Joi, 26 august, vineri, 27 august 2021
Zile de odihnă şi relaxare.
Sâmbătă, 28 august 2021
Mă tot uit la fotografia asta. E un selfie pe care mi l-am făcut într-o zi plictisitoare. Şi o compar cu cea din copilărie. Cele două fotografii discută una cu cealaltă. Ce-or avea de împărţit? Habar n-am. Dar încerc să aflu.
Marţi, 31 august 2021
Se încheie august, a opta lună.
După ce au tot discutat trei zile la rând, cele două fotografii de mai sus au ajuns la o concluzie:
- Ce iubeşti la un om?
- Sufletul i-l iubeşti.