26.09.2005
Actualitate:

  Ich bin Adam Geist, du bist Cain Furz
de Constantin Vică
Brăila, trece un bac. Stăm pe malul fluviului şi ne gîndim ce ar mai putea să facă Radu Afrim. E sîmbătă, 17 septembrie, şi afară e frumos. Brăila geme de nunţi şi de pustietate. Ori veselie balcanică, ori nimic. Totuşi, într-o lume perfect blazată, ce ar mai putea face Afrim? Deschid caietul-program al piesei Adam Geist şi citesc: o piesă violentă, nu despre violenţă; la public nou, emoţii noi; jos metafizica, hai adrenalina. So, las' că vedem noi. La Teatrul "Maria Filotti".
Citiţi întregul articol...

  Cine îmi cumpără flaşnetă?
de Luiza Vasiliu
Nu mai ştiam cînd ascultasem ultima oară o muzică mecanică. Electronică da, sintetizată da, simfonică da. Însă mecanică.... De aceea am alergat bucuroasă pe străzi (întocmai ca puştiul cu franzela cea lungă dintr-o poză de-a lui Cartier-Bresson) cînd am aflat că la Iaşi se cîntă mecanic la cea de-a V-a ediţie a Festivalului Muzicii Mecanice.
Citiţi întregul articol...

  Horia-Roman Patapievici cere dublarea bugetului Institutului Cultural Român
de George Onofrei
"Ceauşescu n-a murit!" Pe versurile melodiei interpretate de Ada Milea, Horia-Roman Patapievici a ieşit în luna mai pentru prima dată în faţa presei în noua sa calitate de preşedinte al Institutului Cultural Român: "Am chemat-o pe Ada pentru că reprezintă contrariul stilului emfatic în care este redactată Legea 356/2003 pe baza căreia funcţionează ICR", a spus Patapievici.
Citiţi întregul articol...

  Interviu cu scriitorul Gabriel Chifu, secretar al Uniunii Scriitorilor din România, iniţiatorul programului "Literatura azi": "Literatura tînără este punctul nostru vulnerabil"
de George Onofrei
Uniunea Scriitorilor din România (USR) doreşte să crească numărul membrilor tineri prin oferirea de burse de creaţie anuale, organizarea unui colocviu naţional şi a unui concurs de manuscrise ce ar urma să fie tipărite sub egida Uniunii. Scriitorul Gabriel Chifu, secretar al USR, prezintă cititorilor "Suplimentului de cultură" motivele pentru care instituţia reprezentată de domnia sa n-ar mai trebui privită drept una îmbătrînită sau al cărei rol este acela de a salva literatura română.
Citiţi întregul articol...


Pop-cultură:

  LAMERICA
Dincolo de Ground Zero
de Casiana Ioniţă
Anul acesta, comemorarea zilei de 11 septembrie a readus în prim-plan controversele legate de construcţiile de la Ground Zero. Proiectul propus de echipa lui Daniel Libeskind, selectat prin concurs în urmă cu doi ani şi care ar trebui să fie gata pînă în 2010, s-a transformat în nisipuri mişcătoare.
Citiţi întregul articol...

  Oameni cu treabă
de George Onofrei
Pentru cei mai juni, care s-au născut odată cu FM-ul românesc, animatorul reprezintă un adevărat mit. Doar un zeu poate să răspundă la telefoanele ascultătorilor, doar un omniscient poate să ştie titlurile tuturor pieselor care "intră în undă". Radioul de stat s-a dat în anii '90 pe după cireş (numai mamele mai ascultau "corespondenţamuzicalăradiomuzicăpopulară"). Se descurcau particularii cu tineretul.
Citiţi întregul articol...


Carte:

  Virginia Woolf, "Jurnalul unei scriitoare"
de Luminiţa Marcu
Virginia Woolf a ţinut un jurnal regulat din 1915, pe cînd avea 33 de ani, şi pînă în 1941, cu cîteva zile înainte de a muri. Soţul ei, Leonard Woolf, s-a hotărît să publice acest jurnal în 1953, nu integral, ci acele părţi care nici nu dezvăluie lucruri prea personale, nici nu lezează intimitatea altor persoane, unele faimoase, cu care scriitoarea a intrat în contact. Un jurnal cenzurat aşadar, chiar dacă cenzura are cele mai întemeiate şi morale dintre motive.
Citiţi întregul articol...


Interviu:

  Interviu cu scriitorul Ionuţ Chiva: "Nu trăiesc cu stresul că trebuie să mai scot o carte"
Interviu de R. Chiruţă
Am obsesia de a urî tot ce înseamnă literatură digresivă, mi-e antipatică. Nu suport cărţile în care se face introspecţie, se dezbat idei. Îmi rămîn străine, ca proză. Şi mai am o obsesie greu de exprimat: a unei anumite gravităţi în scris, dar nu una impusă, agresivă. Ca la Pavese, el nu îţi spune niciodată: "Fii atent că eu sînt foarte serios, vorbesc despre lucruri grave". Dar vezi asta din proză. Mă gîndesc la Satele tale, pe care l-am recitit de curînd. E o chestie simplă, pe care o simţi. Lucrurile sînt foarte în serios. În cele mai bune pagini din Preda e la fel. Sînt numeroase feluri de a evada, prin ludic, să ai curajul de a înfrunta posibilitatea de a fi penibil. Apoi aş mai vrea să scriu o carte cultă, ca Portocala mecanică, după care vin filmul, banii, femeile...
Citiţi întregul articol...


Dosar:

  Bursierii scrisului
Undeva, în apropierea Stuttgart-ului, la Castelul Solitude, s-au născut cîteva opere recente din literatura română - Misterele Castelului Solitude sau despre singurătate la vreme de iarnă de Daniel Vighi sau Cum mi-am petrecut vacanţa de vară de T.O. Bobe. În unele cazuri, statul român este acela care oferă banii necesari deplasării scriitorilor în tabere de creaţie, în cele mai multe - "oameni de bine din afară". Nu sînt mulţi scriitorii care ar nega importanţa unei burse de creaţie, la fel cum nu de fiecare dată de pe urma unei burse a ieşit un volum...
Citiţi întregul articol...

  O bursă la timpul ei face cît zece idei!
de Robert Şerban
O bursă e o părticică din Rai, primită, de unii, pe Pămînt (Raiul fiind o bursă infinită pentru cei care au cîştigat dreptul la ea aici, jos, prin faptele lor).
Citiţi întregul articol...

  Money Is Time (un fel de pledoarie)
de Filip Florian
Sînt convins că, dacă mecanismul burselor de creaţie ar fi funcţionat în România (nu de cînd lumea, ci doar de vreo zece ani; nu ca un ceasornic elveţian, ci măcar ca o rîşniţă veche), literatura ultimului deceniu (nu obsedant, ci plin de obsesii) ar fi arătat altfel.
Citiţi întregul articol...

  Sweet Solitude
de T.O. Bobe
Nu mică mi-a fost mirarea cînd, în preajma lansării celor şapte poliromi, i-am auzit pe unii dintre mai tinerii mei colegi (sau, poate, colege) din brava lume literară nouă tunînd şi fulgerînd împotriva "vînătorilor de burse" şi proslăvind virtuţile scriitorului angajat la propriu care, astfel, ar avea prilejul să cunoască mai bine viaţa şi să extragă din ea învăţăminte de aur.
Citiţi întregul articol...

  Să renunţi la "cartea de muncă" pentru a urmări o himeră
de Liviu Bleoca
Mărturisesc că nu cunosc decît vreo doi-trei scriitori care să fi primit burse de creaţie. Întotdeauna din partea unor organisme străine şi mai ales pentru a intra în contact cu confraţi de pe alte meleaguri, căci perioadele prea scurte petrecute în casele de creaţie de aiurea nu erau niciodată suficiente pentru a duce la bun sfîrşit o operă întreagă.
Citiţi întregul articol...


Vedeta culturală:

  Stilul "Jelinek": revoltător, insuportabil, dar greu de ignorat
de Ana-Maria Onisei
E o raritate să fii scriitoare şi să obţii Nobelul. Una dintre puţinele excepţii este austriaca Elfriede Jelinek, o feministă convinsă, recompensată cu acest premiu în 2004 (în locul unui bărbat). Cu o personalitate excentrică, cu profil sobru şi studiat, "pianista" care şi-a terminat studiile la prestigiosul Conservator de la Viena erupe, de ani de zile, în romane puternice, în pasaje şoc, în înlăturarea paradigmelor sociale, în revolta acidă, tăioasă la adresa învelişului convenţional pe care îl purtăm zi de zi.
Citiţi întregul articol...


Rubrici permanente:

  Circul nostru vă prezintă:
Reality show-ul prezidenţial
de Lucian Dan Teodorovici
Treptat, ne-am putut face o imagine despre ce înseamnă un preşedinte implicat, în viziunea domnului Traian Băsescu: unul ce se consideră atoateştiutor, mult deasupra bietei Constituţii, mult deasupra părerii partidelor, în concluzie, mult deasupra democraţiei.
Citiţi întregul articol...

  Românii e deştepţi
Tînăr şi nechibzuit
de Radu Pavel Gheo
Nu pot să nu pomenesc de una dintre criticile - sau hai să zic sugestiile - care se fac la adresa tinerilor prozatori contemporani*: aceea că abuzează de biografie, folosind la maximum istoria personală pentru a construi o scriere pseudoficţională (sau autoficţională, termen ajuns la modă azi).
Citiţi întregul articol...

  Ars Coquinaria
Foietaje (II)
de Adriana Babeţi
Eeeh, tîrîş-grăpiş, zdronca-zdronca, îşi făcu loc şi rubricuţa noastră în mentalu' baştinal. Ca să ne băgăm în seamă şi să ne auto-moto-promo, vă vom înştiinţa că în ultima lună am primit următoarele semnale: pentru "Jazz la ceaun", atît doamna ing. dipl. Crista Joni din Timişoara (pe care am încoronat-o nu demult, în pag.4, regina papricaşului din Gărîna), cît şi fanii jazzului au cumpărat toate exemplarele din "Supliment" ajunse în Banat şi le-au vînturat peste mări şi ţări.
Citiţi întregul articol...

  La loc TELEcomanda
In horrorem Big Brother
de Alex Savitescu
Pare-se că televiziunile şi-au lansat grila de toamnă sau urmează să facă acest gest programat necugetat. Toate ghidurile TV jubilează în perioada asta, avînd "material", redactorii răsuflă uşuraţi că au quadraţi cu care să-şi facă banii, talentele fotoreporterilor se întind pe jdemii de pictoriale cu Pepe şi Zăvoranu, cu Andrelele Marin şi Raicu ori cu Sstoiceasca and The News Company Blues Band...
Citiţi întregul articol...

  Voi n-aţi întrebat, Fără Zahăr vă răspunde
Nemulţumire
de Bobo
Oamenii sînt nemulţumiţi, fără excepţie, fiecare individ are cel puţin un motiv să fie nemulţumit, întotdeauna există ceva ce nu ne convine sau ceva ce nu ne convine pentru că nu există. Ca să pornim de sus, în politică, demagogia stîngii e nemulţumită de demagogia dreptei, şi una, şi alta sînt nemulţumite de acţiunile celeilalte, fiecare se acuză, nimeni nu se scuză şi în general politichia la noi e o mare demagogomăneală.
Citiţi întregul articol...

  Dumnezeu se uită la noi cu binoclul
Ultimele întrebări de prisos
de Emil Brumaru
A cincea întrebare. "...de ce nu dorm ţînţarii noaptea?". Întrebarea e pusă la ora două noaptea, în direct!, cînd toată harababura artistică pare a se fi liniştit! Sosiseră de mult, odată cu căderea serii, pe întuneric, de la "repetiţie" (cu vodevilurile Chiriaşul cu trombon şi Ea îl aşteaptă, "fumate" deja de Cehonte, în timpul anilor de liceu, pe scena din Taganrog...
Citiţi întregul articol...

  Cum stau lucrurile
Ce se-ntîmplă...
de Ionuţ Chiva
Vă reamintesc: Ştefan al lu' Parizianu din Delirul avea o chestie f. haioasă şi egal de absurdă, avea perioade întregi cînd rămînea fixat pe cîte o frază tîmpită, care se prinsese de el din motive absconse şi pe care o repeta aiurea enervînd oamenii. Celebră a rămas "Pe ce te bazezi?", atît de celebră încît, devenind un fel de folclor, am văzut-o atribuită nenumărator.
Citiţi întregul articol...

  Scrisoare pentru melomani:
Despre muzică, intrigi şi poezie în vechea lume românească - Mărturia unui violonist
de Victor Eskenasy
Volumele de memorii sînt, arareori, surse istorice de primă mînă. Faptul că au fost scrise, de obicei, la decenii după evenimentele pe care le evocă este unul dintre motive. De aici şi precauţiile necesare atunci cînd sînt aduse în discuţie, ca şi pericolul de a scoate din contextul original un fragment; constatări, fireşte, valabile şi pentru istoria muzicală.
Citiţi întregul articol...

  Teatru la rotisor
O minciună pe minut
de Mihaela Michailov
M-am întrebat mereu de ce teatrele care au două săli nu reuşesc să dea o direcţie mult mai clară uneia dintre ele. De ce nu este conceput un program repertorial inteligent astfel încît cea de-a doua sală (Sala Studio) să poată avea un profil distinct. Să fie axată pe experiment sau să fie gîndită pe proiecte care să-i dea o marcă proprie. Un cod de bară recognoscibil.
Citiţi întregul articol...

  Film
Prinde timpul, scoate-i ochii
de Iulia Blaga
Cum spunea cineva, "Ah, păi, expresia «stai să-mi trag sufletul» înseamnă că trebuie să stăm locului şi să aşteptăm să ne ajungă sufletul din urmă". Asta se leagă de un text de acum cîteva numere, în care vorbeam despre cum e să te mişti prea repede şi să-ţi laşi sufletul în urmă. Vin şi spun acum că am putea zice şi "stai să-mi trag timpul", pentru că şi cu timpul trebuie să avem răbdare şi să-l aşteptăm să ne-ajungă din urmă (adică amintirile de care nu ştim să ne despărţim). Dar el se mişcă azi tot mai repede. Iar uneori ne-o ia înainte.
Citiţi întregul articol...

  Muzică pe litere
Unde se vede că multe zvonuri false pot duce la o trupă adevărată
de Răzvan Ţupa
"Doi fraţi din Detroit au făcut senzaţie în lumea muzicii." Este fraza-şablon cu care încep istoriile despre White Stripes. Jack şi Meg White au format în 1997 trupa ajunsă astăzi celebră. Toată lumea i-a luat drept frate şi soră. Mai tîrziu, Jack a postat pe Internet un certificat de căsătorie şi unul de divorţ care arătau că cei doi au fost, de fapt, soţ şi soţie.
Citiţi întregul articol...

  Arte vizuale
Mama, Fluxus şi Pop Art
de Matei Bejenaru
Halil Altindere este unul dintre cei mai interesanţi artişti turci contemporani de origine kurdă. Ironia şi spiritul său critic sînt evidente în lucrări, care ne vorbesc despre contradicţiile dintre mentalitatea tradiţională a conaţionalilor săi în "carantină" şi "viruşii" occidentali ai modernizării, care circulă liber în marile oraşe precum Istanbul ori Ankara. Proiectele lui Halil Altindere nasc adesea polemici privind identitatea turcă ori situaţia kurzilor care trăiesc în estul Turciei.
Citiţi întregul articol...

  Liberul arbitru
Strategia bunicului lui Giuchici
de Sorin Stoica
Zicu e jucătorul care trebuie bătut mai ales atunci cînd joacă bine, cum s-a întîmplat cu Everton. Măcar pentru a renunţa la mutra aia de motan plictisit şi ghiftuit. Pentru că e incredibil cum poţi rata cu poarta goală, dar reuşeşti să înscrii printr-o deviere devastatoare din centrarea din tuşă a lui Niculescu. Poate asta e specific marilor jucători
Citiţi întregul articol...

  Enţiclopedia Encarta
Cum era la ei
de Luiza Vasiliu
Chestiunea nu e deloc complicată: fetele n-au ce căuta într-un internat de băieţi, iar băieţii n-au voie într-un internat de fete. De aceea, ca să încalc puţin regulile, am hotărît - în enţiclopedia noastră alandala să vă prezentăm azi Internatul de băieţi. Nu-mi lipseşte o doagă, ci, pur şi simplu, am fost săptămîna trecută la un film care mi-a trezit iarăşi pofta de a vorbi despre aşa ceva.
Citiţi întregul articol...

0 comentarii

Publicitate

Sus