Actualitate
Editorii au inventariat minusurile tîrgurilor de carte din România
Grupaj realizat de Ana-Maria Onisei
Dincolo de latura lor comercială, tîrgurile de carte din România, chiar şi cele cu tradiţie, nu au reuşit să dezvolte şi o latură culturală pronunţată (aceasta dacă nu socotim vînzarea de carte un act cultural în sine). Este o opinie pe care o împărtăşeşte cea mai mare asociaţie a editorilor din România, A.E.R.: "Un tîrg de carte nu trebuie să se transforme într-o uriaşă tarabă de vînzare", spune Doina Marian, director executiv al A.E.R.
Citiţi întregul articol...
Pop-cultura
I (don't) love shopping
de Mădălina Cocea
"E simplu. Pe 26 noiembrie nu cumpărăm şi nu vindem nimic" - astfel sună un îndemn pe care poate l-aţi primit deja prin email, SMS sau chat. După protestele profesorilor, ale angajaţilor de la metrou, ale funcţionarilor publici şi ale minerilor, urmează încă o mini-grevă: cea a societăţii de consum. Sîmbăta aceasta, 26 noiembrie, a fost proclamată "Ziua în care nu cumperi nimic", iar pentru ora 16.00, la ieşirile de la staţia de metrou Grozăveşti, s-a pus la cale un protest tăcut împotriva achiziţiilor fără sens. "Greviştii" vor purta o banderolă albă la mîna stîngă.
Citiţi întregul articol...
Interviu cu Judd Winick - creator de desene animate: "Avem personaje mult mai realiste decît pe vremuri"
Interviu de Răzvan Ţupa
Judd Winick este, la 35 de ani, unul dintre cei mai cunoscuţi autori americani de benzi desenate. Numele său este legat de serii de ultimă oră din colecţiile celebre care îi au ca personaje principale pe Omul-Păianjen, Superman sau X-Men. S-a impus atenţiei publicului larg prin participarea la una dintre producţiile MTV, reality-show-ul "The Real World", ediţia filmată în San Francisco
Citiţi întregul articol...
Carte
Două Americi
de C. Rogozanu
Puţine lucruri înfioară ştirile şi telespectatorii lor mai mult decît criminalitatea juvenilă. Mai ales atunci cînd sînt însoţite de un întreg scenariu conţinînd elemente-cheie: misterios, inexplicabil, îngrijorare, consternare. Toate faptele adolescenţilor (sau ale tinerilor, în general, pînă spre, să zicem, 25 de ani) sînt cufundate de media în aura inocenţei perverse, dar distrugătoare. Şi, ca o consecinţă firească a acestei aure, tinerii criminali par, în mult mai mare măsură, victime - ale sistemului, ale jocurilor pe computer sau filmelor violente, ale instituţiilor etc. Vă prezint un caz special, în care greaca veche poate naşte monştri. Cu o scurtă paranteză despre o istorie comică a unui copil bănuit de crimă...
Citiţi întregul articol...
Interviu
Interviu cu Ioan Holender: "Trebuie să faci artă din convingere, nu din calcul!"
Interviu realizat de Emilia Chiscop
Ineficienţa managementului, în România, e mare şi nu ştiu dacă eu aş putea să fac mai mult fără resurse şi fără un sprijin politic. De curînd, am fost într-o emisiune, difuzată în Austria în fiecare duminică la ora 11, timp de o oră, în care doi jurnalişti invită un politician şi îl întreabă de toate. Pentru prima dată în istoria emisiunii, am fost invitat eu, nepolitician fiind. Am ajuns aşadar şi la un grad de popularitate la care, cu toată modestia o spun, lor le e mai frică de mine decît mie de ei. Sînt, e adevărat, şi într-o situaţie specială. Am ajuns la o vîrstă la care nu mai vreau să devin nimic, nu mai pot să devin nimic, nimeni nu poate să-mi dea sau să-mi ia ceva.
Citiţi întregul articol...
Dosar
Ultima carte a lui Adrian Marino
Libertate şi cenzură în România. Începuturi, la care regretatul cărturar Adrian Marino a lucrat în ultimii ani de viaţă, a fost proiectată ca volum de deschidere al unei vaste sinteze menite să urmărească evoluţia ideologiei liberale (şi a cenzurii, în acelaşi timp) de la pătrunderea sa în spaţiul românesc şi pînă în contemporaneitate. Publicăm în acest număr două comentarii semnate de Ion Bogdan Lefter şi Sorin Antohi dedicate ultimei cărţi a lui Adrian Marino.
Citiţi întregul articol...
Soliditatea tradiţiei liberale româneşti
de Ion Bogdan Lefter
Apariţia primului volum postum al lui Adrian Marino - şi care nu va fi şi ultimul... - e un eveniment major. Simpla publicare a unui text inedit semnat de un autor de talia sa ar justifica aprecierea, ca recuperare documentară şi completare a operei. Libertate şi cenzură în România oferă - însă - mult mai mult.
Citiţi întregul articol...
O arheologie a ideii de libertate la români
de Sorin Antohi
Una dintre formele de libertate la care Adrian Marino a visat multă vreme, poate deja din perioada recluziunii sale forţate - e greu de crezut că autorul unei opere monumentale a "petrecut" paisprezece ani în puşcărie şi domiciliu obligatoriu -, a fost tocmai scrierea unei istorii a ideii de libertate la români. Spirit meticulos, "mare scotocitor de cărţi" (cum scria G. Călinescu despre tînărul său asistent pe care avea să-l dezamăgească complet), Marino s-a angajat mai întîi la o imensă operă de documentare, analiză şi interpretare pentru a scrie cea mai cuprinzătoare istorie a ideilor literare întreprinsă vreodată. În orice cultură.
Citiţi întregul articol...
Vedetă culturală
Fan club J.D. Salinger
de Ana-Maria Onisei
Pentru ediţia de anul acesta a Tîrgului de Carte Gaudeamus, Editura Polirom a pregătit o traducere nouă a celebrului roman De veghe în lanul de secară de J.D. Salinger, însoţită de formulare de adeziune destinate curioşilor într-ale plăcerilor lecturii. Forul suprem al proaspătului (fan) Club Salinger (prezidat de "caţavencul" Eugen Istodor) şi romanul aflat în topul preferinţelor cititorilor din România (la peste cincizeci de ani de la apariţie) vă aşteaptă la "stand deschis".
Citiţi întregul articol...
Rubrici permanente
Circul nostru vă prezintă
Poporul e vinovat
de Lucian Dan Teodorovici
Preşedintele şi guvernul aparţin Alianţei, preşedinţia Camerelor aparţine P.S.D.-ului. Ceea ce am avut suficient timp pentru a învăţa că-i normal. Curtea Constituţională aparţine de asemenea P.S.D.-ului. Ceea ce sîntem în curs de a învăţa că-i normal. Puterea locală aparţine P.S.D.-ului combinat cu P.C.-ul, ba nu, uneori cu P.N.L.-ul, alteori cu P.D.-ul; sau Alianţei combinate cu P.C.-ul, opusă U.D.M.R.-ului, dar numai acolo unde U.D.M.R.-ul nu lucrează cu Alianţa împotriva P.S.D.-ului. Ceea ce, cum altfel?, este perfect onest şi normal.
Citiţi întregul articol...
Românii e deştepţi
Slugile tuturor
de Radu Pavel Gheo
La ora la care scriu textul de faţă greva profesorilor continuă, iar nemulţumirile părinţilor revoltaţi se înteţesc. Las' să se înteţească! Din cîte observ însă, rareori se găseşte vreun părinte să acuze guvernul sau guvernele succesive ce i-au adus pe profesori în situaţia în care sînt acum. Printre ele - asta nu pot să uit - se numără şi cîteva girate de un preşedinte care era iniţial profesor universitar, iar în perioada mandatului său am renunţat, scîrbit, flămînzit şi rupt în coate, să mai predau la liceu.
Citiţi întregul articol...
Ars Coquinaria
Babe opărite. Slavă Moldovei
de Adriana Babeţi
Să sparie gîndul, vi se face păru' măciucă şi pielea de găină? Şedeţi blînzi. Nu-s ştirile de la ora cinci, nici pagina-ntîi din libertatea, nici măcar scrutările socio care arată cît şi cum dau în foc nervozităţile prin giudeţele moldave, ci o drăgăliţă de reţetă tipărită acum 164 de ani în cea mai săftoasă carte de bucate scrisă-n româneşte. Deci pregătiţi papila şi ciuliţi urechea: "Iei 300 dramuri făină măsurată cu litra, le opăreşti cu două litre şi jumătate lapte clocotit, le freci cu polonicul pînă se mai răcoresc. Apoi pui într-o oală 12 ouă întregi şi 27 gălbănuşuri, le baţi pînă ce fac spume, le strecori, iei două litre şi pui în plămădeală. Pui şi 50 dramuri drojdii bune, începi a le freca în palme, bine, jumătate de ceas, le coperi cald şi le laşi să dospească.
Citiţi întregul articol...
La loc TELEcomanda
Grafomanii cuvintelor vorbite
de Alex Savitescu
Există, în presa tipărită, o specie aparte, de "scriitori de serviciu". Ăştia sînt atoateştiutorii în diverse probleme, care-ţi toarnă, nonşalant, pe o pagină format A3, zece mii de semne despre absolut orice: de la atacurile teroriste, la eficienţa puilor santinelă, de la uraganul Katrina, la criza ostaticilor, de la războiul din Irak, la cafteala Băsescu-Tăriceanu-Patriciu. Oamenii în cauză, altfel, persoane - probabil - simpatice, citite şi cu simţuri corecte, nu ştiu şi nici nu pot să refuze invitaţia unui editor de pagină aflat în criză, care-şi scoate norma dintr-o zi nasoală apelînd la dînşii. Au disponibilitatea uluitoare de a vorbi cu largheţe pe marginea oricărui subiect, dînd, aparent, senzaţia că, de tre' să scrie despre acţiunile din Orientul Mijlociu, tocmai au încheiat o convorbire cu taxă inversă cu Bush junior. Calitatea lor principală nu e însă asta, ci faptul că suferă de o boală incurabilă şi care, din păcate, nu doare: grafomania.
Citiţi întregul articol...
Voi n-aţi întrebat, Fără Zahăr vă răspunde
Simt că mi se lasă secul
de Bobi
Voi nu m-aţi întrebat niciodată dacă am fost dus pe la biserică sau dacă am mozolit vreodată vreo gagică în spatele capelei, loc unde ştiţi foarte bine că se poate. Dacă mă trezesc doar cu gîndul la calendarul pe care tata îl bate vajnic în chiroane pe uşa din bucătărie, an de an, ca să nu mai trebuiască să-i cumpere gemuleţ.
Citiţi întregul articol...
Dumnezeu se uită la noi cu binoclul
Incest
de Emil Brumaru
Curtea, în pantă, împrejmuită de un gard din bolovani de rîu. În partea de sus se află casa, înspre vale, fîntîna. Prima amintire! Stau în spatele casei privind fericit gardul de piatră, într-o lumină intens albă, fascinantă. Ţin minte dureros de exact (vizualizez cu ochii închişi) lumina, bolovanii de rîu aşezaţi unul peste altul. Senzaţia indescriptibilă de fericire. Amintirea asta am visat-o o vreme. Apoi, nu. De ce? Întrebînd-o pe mama (acum cîţiva ani), am aflat că gardul, casa, lumina, fîntîna, fericirea le-am trăit într-un sat de pe malul Nistrului, Poiana Nistrului, în judeţul Orhei. Acolo era gospodăria părinţilor ei. Prin clasa a doua sau a treia (sosisem de la Ciceu, unde făcusem clasa întîi), tatăl meu fiind şef de haltă la Belceşti (judeţul Iaşi), dormeam într-o cameră enormă la etajul hălţii.
Citiţi întregul articol...
Telenovela nova
Un mire fără căpătîi (cap. I)
de Şerban Foarţă
Un mire fără căpătîi/ e o telenovelă cruntă./ Ăsta-i cap. I,/ în care-i vorba de o nuntă,/ la care fostul pretendent/ scrie cu unghia, imprudent...
Citiţi întregul articol...
Scrisoare pentru melomani
Ce s-a mai întîmplat în noiembrie...
de Victor Eskenasy
La Sotheby este scos la licitaţie un manuscris preţios, redescoperit întîmplător într-o bibliotecă americană. Sony îşi retrage de pe piaţă milioane de discuri protejate de un software împotriva copiatului. Discurile Luminitzei Petre în magazinele germane.
Citiţi întregul articol...
Teatru la rotisor
Spătare din cioturi de viaţă
de Mihaela Michailov
În orice casă există cel puţin două scaune. Scaunul ei şi scaunul lui. Mai există şi scaunele celor care vin şi pleacă. Cînd casa e goală, scaunele sprijină replici, amintiri şi mai ales dorinţe. Ce ar fi putut fi şi n-a fost sau ce a fost şi nu va mai fi.
Citiţi întregul articol...
Film
Extraterestru şi extratemporal
de Iulia Blaga
Missing time e o sintagmă folosită în cazul celor răpiţi de extratereştri. Aceştia reclamă uneori elipse temporale. Nu îşi amintesc ce-au făcut în două ore, de pildă, însă unii recuperează în cursul şedinţelor de hipnoză momente cînd au fost răpiţi de extratereştri, care le-au şters apoi din memorie respectivele amintiri. Nu ştiu cît de adevărate sînt chestiile astea. Am dat peste o hartă a cazurilor de missing time din Europa şi n-am găsit aproape nici unul din Europa de Est. De ce majoritatea sînt din Marea Britanie? Sînt englezii mai cu moţ, de-i bagă extratereştrii în seamă? Adică şi extratereştrii fac diferenţa dintre UE şi non-UE? Habar n-am şi nu vreau să fac speculaţii. Însă am văzut de curînd bonusul unui DVD cu E.T., scos cu ocazia aniversării (în 2002) a 20 de ani de cînd a făcut Spielberg filmul, şi m-am gîndit că, pe undeva, cei 20 de ani scurşi par să fi fost mai scurţi.
Citiţi întregul articol...
Muzica pe litere
Cei care "se urăsc cu stil" concertează la Bucureşti
de Răzvan Ţupa
"Mereu vor exista minorităţi fanatice, Ku Klux Klan şi autorităţi f***te, pi**e conservatoare şi predicatori religioşi." (Clawfinger)
Citiţi întregul articol...
Arte vizuale
Zeitgeist
de Matei Bejenaru
Contactul cu spiritul artei anilor '80, despre care se vorbeşte mai puţin astăzi, a fost pentru mine prima încercare de înţelegere a zonelor de graniţă ale artelor vizuale, acolo unde inovaţiile provoacă discuţii, polemici şi extinderi teritoriale. Dacă în anii '70 artiştii au cultivat austeritatea formală în arta minimală, punînd în prim-plan conceptul şi procesul artistic în faţa finalităţii obiectuale a unei lucrări de artă, în deceniul următor s-a produs o schimbare fundamentală, prin eliberarea artelor plastice tradiţionale din "chingile" raţionalităţii riguroase şi ale obiectivităţii percepţiei realităţii sociale şi politice. Energiile subiective, senzualitatea fizică, imaginaţia fără limite şi reapropierea de pictură, desen şi sculptură au definit artistul anilor '80 ca un "creator de lucruri" mai mult decît unul de idei şi atitudini.
Citiţi întregul articol...
Liberul arbitru
Aici e greu, bă!
de Sorin Stoica
Adică ăsta ar fi principalul argument la care recurg oamenii de fotbal pentru respingerea unui alt contracandidat la şefia FRF. E greu, muncă multă, tăticu! Adică argumente de incompetenţi, de oameni neînvăţaţi cu munca şi cărora li se pare că orice îi depăşeşte. Nu e ca atunci cînd jucai fotbal, doar să dai cu picioru-n băşică şi mai puneai de o reciprocitate, nu de blat ignoranţilor! Ăla e pentru ţărani. La oamenii fini ca noi se cheamă re-ci-pro-ci-ta-te. Mă rog, cine defineşte stăpîneşte. Sau cine stăpîneşte fotbalul defineşte după bunul plac.
Citiţi întregul articol...
Enţiclopedia Encarta
Auto-ficţiunea
de Luiza Vasiliu
Cînd nefericiţii ca mine, care au de ţinut o rubrică săptămînală, se gîndesc pe toate părţile cum şi despre ce să scrie, au o ultimă soluţie salvatoare: auto-ficţiunea. Dacă în marea lume nu s-a întîmplat nimic (sau ei încă n-au citit ziarul de dimineaţă), în mica lume, cu siguranţă s-au mişcat nişte sori. E mult mai uşor să-ntinzi mîna pînă la noptieră, decît să te ridici din pat şi să te tîrîi pînă la bibliotecă. (Este motivul pentru care vrafuri de cărţi stau întotdeauna lîngă patul meu de-acasă.) Însă nefericiţi nu sînt numai columniştii, ci şi scriitorii. Şi ei se chinuie să inventeze ceva, să facă, adică, o ficţiune. Dar, cum e din ce în ce mai greu să scoţi o poveste din pălărie, o scoţi mai bine din buzunar (al tău, nu al altuia).
Citiţi întregul articol...