15.04.2003
Nu cred să mai fie o ţară în care să se vorbească atâta despre vreme.
Până şi în momentul în care devii fericitul posesor al vizei care îţi dă dreptul la rezidenţă în Canada primeşti o broşura despre vremea de aici.
Ţi se explică ce e cu temperatura, cu factorul de vânt, cu umiditatea, eşti sfătuit să urmăreşti buletinul meteo, să fii întotdeauna pregătit la schimbări bruşte de temperatură, te duci dimineaţa pe vară şi te poţi întoarce seara pe iarnă, în aceeaşi zi a anului, nu că ai avut amnezie cine ştie cât timp după ce ţi-a picat meteoritul în cap ori a intrat un camion în casa ta ori că te-ai dus după ţigări şi ai uitat să mai vii cu lunile.
E foarte clar că de pe la sfârşitul lui octombrie până prin mai e normal să ningă, dar se vorbeşte enorm despre vreme şi în rest. Eu prind 2 canale Tv cu informaţii numai şi numai meteo 24 din 24 de ore. Sunt canalele cele mai urmărite.

De Paştele canadienilor am curăţat zăpada. Aici sunt Paştele canadienilor şi Paştele românilor, Crăciunul pică deodată. Mai avem şi alte sărbători: ziua Reginei Victoria, atunci dăm cu artificii, Ziua Canadei, ziua unuia Simcoe, în fiecare an mă documentez ce sărbătorim noi cu ocazia asta, în fiecare an uit, evenimentele importante din viaţa acestei ţări fiind cam puţine, la o sărbătoare îi zicem ziua civică, adică tot omul să se odihnească. În iunie nu e nici o sărbătoare, restul sunt puse vara, să avem week-end lung. Acuma dacă a murit Regina Mumă poate vom avea o sărbătoare în plus, poate o pun în iunie că ne trebuie una şi atunci, dar nu ştiau cum sa o numească. Ce facem noi de sărbători rămâne pe când ne mai întâlnim.

Să revenim la zăpada, a fost, nu multă, dar frig cât cuprinde. Asta depinde pe cine întrebi.
Săptămâna trecuta l-am sărbătorit pe fiul nostru, la nivel de celulă a societăţii, nu la nivel naţional. Ne-am dus să mâncam ceva mexicanerii, erau cam 7 grade C. Colegul era în pantaloni şi cămaşa, eu în palton şi totuşi pantofi, nu cu şenilele de iarna, greu m-am hotărât cu ce să mă încalţ, am pus încălţările în faţa mea şi am zis: ini, mini, mani mu, cum mu a picat pe pantofi, pe aia i-am luat, ficiorul era în pantaloni scurţi şi tricou, fata nu ştiu cum era îmbrăcată că era la alt chef, noi nu suntem suficient de funny pentru ea.
Apoi s-a lăsat ceaţa. Da' o ceaţa, ceaţa de ceaţa... vreo 4 zile. Azi soare, + 29C. Vară!
Boscheţii înfloriţi, iarba verde, tot felul de flori albastre ca ochii albaştri din cântec. Oamenii parcă sunt drogaţi, mă sui eu în autobuz, domnul şofer în cămaşa albă şi cravată, întotdeauna zâmbeşte, azi zice:
- Bine aţi venit la bord, vă vorbeşte căpitanul. Autobuzul cu destinaţia Staţia Finch, cu escală dacă trageţi de sârma situată lângă geam, cu ieşirile de urgenţă semnalate cu inscripţiile roşii, va pleca în: 3, 2, 1, gata! Vă amintim că fumatul pe timpul călătoriei e interzis, pentru cei în tranzit pe această rută amintim să vă luaţi biletele de tranzit.
Pe parcursul călătoriei descria traseul, ne atrăgea atenţia ce flori sunt pe margine, aşa ceva n-am mai pomenit, la noi în autobuze e o linişte de mormânt, azi parcă aş fi călătorit de dragul călătoriei. Când m-am dat jos pe lângă amabilităţurile ce se schimbă de rutina, tu zici: mulţumesc, el zice: să ai o zi buna, a zis că ne mai aşteaptă la bord.

Primăvara tot nu am prins-o. În anii trecuţi nu a fost ceaţa asta, dar odată ba am fost răcită şi nu am ieşit din casă 3 zile, ba am tocit pentru examene şi nu am avut vreme să mă uit pe geam, n-am văzut-o niciodată.
Acum fac recensământul vecinilor, nu i-am văzut de luni de zile, casele păreau părăsite, parcă erau toţi în Florida, cum e moda la noi iarna, ori zăceau suferinzi în paturile lor, case fără hornuri, nu ştii de trăieşte ori nu cineva în ele. Azi toţi sunt afara, sfârâie grătarele.
Mă bucur şi eu, nu ştiu de ce, dar îmi vine să joc şi sa chiui. Am numai un mic necaz, iar n-am văzut primăvara.

Cum arata primăvara?

Geta

0 comentarii

Publicitate

Sus