Poveşti cu bunici

Plăcinta cu brânză

Una e merdeneaua, alta plăcinta, bunica le făcea pe o plită, fără ulei, cu brânză multă, deasupra le ungea cu smântână de bivoliţă, nu de bivol că ăla nu dă lapte, iar noi mâncam ca sparţii, nu le termina în ritmul în care înfulecam noi.

Mai făcea şi un soi de gogoşi, aluat frământat cu un fel de iaurt. Bune, un văr de-al meu a mâncat până s-a intoxicat, pe puţin 20, am vrut să-l oprim, dar a fugit cu castronul în grădină, s-a ascuns în cucuruz şi acolo a stat până le-a dat gata, nu ştiu de i s-a aplecat de îmbuibat ce era, ori s-a prins blestemul meu.

Era lacom, se scula noaptea şi mânca smântâna de pe laptele pus la prins, ruşinea lumii să ajungă bunica să pună lacăt pe uşa de la cămară, era o nimica toată pentru el să înfulece smântâna de pe 10 litri de lapte, nu mai avea biata femeie ce duce la piaţă să mai facă un ban, nu se ajungea cu onorabila pensie de 8 lei de la CAP.

Mai făcea bani şi cu lâna, torcea cu fusul, ea şi o colegă din tinereţe, nu le tăcea gura o clipă, toamna târziu cobora războiul de ţesut din pod şi făcea pături, nu ştiu cine erau fraierii de le cumpărau, nu erau comode, aspre şi parcă şi puţeau a oaie.

Avea nişte toalete tare interesante, când am crescut îi luam tot felul de materiale să-şi facă haine, le punea frumos în lada de zestre şi purta veşnicele bluze albe din cânepă, cu nişte năsturei mărunţi, poale, fustă neagră, vara, iarna, indiferent de temperatură, cojoc.

Nu ştiu cum nu se aprindea vara în el, pruncii umblau doar în chiloţi, dar ea cu cojoc. Iarna avea şi un suman dintr-un material ciudat, avea o cunoştinţă ce avea piuă.

Cel mai distractiv era când se uita la TV, cum începea emisiunea cum se instala şi comenta:
- Cum îi rabdă pământul să arate aşa ceva? Tulai că s-a întors lumea cu fundu-n sus, nu mai au ruşine, ducă-se pe pustii.
- Ce te uiţi dacă nu-ţi place?
Se uita până venea mira şi se cânta imnul.

De mâncat, mânca foarte puţin, ea veşnic ţinea post, mai bine de jumătate de an postea, nu e de mirare că în august mai avea cârnaţi de la Crăciun, uscaţi ca iasca, să-ţi rupi dinţii în el, untura nu mânca niciodată, făcea săpun din ea. La ea în cămară era raiul pe pământ, cine mânca struguri de Crăciun? Geta, doar punea bunica pe ruda din cămară legaţi cu sfoară struguri. Cine se trezea dimineaţa în arome de mâncare proaspăt gătită pe lampa de petrol? Tot Geta, dar de lampă am dezvăţat-o, i-am luat butelie şi aragaz dar când nu eram la ea cred că trişa, tot pe lampă gătea, doar o ţinea o butelie cu lunile.

Tot ce îmi cerea era să-i fac rost de sare de lămâie, zicea că nu suportă oţetul şi nici sucul de roşii, nu ştiu la ce-l mai făcea, să-l beau eu cu litrii.

Cum apăream cum mă lua la rost:
- Mi-ai adus borcane, iar ai uitat?
- Uite ţi-am adus asta şi asta.
- Dar borcane nu mi-ai adus, acum în ce să-ţi pun smântâna şi brânza?
- Să nu cumva să-mi prăpădeşti borcanele alea mari de murături că la anul în ce pun eu murături? Am doua damigene la tine, le-ai spălat ori le-ai lăsat cu drojdii de vin?

Am dat-o gata când i-am făcut rost de borcane cu capac, tare s-a bucurat de ele. Bunicul întreba de ţigări. Numai fără filtru, Mărăşeşti ori Naţionale şi bomboane de mentă. Ne-a înnebunit să-l ducem la Vatra Dornei, el îi zicea Dorna Vatra, a fost el acolo în război şi trebuia să revadă locurile. L-am dus şi la Mărăşeşti, am stat după el că nu se mai lăsa dus, plângea.

Îi ştiam ca din carte poveştile cu războiul, cum a fost prizonier, cum a dezertat din armata ungară, cum a fost la săpat de tranşee, frigul în munţii Tatra. L-am dus să vadă şi mănăstirile din Moldova, în prima a intrat, când am ajuns la Voroneţ era deja plictisit:
- Mergeţi voi să vă uitaţi, eu mă duc sa beau o bere, dar să nu mă spuneţi la baba că nu am fost în toate mănăstirile.

La mare şi-a dat rău în petec, l-am pierdut pe plajă, asta e mai lungă, o spun altă dată, în căutarea bunicului la plajă la Mamaia, cu italienii în parcare a fost simpatic.

Se opreşte o maşină cu italieni lângă noi în parcare, eram doar eu cu bunicul, se duce aţă la ei:
- No, aţi venit şi voi la mare? Eu îs aici cu nepoata.
Italienii cirip, cirip pe limba lor, au crezut că e ăla de vinde bilete de parcare, au scos bani. Asta l-a dat gata pe moşul:
- Nu v-ar fi ruşine, eu nu-s cerşetor.
Vine apoi la mine, eu nu ştiam unde să mă ascund:
- Ăştia vorbesc pe străineză, or vrut să-mi dea bani.

Cu bunicul la Bucureşti

Se opreşte la o tonetă ce vindea îngheţată la pahar.
- Cu cât dai îngheţata?
- 5 lei.
- Cum 5 lei? La noi la... e trei lei, dacă-mi dai cu trei cumpăr mai multă.

Se senilizase bietul moş, a revăzut Dorna Vatra şi nu mult după s-a dus. Nu înainte să-l ducem la notar să-şi facă testamentul. Aşa a vrut el. Primise de la tata nişte mănuşi de piele, pe când cu testamentul a rătăcit o mănuşă. Numai ce-l văd că se ridică de pe scaun furios la culme şi se răsteşte la notar:
- Mi-ai furat mănuşa, să mi-o dai înapoi.
Notarul blocat:
- Ce mănuşă?
Eu topită toată.
Nu l-am putut convinge că nu i-a furat ăla mănuşa.
Mi-a spus bunica mai multe despre el, a dat semne de ţăcăneală când i-au luat pământul, batoza, caii, tot ce avea şi le-au băgat în colectivă.
A stat o săptămână treaz, fără să mănânce şi fără să zică o vorba.

Cu bunicul la plajă

Stăteam în camping la căsuţe, seara mă duc cu moşul la grupul sanitar, era rotund, îi zic:
- Tu la dreapta, eu la stânga.
Ies şi aştept, aştept, nu mai venea, eu cum să intru la bărbaţi? M-am gândit că poate i s-a făcut rău, m-am dus să-l caut. Se uitau tipii la mine ca la o stafie, nu era acolo. Mă întorc la aparţinători şi îi anunţ cu bucurie că l-am pierdut pe bunicul.
- Cum l-ai pierdut?
- L-am pierdut în WC.
- Ceee?

Începem cercetările, anunţăm miliţia că s-a pierdut bunicul. Vot de blam de la familie că n-am avut grijă de el. Eu nu pricepeam cum a dispărut, m-am gândit că a fost răpit, dar în ce scopuri, ce să facă cu el? Numai să nu fi fost nişte extratereştrii tâmpiţi, să-l ia în OZN, îl şi vedeam pe moşul în farfuria zburătoare călătorind în spaţiu.

Ce va zice bunica? Cum să apărem în faţa ei şi să-i spunem că s-a pierdut moşul la Mamaia? Pe la trei noaptea am întrerupt cercetările, ne-am întors la căsuţă, era chiar lângă plajă. Nu ne ardea de somn, stăteam ca huhurezii şi făceam scenarii, fiecare cu o idee mai trăznită ca alta.

Numai ce auzim în noapte o tuse cunoscută dinspre plajă.
- Bunicule, tu eşti?
- Eu.
- Stai pe loc, nu te mişca până te găsim.
- Unde ai fost?
- Cum unde am fost? Nu mi-ai zis tu să mă duc la dreapta? Am luat-o printre căsuţe, am ajuns la un gard, l-am sărit şi m-am tot dus la dreapta. Am ajuns pe plajă, m-am întâlnit cu un soldat cu puşca, era grănicer, l-am întrebat de voi, dar nu vă cunoaşte.
A vrut să mă ajute, m-a tot întrebat unde staţi, i-am spus că lângă un restaurant de unde iese fum pe coş ziua. Apoi m-am întâlnit cu un spion rus care pescuia.

Am luat-o aşa pe plajă. Ziua stăteam de pază lângă el, se conversa cu alt moş ceh, fiecare pe limba lui, se înţelegeau de minune. Bunicul povestea de recolte, cum s-a făcut cucuruzul anul trecut, celălalt habar nu am ce zicea.
La Căile Bicazului ne-a făcut alta nemaipomenită.

În sfârşit, igienă

Mi-a povestit tata cum s-a certat bunicul cu popa, pe ceva fonduri, nu mutuale, dar puteau zice şi muţii cum administra popa fondurile bisericii. Bunicul nu s-a mai dus la biserică, deşi avea loc în stană. Popa a zis că nu-l îngroapă.
- Crezi că-mi pasă? O să mă ducă feciorii mei şi o să mă lase pe prispa casei tale, când te vei sătura de miros o să mă îngropi tu.
La Bobotează vine popa cu crucea.
- Ieşi Satană din curtea mea, că pun câinii pe tine.

Popa l-a dat în judecată că n-a vrut să sărute crucea. Bunicul şi-a luat un avocat evreu care l-a învăţat ce să zică:
- Domnule judecător, n-am sărutat crucea că n-a venit cu ea la mine nici primul din sat, nici ultimul, eu nu vreau să mă îmbolnăvesc, nici să îmbolnăvesc pe alţii.

De ce mi-am amintit de bunicul? Dumnezeu să-l ierte. Din cauză de SARS. 500 de oameni în carantină, au sărutat toţi crucea de la biserică, un enoriaş mort de SARS. A vorbit şeful diocezei de Toronto la TV şi le-a spus tuturor catolicilor să nu sărute crucea de Paştele ăsta, e suficient să îngenuncheze în faţa ei, toţi preoţii să nu dea enoriaşilor în gură chipsul ăla ce se dă, să le dea în mână, nu se mai serveşte vin, nu se mai spovedeşte în cutia magică.

Biserica Anglicana şi cea Ortodoxă încă nu au anunţat nimic. Da' guvernul deja pregăteşte ceva, nu botniţe, un fel de cătuşe electronice de pus la gleznă, să monitorizeze pe spărgătorii de carantină, văzut cum arată, ne-au arătat la TV.
Eu cred ca e groasă rău. Pe bunicul meu l-a chemat Avram, acum cu strănepoţi în Canada cred că e bunicul popoarelor.

Geta