"The train is a small world moving through a larger world" /
"Trenul este o lume mică în goană printr-o lume mai mare"
(Elisha Cooper)
Din copilărie am fost fascinat de călătorii - desigur, pe atunci, trenul era mijlocul cel mai la îndemână pentru mine, dar totodată îmi părea cu totul miraculos faptul că așa mi se dezvăluiau mai multe lumi: cea din vagonul meu, și alta care se derula pe geamul compartimentului, asemenea unei role de film.
Călătoria cu trenul este un film plin de scene din viață, personalități și frânturi de peisaje. Devin și eu, cumva, actor alături de ceilalți, în filmul meu, dar și al celorlalți. Oamenii se urcă în tren - fiecare cu viața și povestea lui, se așază sau stau în picioare, citesc, dorm, se uită pe geam, discută, unii chiar muncesc în timpul călătoriei, cuplurile se sărută discret - cu toții suntem personaje în ochii celorlalți și toate acestea pe fundalul ce se derulează rapid pe geam.... stații aglomerate, secvențe de gălăgie, trenul ne poartă prin orașe sau prin mijlocul naturii... În fiecare tren și în fiecare țară este cu totul altfel și, totuși, la fel...
Parcă, trenurile vechi sunt mult mai încărcate de șarm și scenarii de film, chiar așa cum ni se prezintă ele câteodată: cu scaune și pardoseli tocite, mai zgomotoase, uneori nu tocmai curate, dar toate pline de personalitatea călătorilor și de amprenta culturală respectivă.
Înainte să descopăr avionul, am străbătut țara și Europa cu trenul, cu rucsacul în spinare și aparatul foto atârnat de gât. Cumva am ales să devin profesor (de matematică) gândindu-mă și la timpul liber pe care l-aș putea aloca călătoriilor. Iar vacanțele lungi m-au inspirat să-mi folosesc pasiunea pentru fotografie. Am deschis un atelier de producție de suveniruri dedicat României și muzeelor noastre.
Treptat am renunțat la profesorat, dar m-am dedicat încă mulți ani voluntariatului, organizând și participând în excursii, tabere internaționale de cercetași, dar și în foarte multe programe educative în cadrul AGGR cu grupul de ghizi cercetași - format din foști elevi (al căror diriginte sau profesor de matematică fusesem anterior).
M-am încăpățânat mulți ani să folosesc aparatul foto clasic pe film, dar activitatea din atelierul de suveniruri m-a forțat să mă autoformez în prelucrarea și editarea foto în Photoshop. În 2006 mi-am luat primul aparat foto digital, abia în 2013 m-am reapucat mai serios de fotografie și am început să particip la concursuri. Am strâns peste 270 de medalii și mențiuni la concursuri naționale și internaționale în peste 50 de țări, 3 trofee și de 5 ori "Best Author". Am jurizat 6 concursuri internaționale. Din 2018 sunt membru Varadinum Foto Club Oradea. Am obținut următoarele titluri EFIAP - Federația Internațională de Artă Fotografică; C***MoL - Master of Light; E.AAFR - Asociația Artiștilor Fotografi din România.
Călătoriile îmi sunt amintiri dragi, sursă de inspirație, de creație de produs în atelier și de material fotografic. Evadez adesea în diverse colțuri ale lumii; cu cât sunt mai exotice și mai îndepărtate, cu atât sunt mai provocatoare, mai încărcate de sens pentru ochii și sufletul meu. Încerc în fiecare țară să fac o plimbare - chiar și scurtă - cu trenul, pentru că nu numai destinațiile sunt interesante, dar și drumul către acestea...
Desigur, caut să capturez totul cu aparatul meu foto. Îmi place să prind lumina, privirea și acțiunea atunci când se întâmplă, nu îmi place să "aranjez" fotografia, de aceea sunt tot timpul pregătit cu două aparate foto cu obiective diferite, prinse într-un ham de pieptul meu... sunt asemenea unui pistolar, încercând să surprind rapid, înainte de a trece, momentul.
O călătorie cu trenul poate face ecografia unei țării și a culturii respective, ți se poate fixa in memorie asemenea unui parfum special. Vă invit să luați un bilet, să urcați alături de mine în tren și să descoperiți lumea prin câteva din fotografiile mele din China, Cuba, Myanmar, India și câteva țări din Africa.
