După aplaudatele lecturi, un microrecital sui generis al celor doi poeţi şi un fragment din proaspătul roman al multilateralului preşedinte al ASB, le-am adresat participanţilor câteva întrebări gen reportaj anchetă. Iată răspunsurile D-lor:
1. Vă consideraţi ca aparţinând unei generaţii literare? "Pe ce vă bazaţi"?
Prof. Univ. Dr. Mircea Anghelescu, şeful caterdei de literatură română: Nu, în principiu nu cred că aparţin unei generaţii, dar probabil că acest lucru este firesc pentru un istoric literar, un cercetător, care există – cît există – mai mult în bibliotecă, nu în spaţiul public. Dar asta e doar ce simt eu, nu-mi dau seama cum se vede din afară, probabil că sînt şi unele lucruri care mă leagă de "generaţia" mea, inclusiv faptul că nu cred în ea.
Horia Gârbea: Mă bazez pe biologie şi cronologie. Am debutat editorial în 1993 după ce am frecventat cenaclul Universitas. Sînt aşadar nouăzecist!
Daniel Cristea-Enache: Prin vârsta biologică şi data debutului editorial (2001), aparţin generaţiei "milenariste". Totuşi, nu mă consider parte a vreunei generaţii, fiindcă, în opinia mea, un critic şi un cronicar literar nu trebuie să citească şi să evalueze operele într-o grilă generaţionistă.
Ioan Es. Pop: Da, generaţiei nouăzeci, care există printr-un discurs literar clar delimitat de al altor generaţii, dar şi prin felul în care şi-a asumat şi a sublimat experienţele exterioare şi interioare, personalizîndu-le cu maximum de folos estetic.
Lucian Vasilescu: Da. Pe "istoria" literară comună, păstorită, la vremea când era prezent, de Laurenţiu Ulici şi de Mircea Universitas Martin. De asemenea (şi in primul rând) pe "produsele" pomenitei "istorii", care umplu astăzi rafturi bune de bibliotecă. Lectură plăcută!
2. Care ar fi diferenţele specifice faţă de "optzecişti? Dar faţă de cei care vă urmează?
H.G.: Diferenţe sînt multe. Cea mai pregnantă noi am debutat editorial în libertate, după 1990. Faţă de cei care ne urmează nu ştiu sigur, generaţia lor e la început de drum. Oricum se pare că ei au pierdut umorul şi ironia care ne caracterizau pe noi. Sînt mai sumbri şi mai violenţi.
D.C.E.: Textualism versus expresionism mi se pare opoziţia definitorie dintre "optzecişti" şi "nouăzecişti". Diferenţele sunt sensibil mai mici între aceştia din urmă şi reprezentanţii ultimei generaţii.
I.es.P.: Autoironia pe locul ironiei, autobiografism/autenticism, narativitate (inclusiv în poezie), derizoriu vs ludic. Pe de alta parte, măretia mizeriei, nu mizeria de dragul mizeriei.
L.V.: Diferenţele sunt una şi aceeasi: la vremea când am început să scriem, ştiam că nu vom fi publicaţi niciodată. Am fost, astfel, cu adevărat liberi: am scris doar ceea ce "trebuia" să scriem, fără compromisuri, fără autocenzură, fără esopisme, fără tentaţia vătămătoare de a ne vedea volumele editate cât mai repede şi în număr cât mai mare. Paradoxal, vremurile alea de căcat ne-au prins bine (literar vorbind).
3. Care ar fi, în opinia dumneavoastră, scriitorii reprezentativi ai acestei "generaţii" nouăzeciste?
M.A.: Cunosc mult prea puţin literatura nouăzecistă ca să pot răspunde direct şi apoi "reprezentativ" nu este neapărat egal cu foarte bun. Din ce ştiu însă, în cercetarea literară – în diferitele sensuri ale termenului – aş pune pe primul plan pe clujenii Ioana Bot şi Corin Braga, pe basarabenii Vitalie Ciobanu şi Eugen Lungu, sau pe foarte promiţătorul Doru Lesovici, debutant postum cu un volum remarcabil despre ironie; iar dintre scriitorii propriu-zişi, dacă pot zice aşa, aş menţiona pe Ioan Es.Pop şi pe Simona Popescu, pe Ion Manolescu şi Horia Gârbea, pe Dan Stanca sau pe Saviana Stănescu. Dar nu ştiu nici măcar dacă toţi aceştia sînt nouăzecişti!
H.G.: E greu de spus. Mă tem să nu omit pe cineva. Totuşi încerc. Poeţi: Cristian Popescu, Ioan Es. Pop, Daniel Bănulescu, Lucian Vasilescu, Mihail Gălăţanu, Saviana Stănescu, Paul Vinicius, Simona Popescu. Prozatori: Răzvan Petrescu, Răzvan Rădulescu, Cătălin Ţîrlea, Ioana Drăgan, Marian Ilea, Radu Sergiu Ruba, Ruxandra Cesereanu. Critici: Dan Silviu Boerescu, Radu Voinescu, Caius Dobrescu, Andrei Bodiu. Dramaturgi: Radu Macrinici, Petre Barbu.
D.C.E.: Cristian Popescu, Ioan Es. Pop, Daniel Bănulescu, Mihail Gălăţanu, Lucian Vasilescu, la poezie, Radu Aldulescu, Răzvan Petrescu, Dan Stanca, la proză, Horia Gârbea, la teatru (şi proză), Dan-Silviu Boerescu, la critică.
I.es.P.: Cristian Popescu, Daniel Bănulescu, Lucian Vasilescu, Vasile Baghiu, Mihail Gălăţanu, Saviana Stănescu, Paul Vinicius, Marius Oprea, Ramona Fotiade, Liviu Georgescu, Horia Gârbea, Marian Ilea, Cătălin Ţîrlea, Răzvan Petrescu, Rodica Drăghincescu, Petre Barbu, Dan-Silviu Boerescu, Augustin Ioan, Radu-Sergiu Ruba, Nicolae Coande, Andrei Damian.
L.V.: Din capul locului, trebuie pomenit numele lui Cristian Popescu, măcar din respect pentru literatura pe care nu a mai apucat să o scrie. Apoi (şi nu neapărat în ordine valoric descendentă) urmeaza o lista destul de lunga (dar şi destul de scurtă) pe care nu mă încumet s-o dau în vileag.
4. Care e locul dumneavoastră, în propria dumneavoastră optică, în cadrul "generaţiei" şi în cadrul mai larg al contemporaneităţii literare române?
M.A.: Păi nici nu ştiu dacă am vreun loc, dar să mai ştiu care anume...
H.G.: Nu pot să răspund, doar ştiţi bine că sînt modest din fire [zâmbet]
D.C.E.: Aceasta e o întrebare la care nu pot să răspund eu. Alţii se cuvine să vorbească despre locul pe care-l ocup, dacă ocup vreunul.
I.es.P.: Locul meu il stabileşte întotdeauna altcineva. Aşa e fair.
L.V.: Nu scriu decât poezie (în afară de gazetărie, din care-mi câştig existenţa). Poezia este, prin excelenţă, un domeniu al excelenţei. Dacă n-aă trăi acut şi cronic în acelaşi timp sentimentul paranoic că sunt "cel mai bun poet din acest spital" n-aş mai scrie. Răspuns valabil şi pentru contemporaneitatea literară românească. Cum am mai spus, sunt irecuperabil paranoic.
5. În opinia dumneavoastră integrarea europeană e mai degrabă o şansă sau mai degrabă un risc, dpdv literar?
M.A.: Sigur că e o şansă, o şansă mare de a ieşi din cenaclul nostru călduţ şi moale precum o mlaştină. E ca la lactate, dacă îmi iertaţi comparaţia: e bun, îl cumpără, nu e bun, poate să-l premieze şi Academia... Ca orice şansă, însă, ea comportă şi un risc: se vede mai bine ce marfă punem sub eticheta colorată.
H.G.: Fără discuţie, o mare şansă!
D.C.E.: Mai avem puţin şi o să vedem pe pielea noastră. Oricum, tranziţia s-a cam încheiat, inclusiv în literatură.
I.es.P.: Pentru unii este deja o şansă, pentru alţii va fi un excelent prilej de nenoroc.
L.V.: Integrarea europeană reprezintă un risc valutar, nu unul literar. După ce am trăit scriind în cloaca comunistă (rog păstraţi cacofonia), apoi în mizeria "tranziţiei", mă pot vedea scriind în contextul oricărei integrări, ba chiar în contextul oricărei dezintegrări.
>
Succinte comentarii: Definirea "noăzeciştilor": Dacă cei doi poeţi îşi argumentează cu ascuţite unelte... jurnalistice sentimentul de apartenenţă, acelaşi sentiment limpede e argumentat instituţional de de prozator/romancier/dramaturg/critic, cu nuanţa preciziei inginereşti. Harul moderatorului de a crea evenimente literare vii se vădeşte odată în plus prin nuanţa polemică.
Toţi participanţii au o imagine conturată despre ce diferenţiază presupusa generaţie nouăzecistă de predecesori şi de următori (nu urmaşi). Dar deşi ei exprimă aceste diferenţe din diferite unghiuri, toţi evită discutabilul termen postmodernism.
Dincolo de variaţiile inerente, nucleul comun de nume citate de scriitori consideraţi nouăzecişti se adaugă imaginii coerente ale acestor reprezentanţi ai categoriei faţă de categoria însăşi. Ca o contrapondere concretizantă argumentelor mai mult sau mai puţin teoretice.
Apreciind politeţea estetică a majorităţii îmi permit să salut originalitatea şi hazul lui Lucian Vasilescu în formularea unui răspuns provocator, care deghizează o logică strânsă, la o întrebare deliberat delicată.
În fine, integrarea culturală şi în particular literară pare a le cere scriitorilor şi chiar criticilor un gest de reflecţie consistent.
Mulţumiri participanţilor la evenimentul literar pentru colaborarea la acest reportaj-anchetă şi felicit pe organizator.
Nota bene: * Iată cărţile publicate de participanţi la editura LiterNet: Raţă cu portocale de Horia Gârbea, Concert de deschidere de Daniel Cristea-Enache, Petrecere de pietoni de Ioan es. Pop. În plus, de (re)citit rubrica De la Petrila la Petrini susţinută de Daniel Cristea-Enache.