Despre aspiratoare, francezi şi alte naţii

Aşa am eu norocul, pe unde mă duc numai de relaţii de pace şi prietenie între popoare dau. M-a dus tata la Lacul Sf. Ana, nu am putut cumpăra pâine pe acolo că nu ştiau ce e aia, noroc cu mama că a zis ceva care suna Kener, că nu ştiu cum se scrie, şi aşa am mâncat marmelada unsă pe pâine, că dacă nu o ungeam pe deget şi o lingeam.

În Pretoria ori în Statul Liber Portocala, dacă nu ştiai afrikaans mai bine să nu te duci, nu ar vorbi unul ceva în engleza nici să-l tai deşi ştiu toţi, ca româneşte în secuime. De te duci la quebecosi păţeşti la fel, excepţie Montrealul, nu ştiu cum se descurcă un american la Paris, bănuiesc că mai bine decât în Quebec, da' nici la Toronto nu te descurci cu franceza deloc, nu, pentru că nu vor să vorbească, mai curând te descurci în chinezeşte ori româneşte decât în franceză.

Dacă te plimbi prin oraş e imposibil să nu auzi vorbindu-se româneşte, dar chiar şi cei veniţi de 2-3 luni subit uită româneşte ori nu mai vorbesc cu copiii deloc în româneşte. Prin magazine, dacă nu-i aude cineva în faţa căruia să se dea rotunzi că nu mai ştiu, tot româneşte vorbesc. De ce refuzul de a vorbi cu copiii în româneşte nu ştiu, m-am tot întrebat şi am ajuns la concluzia ca vorbind numai în engleză se simt brusc înnobilaţi, le e cam e ruşine că sunt români, deşi aici nu au nume rău, nu au mâncat lebede, oricum accentul îi trădează, ori dacă dai undeva cartea de sănătate, nici nu trebuie să vorbeşti, eşti întrebat de unde eşti de loc. Eu răspund şi întreb şi eu: da' tu de unde eşti, mi se răspunde. Până acum nimeni nu mi-a răspuns: din Canada, deşi pe unii nu prea trebuie să-i întrebi de unde sunt, eventual din care parte a Chinei, deşi mai poţi greşi şi îţi spune Vietnam ori Coreea.

Daca e femeie şi are început de mustaţa nici nu mai trebuie să întrebi de unde e... Aţi ghicit de unde e? Câteodată pe la cumpărături fac pariu cu colegul că unii sunt români, ne ţinem aproape de ei până vorbesc, nu greşesc... nu-i cunosc după haine, nu după ce cumpăra, nu ştiu să spun după ce, dar îi cunosc. Mă distrează cum îşi schimbă şi numele, mulţi nu mai sunt Ion , Andrei, Marie, grijulii să nu dea dificultăţi la pronunţare, şi le scriu şi altfel.

Dacă e să vorbeşti cu un canadian sadea, a nu ştiu câta generaţie, auzi cam aşa: ce bine de voi că mai ştiţi încă o limba, eu nu ştiu numai engleza şi dacă ar trebui să merg în altă ţară să locuiesc acolo cred că mi-ar fi tare greu să învăţ o noua limbă, de aceea pe aici nu râde nimeni dacă cineva nu se descurcă excepţional în engleză, cei care au trecut prin asta ştiu ce dificultăţi au avut, cei născuţi aici sunt fericiţi că nu au trecut prin aşa ceva, am auzit că în Europa e mai altfel, unii zic că şi de vorbeşti perfect limba ţării în care eşti, tot străin rămâi, nu ştiu, am fost acolo doar în interes de căscat ochii.

Nu daţi cu furtunul de la aspirator că pe aici nu prea sunt piese de schimb şi a voastră va fi paguba, trebuie să cumpăraţi unul nou, eu sunt la al treilea, ultimului nu i-am rupt furtunul, numai mânerul, ori cum îi zice la chestia aia de care-l plimbi.

Geta