În cele ce urmează, Cezar Amariei (jurnalist practicant - Europa Liberă, Observator Cultural - și scriitor de ziua a șaptea - Zilele noastre mărunte, Polirom, 2018; Exerciții de liniște, Polirom, 2021) a formulat câteva gânduri după citirea textelor selectate pe LiterNet din temele: cuțu-cuțu, Zidul și La o bere - toate textele aici.
*
Mult mai multe texte curat scrise față de precedentele serii.În primul rând, s-a redus doza de prețiozitate și de zorzoane stilistice inutile. Nu e nimic în neregulă să fie explorată și zona lirică în proză, doar că ea presupune abilități ce nu sunt ușor de dobândit și necesită muncă, experiență și multă lectură.
Autorii au dovedit atenție sporită față de propriile proze. Au fost însă și situații când o singură propoziție a stricat un text cu potențial.
Încă mai apar cuvinte al căror sens nu cred că este deplin înțeles de cel care le folosește în contextul respectiv. Apar și construcții cu fracturi logice sau de documentare pentru că, da, e utilă documentarea și în cazul microprozei.
În continuare, simplu e cel mai complicat.
Texte remarcate:
Cuțu-cuțu
Costi Gălățanu
Io no pot cu trei picioruri, fugem face țop și ei râde când ne vede și ne zice cuțe șchiop. Joacă frați mele cu copii de toate, io no pot de alergare, pedic io și cade. Copii rele nu e bune, e urâte și io știe, șchiop pe mine el făcute, io iubit pe ele nu e. Rău pe mine lovite piatre mare la picioruri, plânse și zăcute, crezute că moruri. Acum dai la zăhărele și bune ca să ne suntem, mușcă io dată pe ele de piciorul care fugem. Lasă el să vede bine cum e la cățele, inimele este bune și noi nu este ca ele.
Cuțu-cuțu
Monica Steta
Zi-mi tot. Te-a dus la restaurantul ăla șmecher, să luați cina pe întuneric? Dus, zise V. Erai pregătită sper, pentru ce bănuiai că o să urmeze. Mai mult decât pregătită, dragă. Mă epilasem cu crema aia de la tine, știi tu, aia care miroase a frișcă proaspătă. A, da. Și? Am râs mult că na, încercam să ne dăm unul altuia câte o gură de desert. La un moment dat am simțit că se mișcă fața de masă. O limbă molatică se plimba în sus și-n jos pe gambele mele. Și tu ce-ai zis? Dragule, n-ai avut cu cine să lași câinele?
Didascaliile sunt necesare doar atunci când aduc un plus relevant de informație. Ce poate lipsi e mai bine să lipsească. În cazul de față, în loc de "Dus, zise V." Doar "Dus". Simplu, suplu, nu alterează înțelesul textului.
Cuțu-cuțu
Luminița Ignea
Nu că n-aș înțelege limbajul lor stupid, dar sunt așa de dulci când se maimuțăresc și încearcă să mă învețe chestii. Nici că i-ar trece vreunuia prin minte să deprindă cuțaneza, trebuie să stau eu cu urechile ciulite la romgleza lor. Mă rog, nu contează, important e să mă scoată careva de aici, că-n două zile-s iar pe străzi. Libertate, frate, viață de noapte, pubele răsturnate, gagici pe săturate. Hei, Omu-omu, ia-mă acasă la tine, nu vezi că suntem pedigree-uri pereche? High five, bro.
Zidul
Ramona Ungureanu
Era la ieșire din bazar desculță, le avea înșirate dezordonat pe-un rest de zid. Ce-ai aci? Căuș de apă otrăvită de copită de mistreț epileptic, smoală roz de epilat suflet împănat, praf de stele aromatizat cu epiderma de lepros, venin de vorbă dulce de picurat în ureche credulă, sare grunjoasă cu patru colțuri davidiene de presărat pe rană proaspătă, torpilă firavă de lacrimă nesărată de mamă, hologramă cu sân de fecioară înghețat dimineața. Scoase din buzunar un teanc mare de bucurii legate cu elastic. Dă-mi tot.
La o bere
Răzvan Drăgoi
La un birt karmic din Tibet, colț cu China, marele Push Lama stătea de vorbă, la o bere, cu discipolii Davai Lama și mai tânărul Lălăi Dama. Viața, spuse Push Lama, e o fântână adâncă și rece, trebuie să muncești ca să scoți apa din ea. Davai Lama își făcu o cruce, fiindcă era voie joia. Lălăi Dama rămase cu gura căscată. Maestrul realiză ce spusese și leșină, feciorelnic. Era de neiertat să vorbești, în birt, despre apă. Discipolii-l apucară pe maestru de nirvana și-l scoaseră afară, rușinați.
Părerea mea că ar mai fi de lucru la următoarele:
"Stau la calculator cu ochii țintiți în propriile gânduri" - Prețiozitatea nu cadrează cu contextul, chiar dacă e în linia marii prețiozități - "Și-ți auzeam gândurile cum mă priveau" (Anaïs Nin)
"O mirosisem de mult. Avea parfum de gri. De tristețe. De singurătate". - "Parfum de gri" produce mai degrabă nedumerire decât atmosferă, poate lipsi, e suficient "parfum de tristețe, de singurătate".
"drumul lui ponosit precum sufletul" - prea mult, prea mare încărcarea pe un spațiu atât de mic, e suficient drumul ponosit (înclin să cred că "ponosit" e folosit mai degrabă pentru rezonanță decât pentru valoarea lui semantică)
"Ne împleteam pletele într-o cunună comună când mi-a gâdilat podul palmei și-am fugit răzând. Râdea și el în timp ce încerca să mă ajungă lovindu-se de trecători" - Cât de lungi erau pletele împletite de s-a intromis o asemenea spațialitate între protagoniști?
"gândul care scoate din amintire valuri turcoaz ce ți se sparg de glezne" - noroc că românul s-a născut poet, alte nații muncesc din greu până ajung la poezie și învață că esența liricului nu este o alăturare de cuvinte alese aleatoriu. Nici sintaxa nu se simte prea bine cu acest mic val de subordonate atributive.
"Se lipi de el ca de ea însăși și se regăsi în mirosul de sânge închegat" - am citit și răscitit dar, "deși vorbești pe înțeles, eu nu te pot pricepe".
"Cuvintele ei se loveau de umbra lui rece și cădeau sparte". Dacă avea umbra caldă tot mai cădeau sparte? Dar dacă în conversație înlocuia consoanele ocluzive cu fricative, nu obținea cuvinte mai puțin casante?
"sărutul rece ca o igrasie" - igrasie e sigur umedă, nu neapărat și rece, poate fi chiar extrem de caldă.
"râdea haotic" - la fel de bine putea să râdă și pafnutic, avea cam aceeași greutate semantică.
"Bezna era adâncă și stelele aproape" - Păi, dacă e beznă și mai e și adâncă, nu se vede nimic, nici stelele. Păcat de restul textului și de finalul excelent.
"marea și Dunărea-și pecetluiau întâlnirea, cu primul și ultimul lor sărut" - după se despart? "Prețiozitatea prețiozităților, totul e prețiozitate" (Ecclesiastul 2).
"Armonia ce plutea între ei îi luă prin surprindere, creând neașteptat conturul unor pași în doi cu șanse palpabile de longevitate" - Rezolvarea e tot la clasici: "M-am uitat cu luare aminte la toate lucrările care se fac sub soare și iată: totul este prețiozitate și vânare de vânt" (Ecclesiastul 14).
"cu coșul negru de fum mâzgălind cerul. (...) Câte unul își număra în palmă monedele și-i mai plătea o halbă, el continuând să vorbească despre fetele cu rochii albe sorbind licori din pahare de cristal. Azi privesc cu toții în josul uliței prăfuite, așteptând să apară" - Gerunzita dăunează grav prozei și poate fi tratată prin coordonare sau subordonare, în funcție de context: "cu coșul negru de fum ce mâzgălea cerul. Câte unul își număra în palmă monedele și-i mai plătea o halbă iar el continua să vorbească despre fetele cu rochii albe ce sorb licori din pahare de cristal. Azi privesc cu toții în josul uliței prăfuite și așteaptă să apară".
"lista dementă" - am dubii semantice consistente că e dementă, poate că lista are alte afecțiuni
"sânii mei îmbeberezați" - asta mută privirea bărbaților din text în DEX.
"bea cu sete" - mici șabloane, cum ar bea cu foame?
"Au topit armele fără a le șterge de semnele bătăliilor pentru a simți ulterior din alambicurile obținute gustul victoriei" - și dacă de la bătălie până la topitorie s-au căcat muștele pe arme, cum s-a întâmplat cu portretul împăratului din bodega La Potirul a cârciumarului Palivec, arestat alături de soldatul Svejk? Aș include fraza în categoria "prețiozitate fără aviz de la Sanepid".
"Voi propune mâine la birou (...) o propunere concretă. Un nou sport național. Jogging cu doza de bere în mână. Băută din fugă. Asta e" - Cel care face afirmația e Johnny Johnson, cercetător științific principal la Institutul Național De-ntors Lucrurile Pe Toate Fețele din Londra și pare să nu știe de Beer Mile (BeerMile.com): cursa de o milă (1,6 km) în care alergătorul bea o bere la fiecare 400 m. Recordul e de 4:28.10 și datează din 2021. Dovadă că e bună documentarea și la proza ultrascurtă.
"Tăcerea e asurzitoare" - ah, nemuritoarele, ultrarezistentele tăceri asurzitoare.
"A savurat o bere" - unde sunt vremurile de altă-dată, când berea se bea, nu se savura.
"Morocănos ca un plasture smuls de pe pieptul păros" - cred că morocănos e mai degrabă folosit pentru rima involuntară.
"ani de perfuzii cu negare, uitare și durere" - românul s-a născut poet, am scris și mai sus, i se iartă orice înșiruire cu potențial de delict literar în Botswana, de exemplu.
"cianura făcea bule în halba înspumată" - mai degrabă mizez pe dioxidul de carbon că e responsabil cu bulele. Cu o densitate de 1,595 g/cm3, cianura de potasiu este mai grea decât orice tip de bere, ce variază ca densitate între 1,002 - 1,113 g/cm3, în funcție de alcoolemie. Chiar dacă e solubilă în apă, cianura are mai degrabă șanse să stea cuminte pe fundul halbei decât să se joace de-a bulele.
Noroc!