oriunde m-aș afla pe-ntinderile Terrei
se pare
că din mare
purcese să se nască
a noastră glorioasă viață
dar marea
'i mai degrabă-nvolburarea
în care
coboară vertiginos
decât se-nalță
închipuita noastră
speță omenească
Pământul fată monștri din sângele-i fierbinte
iar eu ridicând ochii stingher
spre-al nopții cer
de jos
fără să vreau văd neputincios
cometele frigide
că-mi trec pe dinainte
spre spațiile vide
în al lor
zbor
furios
les astéroïdes
me frappent le cerveau
et je me sens stupide
où que je sois sur Terre
on dit que la vie
monte un glorieux escalier
depuis la mer
mais en réalité
la espèce humaine si fière
au lieu de s'élever
tombe plutôt
à l'eau
avec son sang trop chaud
notre planète fait naître
des monstres plus que bêtes
et quant à moi
si je regarde en haut
vers la voûte de nos nuits
je vois
devant mon nez
de tristes comètes
frigides
blesser l'espace vide
dans leur fuite effrénée