Eu
m-am născut cu un minut şi cinşpe secunde înaintea lu'
frati-miu. Nu mai ţin minte. El zice că îşi aduce aminte cum ne împingeam la intrare, că
m-a lăsat pe mine în faţă că începusem să mă înverzesc şi arătam ca o broască...
Dup-aia s-a speriat că a rămăsese singur şi
m-a auzit că ţip. E cam dus
frati-miu, inventează... Ieri a venit beat
c-o oră înainte să plece avionu' şi
ne-a zis că a călcat un Capricorn. Muream de râs. Când eram mici lumea ne confunda, deşi nu eram niciodată îmbrăcaţi la fel. Mie de mică
mi-au plăcut fustele. Când pleca mama mă îmbrăcam cu rochiile ei, cel mai mult îmi plăcea una lungă cu dantelă, mama îi zicea furou,
frati-miu îşi punea cravată şi o pălărie
de-a lu' tata, îmi ţinea rochia să nu mă împiedic şi ne prefăceam că suntem căsătoriţi. Văzusem
într-un film că mirele o ia pe mireasă în braţe şi o trece pragu', asta era momentu' meu preferat,
frati-miu mă lua pe sus şi mă arunca de sus în pat, parcă săream în apă. El zicea
dup-aia că e rându' meu, că vrea şi el să sară, da' io nu puteam
să-l ridic
şi-i ziceam că o femeie nu face aşa ceva.
Dup-aia săream amândoi în pat de pe şifonier.
Apăruse Sabrina la televizor după Revoluţie şi
soră-mea era fană.
Bunică-miu avea o cameră de filmat, da' o cameră din aia, cameră cameră, cât sufrageria, cu reflectoare şi tot tacâmu'. Am făcut videoclip, filma
bunică-miu. Soră-mea şi-a pus doi ciorăpei,
s-a machiat, avea în picioare nişte saboţi mari, îi adusese
maică-mea saboţi, îi plăceau ei saboţii. Saboţi, cum sună "saboţi", ca un ritm din ăla... saboţi, saboţi. Făceam playback... "
Boys, boys, boys"... şi dansam cu figuri din alea, care e mai în faţa camerei, ne băgam unu' în faţa altuia,
soră-mea dădea aşa din mâini şi făcea "
Boys, boys, boys", îţi dai seama, ne băgam şi noi în faţă, îţi dai seama, băieţii... a, io eram chitaristu', aveam o paletă de tenis... îţi dai seama, chitarist la "
Boys, boys, boys"...
Frati-miu nu putea să se trezească dimineaţa, adică se trezea el aşa, ca om, da' nu era el. Trebuia
să-l car la şcoală. Mai ştii cum te ţineai de ghiozdanu' meu? Mergeam pe stradă... el mergea în spate cu ochii închişi agăţat de ghiozdanu' meu. Şi
io-l târam. Cel mai nasol era pe scări. Era greu, îmi venea
să-l bat. Mult timp
l-am cărat aşa. De ce? De proastă. Păi că trebuia să meargă la şcoală. Dacă nu mergea mama se enerva, poate îl şi bătea şi dacă îl bătea pe el, mă bătea şi pe mine. Aşa era, că suntem gemeni şi nu poate
să-l pedepsească doar pe unu' şi pe celălalt nu. Hahaha, nu mai ştiu exact, da' ştiam io că nu e bine să se enerveze pe unu' din noi. Mai ştii când ne culcam îmbrăcaţi şi cu ghiozdanele în spate ca să ne trezim aşa a doua zi? Ne gândeam noi mai bine ne chinuim un pic noaptea, dimineaţa era cumplită trezirea aia....
Uite, în timp ce scriu mi se tocesc oasele. Şi ţie în timp ce citeşti. Hahaha.
Soră-mea ar zice că sunt în alt film. Tot timpu' îmi zice că sunt în alt film. Ieri am văzut un Capricorn, nimeni nu mă credea. Le povesteam pe terasă, eram şi beţi, râdeam ca tâmpiţii că nu ştiam de unde vine oaia Bisisica. Toţi urlam, Bisisica, Bisisica... Ăia strângeau în juru' nostru, parcă ne dădeau afară. Împachetau mesele şi scaunele, ne plezneau în urechi că erau de lemn. Le ziceam ăstora cum ar fi acuma să ne tragă un curent prin nişte eprubete mari, zuup, să ne trezim înăuntru cu tot cu masă, cu sticle, în aceeaşi poziţie. De atâta râs ameţisem şi nu mai puteam să mă ridic, mă panicasem,
soră-mea zicea doar nu vrei să te car io iar. Când eram mic adormeam greu de frică că
n-o să mă mai trezesc a doua zi. Mi se părea imposibil ca inima să bată tot timpu' la fel, în acelaşi ritm. Mă gândeam probabil oboseşte şi se opreşte noaptea, când nici
nu-ţi dai seama că dormi şi porneşte din nou a doua zi, da' nu poţi să fii niciodată sigur.
Io la pian
n-am putut niciodată să ţin ritmu'. Cântam când mai repede, când mai încet, în funcţie de melodie. Profesoara râdea
şi-mi zicea că
m-au făcut ai mei în fugă.
Maică-mea zicea că noi ar fi trebuit să ieşim unu' singur, da' a fugit după un autobuz, a căzut şi atunci
ne-am împărţit în două.
Soră-mea zicea că nu ştim nimic, că io, dacă
n-aş dormi toată ziua şi aş citi la biologie, aş mai înţelege poate câte ceva. Când nu pot să adorm o iau pe
soră-mea de mână.
