Mai umblă decât pe nopți cu lună plină
Când soarele răsare Se vede în lumină
O iarbă arsă și pomii lăsați pe-o rână cu
Tulpinile și crengile răsfrânte sau întoarse
Parcă pe dos Fără răgaz căzând
Din aerul de foc pe umedul pământ
Acoperit cu lungi răzlețe umbre arse
Dar razele de soare se întețesc pe când
Un înger trece-n zbor cu-a sa fulgerătoare
Lance Stafiile din noapte să doboare
Spre a sălășui apoi în al meu corp și gând
Dans ces contrées, où Faust ne se promène
Plus que par nuageuses nuits de lune pleine
Quand le soleil se lève On voit dans la petite lumière
Des arbres brulés et l'herbe fumante encore par terre
Des bois tordus dirait-on par une chaleur torride
Ou renversés comme des soldats tombés
Dans l'air enténébré de la vallée humide
Ou sur les abruptes et torturés rochers
Mais les rayons du soleil se faisant plus forts
Un Ange lève sa lance et d'un seul éclair
Chasse les fantômes qui ont empoisonné l'air
Nocturne de mes pensées dans le sommeil du corps