Mihai Eminescu, Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie: "Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie, / Țara mea de glorii, țara mea de dor? / Brațele nervoase, arma de tărie, / La trecutu-ți mare, mare viitor!".
Vasile Alecsandri, Hora unirii: "Hai să dăm mână cu mână / Cei cu inima română, / Să-nvârtim hora frăției / Pe pământul României!".
George Coșbuc, Scumpă țară românească: "Scumpă țară românească, / Cuib în care ne-am născut, / Câmp pe care s-a văzut / Vitejia strămoșească, / Scumpă țară românească, / Te salut!".
Otilia Cazimir, Țara mea: "Frumoasă mi-e țara străveche, / Întinsă pe munți și pe văi, / Cu fete cu flori la ureche, / Cu mândri și ageri flăcăi!".
Lucian Blaga: "Limba este întâiul poem al unui popor."
Nicolae Iorga: "Neamul devine o patrie numai atunci când se trezește în el conștiința trecutului comun și a unității de destin."
Barbu Ștefănescu Delavrancea: "România este patria noastră și a tuturor românilor. E România celor de demult și a celor de mai apoi."
Ionel Brătianu: "Cei mai mulți se cred chemați să fie slujiți de patrie, puțini înțeleg că ei sunt cei care trebuie să o slujească."
Sunt timpuri complicate, dar sunt și momente în care oricine este cuprins de gânduri care sunt aproape de o recunoștință istorică și de o reflecție profundă asupra identității noastre.
1 Decembrie este considerată pe bună dreptate ziua în care "s-au aliniat planetele istoriei" pentru români.
Dincolo de nemulțumirile zilnice, această dată reușește să aducă oamenii împreună, generând un sentiment de apartenență la o națiune care și-a regăsit destinul.
Apoi categoric este această zi un pod peste generații.
Întâia zi a lui Decembrie reprezintă în fiecare an o "lecție" continuă a Marii Uniri, oferindu-ne un moment necesar de reflecție, un imbold de a depăși grijile cotidiene și a aprecia puterea exemplului lăsat de înaintași.
Privesc aceste imagini și mi se pare esențial să avem încredere în viitor - cu cât sunt timpurile mai complicate, cu atât trebuie să avem încredere în noi înșine.
Pentru că Marea Unire trebuie văzută nu doar ca un act istoric, ci ca temelia pe care construim prezentul.
România nu este doar o hartă, ci o stare de spirit.
Este locul unde inima bate în limba română și unde amintirile bunicilor devin viitorul copiilor noștri.
Poate că acea energie extraordinară, din ziua de început în care dragostea de țară a erupt liberă din sufletele noastre, unind milioane de inimi într-o singură suflare, ne va ajuta să trecem și în viitor peste rotocoalele și cețurile acestor timpuri.
Privesc aceste imagini și îl aud pe Tudor Gheorghe, care avea un cântec tulburător, emoționant și atât de puternic:
Acolo unde-s 'nalți stejari
Și ca stejarii 'nalți îmi cresc
Flăcăi cu piepturile tari,
Ce moartea-n față o privesc;
Acolo, unde-s stânci și munți,
Și ca și munții nu clintesc
Voinicii cei cu peri cărunți
În dor de țară strămoșesc
Acolo este țara mea,
Și neamul meu cel românesc!
Acolo eu să mor aș vrea,
Acolo vreau eu să trăiesc!
(click pe oricare fotografie pentru slideshow)
