în tranșeea plină de mocirlă. A venit toamna, plouă. Închid ochii și visez, e soare, mă plimb prin lumea cea de pe urmă, e pace, privesc în jur, puțini oameni, fără electricitate, fără I-foane, îmi văd nevasta, deretică prin casă, avem două capre și un măgar, un copil se bălăcește în copaia de lemn, ne tăvălim de râs, nevasta răstoarnă mămăliga pe un fund de lemn și-mi face cu ochiul. Mă trezește bubuitul unei bombe, două blocuri și o biserică sar în aer. Suntem în teritoriul cucerit de la ruși. Îmi continui visul.
Laura Stanciu
Te trezești ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Îți vezi de rutina ta de femeie tânără. Faci jogging zilnic, mergi la facultate, sâmbăta nu pierzi nicio expoziție, te vezi des cu prietenii. Joia este zi de bibliotecă. Te documentezi pentru teza de licență. Iubitul tău a absolvit deja. Îți trimite în medie 58 de mesaje pe zi, tu îi scrii ceva mai mult, dar te gândești la el mai puțin. Îi e teamă că te va pierde, însă când ai să afli că ești gravidă, o să decizi să rămâi cu el și să mă păstrezi.
Marian Bircea
Ariciul se strânge de frică, cu țepi ascuțiți să înțepe și cerul de trebuie. Așa trăim, ghem de spini printre priviri suspicioase. Am apucat într-o zi să-mi fac ordine-n mansardă, întorceam cu furca lighioane răsucite șerpește, unele vechi, altele putrede, unele murdare, altele încercau să-mi arunce mușcături arzătoare. Cum să te ferești de ele dacă nu le înfrunți? Să le arunci cât colo în lumea coruptă a egoiștilor și fățarnicilor. Ultimul însă, zăcea ascuns sub ceilalți, la fund. Hai ieși, tu ești gândul bun.
